F4L John

Atunci când absentează fără motiv de la serviciu, salariaţii săvârşesc o abatere disciplinară, pentru care pot fi sancţionaţi de către angajator. Totodată, lipsa nemotivată de la muncă poate avea şi unele efecte negative indirecte, printre care se numără suspendarea plăţii salariului şi a contribuţiilor sociale. Însă cum considerăm lucrurile dacă "motivul" este teama de îmbolnăvire? Readucem în față subiectul absențelor nemotivate și consecințelor acestora în contextul răspândirii coronavirusului și a faