Luna Decembrie aduce pe serverele RPG Advent Calendar. Detalii aici.

 Anunt despre rapoarte de activitate, reguli sublideri, waruri sarbatori, legalizare moduri. Cititi aici.

Welcome to B-Zone Community

Register now to gain access to all of our features. Once registered and logged in, you will be able to contribute to this site by submitting your own content or replying to existing content. You'll be able to customize your profile, receive reputation points as a reward for submitting content, while also communicating with other members via your own private inbox, plus much more!

This message will be removed once you have signed in.

TG Silviu

Moderator: Lifestyle
  • Content count

    1088
  • Joined

  • Last visited

Community Reputation

72 Impressive

1 Follower

About TG Silviu

  • Rank
    The chosen one
  • Birthday 04/09/98

Profile Information

  • Gender
    Male
  • Location
    Tulcea

Previous Fields

  • Real name
    Silviu

Recent Profile Visitors

2594 profile views
  1. Durerile genuchiului sunt o problemă comună a oamenilor de toate vârstele. Ele pot avea drept cauză vătămarea bruscă, folosirea excesivă sau unele afecţiuni medicale. Află cum poate varia durerea în funcţie de cauză, care sunt simptomele ce pot anunţa o afecţiune şi care este tratamentul de la medicul ortoped Mihai Rascu. Femurul şi oasele inferioare ale piciorului (fibula şi tibia) compun articulaţia genunchiului. Structurile care se găsesc în jurul articulaţiei genunchiului includ discuri (menisc), cartilaje, ligamente, tendoane şi muşchi. Semnele şi simptomele care pot însoţi durerea genunchiului: umflături rigiditate roşeaţă căldură slăbiciune instabilitate pocnituri şi trosnituri ale genunchiului febră sau abilitate de mişcare limitată (incapacitatea de a extinde sau flexa complet genunchiul). Sindromul durerii patelofemorale Sindromul durerii patelofemorale, cunoscut şi ca genunchiul alergătorului, este o cauză obişnuită a durerii genunchiului în rândul sportivilor amatori sau de performanţă. De asemenea, ea este întâlnită şi la cei care se angajează în activităţi care necesită o îndoire repetitivă a genunchiului, cum ar fi ciclismul, alpinismul şi săriturile. Simptomele acestui sindrom pot include durere în spatele sau în jurul piciorului, durere în timp ce persoana îndoaie genunchiul sau care se înrăutăţeşte atunci când coboară sau se aşază, umflarea genunchilor sau senzaţii de pocnituri sau ,,măcinare’’ în genunchi. Sindromul durerii patelofemorale poate afecta unul sau ambii genunchi. Aceasta poate fi cauzată de utilizare excesivă (îndoire repetitivă, exerciţii solicitante sau supraîntinderea excesivă), traume directe (cădere sau lovitură), alinierea necorespunzătoare a rotulei genunchiului sau a altor oase din picioare, probleme cu picioarele (hipermobilitate, arcade căzute sau picioare plate), şi slăbiciune a muşchilor coapsei sau alte dezechilibre musculare. Tratamentul trebuie să includă: odihnă gheaţă menţinerea picioarelor ridicate medicamente antiinflamatoare exerciţii de întindere şi întărire suporturi de arc sau pantofi ortopedici. Condromalacia rotuliană Condromalacia rotuliană se referă la înmuierea şi distrugerea cartilajului de pe partea inferioară a genunchiului sau a patelei. Este una dintre cauzele comune ale durerii genunchiului, mai ales la femei. Condromalacia rotuliană este cauzată de o aliniere necorespunzătoare sau de poziţionarea necorespunzătoare a patelei în timp ce aceasta se deplasează peste femur. Cel mai frecvent simptom este o durere surdă în spatele rotulei, care poate fi accentuata de şederea prelungită. Boala Osgood-Schlatter Boala Osgood-Schlatter este o afecţiune a genunchiului cel mai frecvent diagnosticată la copii şi adolescenţi. Aceasta poate provoca o umflătură dureroasă sub genunchi (patela) la copii şi adolescenţii în creştere. Acesta afectează cel mai frecvent copiii care practică sport, cum ar fi fotbalul, baschetul, voleiul şi baletul, deoarece implică alergare, sărituri şi schimbări rapide în direcţie. Boala este mai frecventă la băieţi decât la fete şi poate să apară la unul sau la ambii genunchi. Presiunea repetată de la alergare şi sărituri provoacă tensiunea tendonului care leagă genunchiul de tibia piciorului, iar asta provoacă durere şi dumflături. Decalajul rezultat poate fi închis cu o creştere a oaselor noi, ceea ce duce la o forfetare osoasă sub genunchi. Durerea bolii Osgood-Schlatter poate varia de la uşoară la cronică şi debilitantă. Medicamentele antiinflamatorii şi terapia fizică pot ajuta la scăderea durerii asociate bolii. Complicaţiile bolii sunt mai puţin frecvente. Boala Osgood-Schlatter se rezolvă de obicei după adolescenţă, când oasele se opresc din creştere. Osteoartrita Osteoartrita genunchiului este o afecţiune medicală comună. Centrele americane pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor (CDC) estimează că tulburarea afectează mai mult de 33% dintre persoanele în vârstă de peste 65 de ani. Este o afecţiune degenerativă a articulaţiilor caracterizată prin deteriorarea cartilajului, o creştere a osului la margini (osteofite) şi creşterea densităţii osoase (scleroză subcondiţională). Factorii de risc care contribuie la dezvoltarea osteoartritei genunchiului: sexul feminin, obezitatea, vârsta înaintată şi leziunile anterioare ale genunchilor. Majoritatea persoanelor care suferă de osteoartrită genunchiară raportează o durere care se agravează în timpul mişcării şi dispare în timpul stării de repaus. Alte semne şi simptome ale bolii pot include rigiditate, care, în general, se îmbunătăţeşte după 30 de minute de activitate, umflături, crepitus (un sunet sau senzaţie de macinare) şi şchiopătare. Durerea poate fi tratată cu agenţi topici, cum ar fi crema de capsaicină; agenţi antiinflamatori orali, paracetamolul sau ibuprofenul; injecţiile în articulaţia genunchiului cu agenţi, cum ar fi steroizi sau acid hialuronic. În stadiul final este necesară intervenţia chirurgicală şi înlocuirea completă a genunchiului. Bursita Bursita genunchiului se referă la inflamaţia unui sac umplut cu lichid (bursa) situat în apropierea articulaţiei genunchiului. Fiecare articulaţie din genunchi are un total de 11 burse. Aceasta reduce fricţiunea şi acţionează ca o pernă pentru a ameliora presiunea dintre oase, tendoane şi muşchii din apropierea articulaţiilor. Cauzele bursitei îngenunchierea frecventă, loviturile directe, infecţia bacteriană a burselor şi complicaţii, cum ar fi osteoartrita, artrita reumatoidă sau guta. Simptomele cele mai frecvente ale bursitei genunchiului: durerea, căldura, sensibilitatea şi umflarea burselor afectate. Tratamentul bursitei genunchiului poate implica utilizarea medicamentelor antiinflamatorii sau antibiotice (dacă există o infecţie). Alte modalităţi de tratament utilizate pentru bursita genunchiului: terapia fizică, injecţia cu steroizi şi aspiraţia (drenarea) burselor. Chirurgia poate fi recomandată pentru bursita cronică severă, care nu răspunde la alte tratamente. Prevenirea bursitei genunchiului poate fi realizată prin purtarea genuncherelor, prin pauze de la îngenuncherea prelungită şi prin evitarea genoflexiunilor excesive. Chistul popliteal Chistul popliteal sau chistul lui Baker reprezintă o acumulare de lichid în bursa popliteală, care este un sac mic, umplut cu lichid, în spatele genunchiului. Este cea mai frecventă cauză a durerii din spatele genunchiului. Este denumită după chirurgul britanic care a descris prima dată această afecţiune, dr. William Baker. Chisturile popliteale sunt cauzate, de obicei, de afecţiuni medicale subiacente, cum ar fi guta (niveluri crescute de acid uric în sânge), hemofilie, lupus, osteoartrită, psoriazis, artrită reumatoidă şi leziuni. Semnele şi simptomele unui chist popliteal pot include dureri de genunchi, umflături sau existenţa unui chist în spatele genunchiului, dureri ale gambei sau blocare a articulaţiei genunchiului. Tratarea cauzei care stă la baza chistului lui Baker duce de obicei la disparitia chistului. Măsurile utilizate în general pentru tratarea chistului popliteal pot include: odihnă, gheaţă, medicamentele antiinflamatorii, cârjele şi bandajele de comprimare. Chisturile popliteale care sunt deosebit de problematice pot necesita tratament cu injectare de steroizi, terapie fizică sau intervenţii chirurgicale la genunchi. Bursita prepatelară Bursita prepatelară se referă la inflamaţia bursei (sac mic, umplut cu lichid) din faţa pneului (patela). Este, de asemenea, cunoscut ca genunchiul Housemaid. Nu afectează numai femeile care fac curat frecvent, dar şi comercianţii de acoperişuri sau covoare care îngenunchează în mod repetat. Bursita prepatelară poate fi cauzată de leziuni bruşte (cădere sau lovitură directă la genunchi), leziuni recurente minore la genunchi (îngenunchiere repetitivă), infecţii, gută şi poliartrită reumatoidă. Poate să apară printre indivizi în orice grup de vârstă şi este mai frecvent întâlnită la bărbaţi decât la femei. Simptomele bursitei prepaterale: dureri în partea din faţă a genunchiului, înroşirea şi umflarea dar şi dificultate în îndoirea genunchiului, mersului sau îngenuncherii. Febra poate însoţi bursita prepatelară cauzata de infecţie. Majoritatea cazurilor de bursită prepatelară răspund la tratamentul conservator cu odihnă, gheaţa, medicamente antiinflamatorii şi susţinerea în poziţie ridicată a genunchiului afectat. Condiţia poate fi împiedicată sau prevenită cu ajutorul unor genunchere. Tendonita patelară Tendonita patelară este o leziune ce se datorează solicitării excesive ce afectează tendonul patelar, care se află chiar sub patelă (rotula genunchiului) şi leagă rotula de tibie. Este, de asemenea, numit genunchiul ,,săritorului’. Activităţile care necesită sărituri şi aterizări frecvente suprasolicită tendonul patelar. Şi rezultatul este o ruptură a tendonului de dimensiuni mici. Aceasta afectează în general sportivii care practică baschet, volei, fotbal, tenis, gimnastică şi schi. Condiţia poate fi, de asemenea, rezultatul procesului de îmbătrânire. Semnele şi simptomele tendonitei pateliene pot include durere şi sensibilitate la nivelul tendonului patelar, îngroşarea tendonului patelar, rigiditate şi durere intensificată de sărituri, aterizări sau alergări. Tendonita patelară răspunde, de regulă, la tratamentul conservator, cum ar fi odihna, gheaţa, medicamentele antiinflamatoare, întinderea şi întărirea muşchiului cvadriceps şi terapia fizică. Recuperarea poate dura câteva săptămâni până la câteva luni. Tendinita iliotibială Tendinita iliotibiala (ITBS) apare atunci când banda iliotibiană (o bandă fibroasă care se întinde pe suprafaţa piciorului de la şolduri până la gambă) este tensionată sau inflamată. Aceasta este una dintre cele mai frecvente afecţiuni datorate suprasolicitării în rândul alergătorilor. Poate fi asociată şi cu activităţi precum ciclism, drumeţii sau ridicare de greutăţi. Tendinita iliotibială este cea mai frecventă cauză a dureri laterale a piciorului sau a genunchiului. Este cauzată de frecarea excesivă a benzii iliotibiene de partea laterală a genunchiului. Cel mai comun efect este durerea difuză asupra părţii laterale ale genunchiului. Alergatul, în special în pantă, poate agrava durerea. Un alt simptom comun al ITBS este slăbiciunea care apare atunci când mişcam piciorul în lateral. Opţiunile de tratament pentru ITBS includ odihnă, gheaţa, medicamentele antiinflamatorii, exerciţiile de întindere şi întărire, masajul sportiv şi acupunctura. Osteocondrita disecantă Osteochondrită disecantă (OCD) se referă la o afecţiune comună în care osul de sub cartilajul unei articulaţii moare din cauza lipsei fluxului sangvin. Oasele moarte şi cartilajul se desprind, iar asta duce la durere şi scăderea abilităţii de mişcăre a articulaţiilor. Această condiţie afectează frecvent articulaţia genunchiului. Osteocondrita disecantă apare cel mai frecvent la copii şi adolescenţi, în special la cei care au activitate sportivă. Cauza ei exactă nu este cunoscută, dar oamenii de ştiinţă suspectează că ar putea rezulta din traumatismele repetitive ale oaselor în timp. Simptomele disecţiei osteochondritei care afectează articulaţia genunchiului pot include durere, umflare, sensibilitate, senzaţie de arsură sau slăbiciune articulară şi abilitate scăzută a mişcării. Măsurile conservatoare, cum ar fi odihna şi terapia fizică, sunt baza tratamentului pentru această tulburare. Chirurgia poate fi necesară pentru fragmente desprinse în articulaţia genunchiului sau dacă măsurile conservatoare eşuează după 4 - 6 luni. Sursă: http://www.csid.ro/health/sanatate/cele-mai-frecvente-10-cauze-ale-durerilor-de-genunchi-16831775/
  2. Ne aşteaptă întotdeauna în faţa uşii, ne schimbă starea de spirit, sunt întotdeauna lângă noi, dar ne pot transmite şi numeroase boli. Principalele afecţiuni ce se pot transmite de la câine la om sunt: leptospiroza, boala Lyme, rabia, paraziţii intestinali, scabia, şi criptosporidioza. Care sunt semnele că avem un animal bolnav, care sunt simptomele ce ne anunţă că am intrat în contact cu boala? Medicul veterinar Loredana Burlac explică pentru CSID. Leptospiroza Leptospiroza este produsă de un agent patogen din genul Leptospira, cu potenţial foarte mare de transmitere la om, în principal prin contactul cu urina animalelor infectate. Simptomatologia la om este variată. Debutează cu febră, cefalee, dureri musculare şi evoluează cu afectarea meningelui(meningita), ficatului, cu hemoragii (tuse cu sânge, epistaxis, melena). Diagnosticul nu se poate pune doar pe baza semnelor clinice, fiind nevoie de teste specifice şi analiza lichidului cefalorahidian, care apare modificat în leptospiroză. Simptomele câinelui: anorexie, depresie, vomă, diaree. Acestea sunt urmate de afectarea sistemică, decesul putând surveni în urma blocajului renal. Boala Lyme Lyme este una dintre cele mai comune afecţiuni transmise de căpuşe. Se întâlneşte cu precădere la câini, foarte rar la pisici. Transmiterea la om se face prin intermediul căpuşelor purtătoare de Borrelia burgdorferi. Simptomatologia la om este reprezentată în special de febră, dureri musculare şi articulare, iritaţii la nivelul pielii, dureri de cap. Dacă nu este tratată la timp se poate croniciza, aşa poate apărea neuropatia şi depresia. Principalele simptome la câini: artrita, anorexia şi depresia. Singura metodă de prevenţie este deparazitarea externă a acestora şi a spaţiilor în care stau. Rabia Rabia este o boală virală severă, ce duce invariabil la deces. Se transmite de la animale infectate prin muşcătură sau zgârietură ( saliva conţinând un număr mare de particule virale). Virusul afectează sistemul nervos şi produce encefalita, atât la om, cât şi la animale. La câine, de multe ori, boala se poate manifestă prin paralizie sau agresivitate. La om apar mişcări involuntare, violente, frică de apă, imposibilitatea de a mişca anumite părţi ale corpului, confuzie şi pierderea stării de conştienţă. După ce apar semnele clinice, de la o lună la trei luni post infecţie, moartea poate surveni în scurt timp. Paraziţii intestinali Sunt multe tipuri de paraziţi intestinali ce se pot transmite de la câine la om, însă cel mai frecvent întalnit este infestaţia cu Toxocara canis. Paraziţii adulţi au formă asemănătoare spaghetelor şi se localizează la nivelul intestinului. Ouale sunt eliminate odată cu fecalele, contactul cu aceştia reprezentând şi calea de transmitere de la un animal la altul sau de la animal la om. Copiii sunt cei mai predispuşi să dobândească boala, iar asta pentru că intră în contact cu nisipul infestat şi duc mâna la gură. Simptomatologia, atât la câini, cât şi la om, este reprezentată de vomă şi diaree. Igiena riguroasă este cea mai bună cale de evitare a contactării paraziţilor intestinali. Scabia (Râia) Boală parazitară contagioasă, scabia are la bază paraziţii din genul Sarcoptes. La animale produce leziuni cutanate pruriginoase, căderea blănii şi îngroşarea tegumentului. Transmiterea se face prin contact direct cu cainii infestaţi, însă simptomatologia poate să apară si după câteva săptămâni. La oameni apare iniţial pruritul intens, eritem şi se pot observa şanţurile acariene (traiectele acarienilor). Leziunile apar interdigital (încheieturi), pe faţa externă a coatelor, în jurul buricului şi zona centurii, fese, axilă şi genunchi. La copii, pot aparea şi palmar, plantar şi la nivelul scalpului. În afară de şanţurile acariene, mai apar şi vezicule perlate şi papule. Tratamentul se impune doar după stabilirea diagnosticului şi poate dura câteva săptămâni. Criptosporidioza Afecţiune cauzată de protozoarul Cryptosporidium canis, criptosporidioza se transmite pe cale fecal -orală, ingestia apei şi a alimentelor contaminate, însă şi pe cale inhalatorie. La câini se manifestă prin pierderea apetitului, scaune apoase şi deshidratare. Manifestarea clinică la om include: diaree apoasă, febră, crampe abdominale, greaţă şi vărsături. În cele mai multe cazuri este necesară internarea şi fluidoterapia. Sursă: http://www.csid.ro/health/sanatate/6-boli-pe-care-le-poti-lua-de-la-cainele-tau-16839447/
  3. Cancerul de prostată, al doilea ca frecvenţă dintre cancerele bărbaţilor, reprezintă circa 15% din totalul tumorilor maligne diagnosticate în întreaga lume. Deşi au fost efectuate numeroase cercetări cu privire la cancerul de prostată, nu s-a descoperit până în prezent modul în care boala poate fi prevenită. Diagnosticarea precoce rămâne singura metodă care poate scădea mortalitatea pentru acest tip de cancer. Aflaţi din articolul de mai jos care sunt primele simptome care trădează maladia şi factorii de risc, ce teste de screening sunt recomandate, precum şi opţiunile de tratament existente la ora actuală, de la Conf. Dr. Dragoş Georgescu, medic urolog. Deşi nu poate fi ştiut cu exactitate dacă un bărbat va dezvolta sau nu cancer de prostată, există o serie de factori care pot indica un risc mai mare în acest sens. Unul dintre aceştia este dat de vârstă. Acest tip de cancer apare rar în rândul bărbaţilor sub 40 de ani, în schimb riscul de a dezvolta afecţiunea creşte considerabil după vârsta de 50 de ani şi mai ales după 65 de ani. 6 din 10 cazuri de cancer de prostată sunt la bărbaţi de peste 65 de ani. Factorii implicaţi în apariţia acestei afecţiunii Dacă pentru unele tipuri de cancere istoricul familial joacă un rol extrem de important în predispoziţia către boală, în cazul cancerului de prostată doar unul din 10 cazuri are o componentă ereditară. „Au fost efectuate numeroase studii pentru a determina factorii implicaţi în apariţia acestei afecţiunii. Datele obţinute până în prezent nu au evidenţiat factori etiologici cerţi ai adenocarcinomului de prostată. Cu toate acestea, s-a constatat că istoricul familial este asociat cu o frecvenţă crescută a apariţiei acestei maladii, sugerând şi o predispoziţie genetică pentru cancerul de prostată. Totuşi, cazurile ereditare reprezintă sub 10% din totalul cazurilor şi apar la o vârstă cu 6-7 ani mai mică decât media”, explică Conf. Dr. Dragoş Georgescu pentru CSID. Dieta şi riscul de cancer de prostată Nici măcar o dietă sănătoasă nu poate garanta că veţi fi ocoliţi de cancer de prostată, deşi unele studii au arătat că bărbaţii care consumă regulat carne roşie sau lactate cu conţinut mare de grăsime şi foarte puţine legume au un risc uşor mai ridicat de a dezvolta acest tip de cancer. Alte studii au asociat consumul de alimente sau suplimente cu calciu cu un risc mai mare de cancer de prostată, însă toate aceste lucruri trebuie privite strict ipotetic în momentul de faţă. „De asemenea, au fost efectuate numeroase studii în ceea ce priveşte atât factori endogeni, cât şi cei exogeni şi de mediu implicaţi în riscul de apariţie şi de progresie al cancerului de prostată. Astfel au fost studiate corelaţiile cu sindromul metabolic, diabetul zaharat şi tratamentul cu metformin, valorile colesterolului şi tratamentul cu statine, obezitatea, tratamentele cu testosteron etc. Pe baza rezultatelor tuturor acestor studii, ghidul elaborat de Asociaţia Europeană de Urologie a concluzionat că nu se poate stabili o dietă sau un tratament care să prevină apariţia sau progresia bolii”, adaugă medicul urolog. Un alt factor de risc, care, la fel, nu a fost confirmat 100%, este inflamaţia prostatei. Sursă: http://www.descopera.ro/dnews/16825626-cancerul-la-prostata-poate-fi-tratat-desi-nu-poate-fi-prevenit-care-sunt-simptomele-tipurile-si-testele-cu-ajutorul-carora-boala-poate-fi-depistata
  4. Stomatologii avertizează că peste un sfert din populaţia României suferă de edentaţie totală, adică de căderea dinţilor de pe arcadă, în special în mediul rural, poziţionând ţara noastră în topul statelor care înregistrează cele mai grave şi accentuate probleme dentare din Europa. „Edentaţia totală ar putea deveni o afecţiune ce va ţine de domeniul trecutului, cercetarea ştiinţifică medicală stomatologică, tratamentele inovative , tehnologia şi echipamentele medicale de ultimă oră, demonstrând, în secolul XXI, că stomatologia contemporană îmbunătăţeşte substanţial calitatea vieţii unui pacient cu deficienţe dentare” a declarat stomatologul Florian Obădan, în cadrul celei de a IV-a ediţie a forumului "Sky Fast&Fixed", potrivit Mediafax. Potrivit sursei citate, o treime dintr-un procent de aproximativ 70% dintre românii care ajung la medicul stomatolog prezintă o edentaţie accentuată în schimb ce mai mult de un sfert din populaţia totală a României, în special cea din mediul rural, suferă de o edentaţie totală, poziţionând ţara noastră în topul statelor care înregistrează cele mai grave şi accentuate probleme dentare din Europa. "Principalii factori de risc, fumatul, alimentaţia, poluarea, coroboraţi cu nivelul de trai scăzut, al educaţiei medicale deficitare şi totodată, cu o igienă dentară precară sau inexistentă, la care se adaugă neprezentarea periodică la medicul dentist, conduc astăzi la statistici îngrijorătoare.(...) Din fericire, studiile recente arată că, în România, se înregistrează constant o creştere a interesului pacienţilor faţă de tratamentele cu implanturi dentare", reiese din comunicatul de presă al forumului. Peste 500 de specialişti, medici şi tehnicieni dentari dezbat cele mai noi descoperiri în implantologie, în cadrul forumului "Sky Fast&Fixed", care are loc la Timişoara, între 17-18 noiembrie. Specialişti din Germania, Italia, Portugalia, Grecia, Spania, Bulgaria, Republica Moldova, India şi România vor prezenta o paletă cazuistică lărgită, stadiul cercetărilor ştiinţifice în stomatologia actuală şi inovaţii în tratamentele dentare. Sursă: http://www.descopera.ro/dnews/16824416-expertii-avertizeaza-peste-25-dintre-romani-isi-pierd-dintii-prea-devreme
  5. Cercetătorii au demonstrat că rănile pe care le dobândim pe timpul nopţii se vindecă mult mai greu decât cele obţinute în timpul zilei. Specialiştii au ajuns la această concluzie după ce au monitorizat timpul în care şi-au revenit cele 118 victime ale unui incendiu. Specialiştii au descoperit că persoanele care au suferit arsuri între orele 20:00 şi 8:00 au necesitat cu 28 de zile în plus pentru recuperare, spre deosebire de cele 17 ore necesare persoanelor rănite pe timpul zilei. Conform Telegraph, cercetătorii consideră că ritmul circadian al corpului uman nu a evoluat atât de mult pentru a putea face faţă rănilor provocate pe timpul nopţii, deoarece strămoşii omului nu erau activi pe timpul nopţii. Dr. John O'Neill, principalul autor al studiului din cadrul MRC Laboratory of Molecular Biology, a afirmat că ''este pentru prima oară când a fost descoperit că ritmul circadian joacă un rol important în determinarea eficienţei modului în care organismul răspunde rănirii.'' ,,Probabil, corpul uman a evoluat pentru a se vindeca mai repede pe parcursul zilei atunci când este posibil să apară rănile. Anterior operaţiilor, ceasul intern al pacienţilor ar putea fi resetat prin intermediul unor medicamente pentru obţinerea unei vindecări cât mai rapide,'' a mai adăugat acesta. Ritmul circadian al organismului reglează aproape orice celulă din corpul uman şi provoacă pe parcursul a 24 de ore mai multe procese precum dormitul, secretarea hormonilor şi metabolismul. În testele iniţiale, cercetătorii au utilizat celule ale pielii (fibroblaste şi keratnocite) cât şi şoareci pentru rănirea pielii acestora pe parcursul zilei. În acest caz, rănile au vindecat de două ori mai eficient decât cele produse pe parcursul nopţii, scrie Descoperă.ro. Sursă: http://www.csid.ro/health/noutati-sanatate/ranile-se-pot-vindeca-mai-greu-daca-le-obtinem-in-cursul-noptii-16817804/
  6. O companie din SUA doreşte să creeze un vaccin împotriva cancerului folosind ARN-ul mesager. Recent, vaccinul a fost folosit pentru prima dată la un subiect uman. În ultimii ani, costul de a secvenţia genomul uman a scăzut dramatic, iar compania a folosit din plin acest aspect pentru a exploata potenţialul unui asemenea vaccin, scrie Futurism. Compania americană Moderna Therapeutics a luat ţesut canceros de un milimetru cub prelevat de la un pacient din cadrul testelor clinice. Codul genetic a fost scanat şi comparat cu o mostră de sânge, care a ajutat la observarea schimbărilor cauzate de cancer. Informaţia a fost utilizată pentru a produce o listă de de 20 de proteine care au fost legate de cancerul pacientului. Savanţii au creat şabloane de ADN pentru a realiza editările necesare, apoi acestea au fost copiate pe ARN, care au fost administrate prin injecţie. „Un tratament universal creat pentru a ajuta sistemul imunitar al pacientului să recunoască cancerul ca obiect străin şi să-l atace ar putea deveni o armă de bază în arsenalul oncologilor”, a precizat Howard Burris, autor principal al studiului. Desigur, este o cale lungă până când un astfel de vaccin va putea fi folosit la scară largă, dacă acest lucru se va întâmpla până la urmă. Testele sunt abia la început şi este prea devreme pentru a ajunge la orice fel de concluzie. Până la 90 de pacienţi vor participa la seria de teste clinice ale companiei, iar rezultatele iniţiale vor fi disponibile la sfârşitul anului 2018. Sursă: http://www.descopera.ro/dnews/16822802-primul-vaccin-impotriva-cancerului-a-fost-folosit-pe-un-pacient
  7. Dovleacul este un aliment des folosit în gastronomie în sezonul de toamnă, dar nu numai datorită gustului dulce, ci şi proprietăţilor sale sanogene. Dovleacul este bogat în antioxidanţi, vitamine, dar totodată şi în minerale, precum sodiu, potasiu, calciu, magneziu. De asemenea, este o sursă de beta caroten şi flavonoizi esenţiali bunei funcţionări a organismului. ,,Dovleacul aduce un aport de vitamina A egal cu doza zilnică recomandată pentru buna funcţionare a sistemului ocular. Susţin consumul de dovleac, deoarece prin conţinutul bogat în beta caroten, nutrient transformat în organism în vitamina A şi zeaxantină, cu rol în filtrarea razelor UV, previne degenerescenţa maculară şi participă la o vedere optimă, mai ales în rândul populaţiei vârstnice’’, spune Florin Ioan Bălănică pentru CSID. De asemenea, prin conţinutul bogat în fibre şi senzaţia de saţietate pe care o conferă, poate fi un adjuvant al regimurilor de slăbire. ,,Le indic celor care doresc să scadă în greutate consumul de dovleac, deoarece este un aliment sarac în calorii, iar prin conţinutul bogat în fibre asigură un tranzit optim. Prin conţinutul bogat în potasiu, superior celui din banane, asigură o reechilibrare hidroelectrolitică, mai ales în cazul pacienţilor care practică exerciţii fizice în regimurile de slăbire’’, mai spune nutriţionistul. Seminţele de dovleac au în compoziţie fitosteroli, substanţe chimice vegetale, care au în organism rol hipocolesteroleminat, fiind un adjuvant în tratamentul bolilor cardiovasculare. ,,Dovleacul asigură un aport de antioxidanţi şi carotenoizi cu rol în reducerea radicalilor liberi şi previne îmbătrnirea pielii, fiind un antiageing natural şi la îndemâna oricui. Dovleacul are în compoziţie un aminoacid esenţial, triptofan, cu rol în producerea serotoninei, aşa zisul hormon al fericirii, care oferă o stare de bine şi participă la combaterea stresului’’, adaugă nutriţionistul Florin Ioan Bălănică. Sursă: http://www.csid.ro/diet-sport/dieta-si-nutritie/de-ce-bine-sa-mancam-dovleac-16810819/
  8. Un tip de medicament care este folosit pentru a trata refluxul gastroesofagian şi arsurile la stomac a fost asociat cu dublarea riscului de apariţie a cancerului la stomac, conform studiului realizat de cercetătorii de la University College London. Este vorba despre inhibitorii pompei protonice (PPI), folosiţi pentru a suprima generarea de acid în stomac, fiind printre cele mai vândute medicamente din lume, scrie Science Alert. Studiul a arătat că utilizarea pe termen lung a acestor medicamente creşte riscul apariţiei cancerului de stomac. Riscurile sunt asociate cu o bacterie numită Helicobacter pylori, care poate fi depistată la jumătate din populaţia lumii. De cele mai multe ori, bacteria este inofensivă, dar , uneori, microorganismul poate fi asociat cu dezvoltarea cancerului de stomac. Studiile precedente au arătat că cei cu o infecţie de Helicobacter pylori care iau PPI au o şansă mai mare de a dezvolta precursorul cancerului la stomac, gastrita atrofică. „PPI-urile sunt un tratament important împotriva infecţiei cu H. pylori şi au un record bun când vine vorba de utilizarea pe termen scurt”, a precizat Ian Wong de la University College London, cercetător în cadrul acestui studiu. „Totuşi, utilizarea pe termen lung ar trebui evitată”, a mai spus el. Wong şi colegii săi au analizat 63.397 de adulţi care au fost trataţi de infecţie cu ajutorul unui tratament care includea PPI şi două antibiotice. Odată ce infecţia a fost eradicată, pacienţii au fost monitorizaţi pe o durată medie de 7,5 ani, timp în care 3.271 au continuat să ia PPI-uri pe o durată medie de trei ani, în timp ce alţi 21.729 oameni au luat un medicament alternativ. Dintre toţi cei 63.397 de pacienţi cărora li s-a aplicat tratamentul original, 153 au dezvoltat cancer la stomcac, dar pacienţii care au luat PPI au avut un risc de 2,44 mai mare de a dezvolta cancerul, scrie Descoperă.ro Sursă: http://www.csid.ro/cancer/noutati-si-studii-cancer/pericolul-dintr-un-medicament-des-utilizat-poate-dubla-riscul-aparitiei-cancerului-la-stomac-16812380/
  9. România se confruntă cu lipsa imunoglobulinei, iar acest fapt este cauzat de firmele producătoare, motiv pentru care Ministerul Sănătăţii (MS) va cere autorităţilor bulgare să furnizeze această substanţă, până la completarea stocurilor, conform unui comunicat de presă al instituţiei, remis marţi. Lipsa imunoglobulinei de pe piaţa românească se datorează problemelor de producţie înregistrate de firmele producătoare, arată sursa citată, scrie Mediafax. „Este o situaţie care se regăseşte în spaţiul european, motiv pentru care voi discuta subiectul la Consiliul miniştrilor care se va organiza la începutul lunii decembrie la Bruxelles. Exportul paralel şi înştiinţările din ce în ce mai dese ale companiilor privind problemele de producţie se transformă într-o situaţie de sănătate publică nu numai în România”, a declarat ministrul Sănătăţii, Florian Bodog. Ministrul Sănătăţii va vorbi, în cursul zilei de marţi, cu omologul bulgar pentru a verifica situaţia stocurilor de imunoglobulină din această ţară, România şi Bulgaria având acord de colaborare pentru achiziţia comună de medicamente. Mai mult, în cursul zilei de miercuri Bodog a solicitat de urgenţă o întâlnire cu firmele producătoare de imunoglobulină pentru a identifica soluţiile de aprovizionare şi a verifica dacă aceste companii au respectat prevederile legale privind procedurile de aprovizionare. La întâlnirea au fost invitaţi şi reprezentanţii pacienţilor, anunţă Ministerul Sănătăţii. „Între timp, Ministerul Sănătăţii continuă demersurile demarate prin Compania Naţională „Unifarm” de aprovizionare prin procedura de nevoi speciale. În prezent, Compania „Unifarm” a informat Ministerul Sănătăţii ca a achiziţionat 6.000 de fiole de imunoglobulină pentru care aşteaptă certificatul de calitate pentru a putea fi utilizate, conform procedurilor europene”, arată sursa menţionată. Imunoglobulina este o substanţă obţinută din plasma sanguină umană. Această plasmă, în urma prelucării, conţine anticorpi care protejează organismul împotriva bolilor. Pacienţii cu afecţiunii autoimune sunt cei mai afectaţi de lipsa imunoglobulinei, de care ei sunt dependenţi şi îi ajută la imunitate. Prin natura bolii, aceşti pacienţi sunt foarte sensibili la orice, chiar şi la cea mai mică răceală. Sursă: http://www.descopera.ro/dnews/16801571-ministerul-sanatatii-se-confrunta-cu-criza-lipsei-de-imunoglobulina-se-incearca-aducerea-substantei-din-bulgaria
  10. Tot mai multe persoane practică yoga în ultima vreme ca o formă de relaxare şi echilibrare a organismului. Ştim că yoga are de fapt mult mai multe beneficii asupra sănătăţii noastre, iar recent Simon Takur – autor şi practicant – a explicat într-un articol pe www.upliftconnect.com care este legătura dintre yoga şi neuroştiinţă. Simon Thakur a afirmat faptul că una dintre funcţiile principale ale practicii yoga este aceea de a creşte gradul de conştientizare la nivelul întregului corp, cu o concentrare deosebit de importantă în jurul axei centrale a corpului, între coloana vertebrală şi organe. De aici, un aspect fundamental al practicii yoga poate începe cu trezirea abilităţii noastre de a rula coloana vertebrală înainte şi înapoi şi de a răsuci şi trezi această abilitate în fiecare vertebră. Thakur discută pe baza experienţelor sale, ca urmare a faptului că a petrecut perioade lungi de timp studiind practici antice în culturile de origine, inclusiv tradiţionalele Svastha Yoga din India şi Xingyi din Taiwan. În ultimii ani şi-a creat un fel de filozofie proprie, pe care a denumit-o mişcare ancestrală: o combinaţie de practici tradiţionale antice, evoluţii de ultimă oră în neurobiologie şi teorie evolutivă. Simţindu-ne corpul, simţim lumea În interiorul corpului nostru, ne putem simţi respiraţia, durerile provocate de răni, bătăile inimii şi poate chiar pulsul la artera carotidă. Dincolo de acestea, nu putem simţi prea mult - şi acest lucru este comun pentru majoritatea oamenilor care trăiesc în lumea modernă. Fundamentul yoga poate avea ca efect trezirea senzitivităţii pentru a simţi fiecare vertebră individuală, dar se poate extinde şi la creşterea sensibilităţii către toate părţile corpului, atât la nivel intern cât şi la exterior. Ceea ce descoperă ştiinţa este că prin capacitatea noastră crescută de a ne simţi propriile corpuri, ne sporeşte totodată şi capacitatea de a simţi empatic lumea din jurul nostru. Pentru a înţelege cum funcţionează acest lucru, trebuie să aruncăm o privire asupra hărţii corpului nostru şi neuronilor oglindă. "Deconectarea umană actuală de lumea naturală începe odată cu deconectarea de corpurile noastre, deconectare pe care am moştenit-o cultural, din generaţie în generaţie - într-o măsură pe care majoritatea dintre noi în general nu prea o recunoaşte, motiv pentru care se naşte incapacitatea noastră de a ne simţi propriile corpuri". Simon Thakur Harta corpului şi neuronii oglindă Cartografiile corporale (cum ar fi cele găsite în cortexul somatosenzorial) sunt părţile din creierul nostru care luminează electric atunci când simţim ceva fizic sau când ne gândim la o anumită senzaţie. Se numesc hărţi deoarece partea care se aprinde pentru mâna noastră este chiar lângă partea care se aprinde pentru braţul nostru şi aşa mai departe (se îmbină). Dacă un om de ştiinţă ar urma să stimuleze una dintre aceste părţi ale creierului nostru cu electricitate, am simţi senzaţia în partea vizată a corpului, chiar dacă nu l-ar atinge absolut nimic propriu-zis. "Dacă putem accepta faptul că întreaga noastră conştientizare asupra corpului nu este un lucru fix, ci se poate schimba, se poate schimba foarte mult ... şi o putem schimba, iar ceea ce am moştenit din cultura noastră nu este neapărat cel mai bun mod de a fi, atunci pot lua aceste informaţii şi pot folosi orice practică din orice tradiţie, reuşind să îmi alcătuiesc propriul meu set de valori după care să mă ghidez, implicând aspecte precum mişcarea şi conştientizarea în fiecare părticică a corpului - poate începând cu coloana vertebrală“, spune Simon Thakur. Neuroplasticitatea este capacitatea sistemului nostru nervos de a se revanşa faţă de aspectele asupra cărora ne concentrăm atenţia. De exemplu, pe măsură ce practicăm o anumită postură, repetarea creează mai multe conexiuni neuronale din părţile asociate creierului. Mai multe fibre nervoase sunt de asemenea create de-a lungul conexiunii prin sistemul nervos către acea parte a corpului. Pe măsură ce realizăm o activitate mai mult timp, creşte capacitatea noastră de a primi mai multe informaţii despre subtilitatea a ceea ce facem. Neuronii oglindă ne oferă posibilitatea de a simţi ce înseamnă să faci ceva, pur şi simplu observând o altă persoană care face. De exemplu, dacă cineva face cu mâna, aproximativ 15% dintre neuronii din cadrele corporale ale creierului nostru, se aprind în jurul mâinii şi braţului. Yoga şi biologia compasiunii Când stăm pe un scaun la şcoală sau într-un birou toată ziua, în fiecare zi, începem să pierdem flexibilitate şi conştientizarea atât la nivelul coloanei vertebrale, cât şi la restul corpului nostru. Pe de altă parte, atunci când facem o practică ca yoga, creştem cantitatea de detalii neurologice din hărţile corporale şi din sistemul nostru nervos. Putem să ne simţim mai flexibili, pentru că există un volum mai mare de cabluri care a fost construit în sistemul nostru nervos, astfel încât să putem simţi mai multe informaţii. Acest lucru înseamnă de asemenea că pe măsură ce creştem volumul de detalii neuronale din cartografiile noastre, 15% care se comportă ca neuroni oglindă cresc, iar 15% dintr-un volum mai mare de neuroni este mai mare cu 15%. Iar concluzia cea mai importantă este aceea conform căreia cu cât ne conştientizăm mai mult pe noi înşine, cu atât ne sporeşte şi capacitatea de a simţi empatia faţă de ceilalţi. Sursă: http://www.csid.ro/health/medicina-alternativa/cum-ne-poate-ajuta-yoga-sa-devenim-empatici-16791871/
  11. Topic închis.
  12. Nu este niciun secret că exerciţiile fizice regulate sunt esenţiale pentru îmbunătăţirea sănătăţii inimii. Totuşi, pentru cei care doresc să reducă în mod considerabil riscul apariţiei unei boli cardiace, un antrenament care combină două tipuri de exerciţii este combinaţia perfectă. Este vorba despre yoga şi exerciţii aerobice (precum alergatul), care sunt eficiente în mod particular pentru ţinerea departe a bolilor de inimă, conform unui studiu de la HG SMS Hospital din India. Echipa de cercetători a folosit datele culese de la 750 de pacienţi care au fost diagnosticaţi cu boli cardiace şi care au avut trei regimuri diferite de exerciţii fizice: exerciţii aerobice, yoga sau exerciţii aerobice şi yoga, scrie MSN. Toate trei grupurile au participat la trei sesiuni de câte şase luni pentru aceste antrenamente. La sfârşitul experimentului, cei care au făcut doar exerciţii aerobice sau yoga au prezentat reduceri similare a presiunii sângelui, a indicelui de masă corporală şi a colesterolului. Comparativ, grupul care a combinat ambele tipuri de exerciţii au arătat o sănătate îmbunătăţită de două ori faţă de celelalte două grupuri. Mai mult decât atât, yoga a crescut capacitatea creierului, a prevenit durerile de spate şi chiar a bătut senzaţia de oboseală des întâlnită care se întâlneşte la multe persoane. Combinaţia este însă cea care aduce pe departe cele mai multe beneficii, conform cercetătorilor. „Combinarea exerciţiilor de yoga indiană cu exerciţii aerobice reduc stresul mintal, fizic şi vascular şi poate duce la o descreştere a mortalităţii din cauza bolilor cardiovasculare”, au precizat în lucrare co-autorii Dr. Sonal Tanwar şi Dr. Naresh Sen, ambii de la HG SMS Hospital din India. Sursă: http://www.descopera.ro/dnews/16778557-doua-tipuri-de-exercitii-pot-reduce-riscul-aparitiei-unei-boli-de-inima-chiar-si-la-jumatate
  13. Pastele sunt inamicul tuturor celor care vor să slăbească. O echipă de cercetători din Italia vine cu o veste bună: inima are de câştigat dacă din când în când strecurăm câte o porţie de paste într-o dietă echilibrată. Nu vă grăbiţi să căutaţi reţete de paste, pentru că nu toate au această proprietate! Pentru a beneficia de efectele bune asupra inimii trebuie să alegeţi paste preparate dintr-un amestec de grâu dur şi făină integrală de orz. Aceasta din urmă conţine beta-glucan, o fibră care previne atacurile cardiace şi ajută la păstrarea sănătăţii sistemului cardio-vascular. Beta-glucanul stimulează apariţia unor noi vase de sânge, care sunt o formă naturală de by-pass în eventualitatea unui infarct. Cercetătorii de la Universitatea din Pisa au făcut studiul pe şoareci de laborator, pe care i-au hrănit cu noul tip de paste. Cei cărora le-au fost introduse în dietă au trăit mai mult şi nu au avut probleme cardiace decât grupul de control, care a fost hrănit cu paste normale. Vincenzo Lionetti, conducătorul cercetării, a declarat că este pentru prima dată când se observă că alimente funcţionale au rol de by-pass natural. Mai mult, crede că introducându-se în alimentaţie acest nou tip de paste se poate evita tratamentul chirurgical. Totuşi, studiul este la singular şi trebuie să ţinem cont mai degrabă de recomandări mai vechi care menţionează activitatea fizică regulată şi dieta echilibrată. Pastele minune sunt în fază experimentală şi momentan nu pot fi cumpărate de la magazin, scrie Gustarte.ro Sursă: http://www.csid.ro/health/noutati-sanatate/italienii-au-descoperit-pastele-care-te-apara-de-infarct-16796195/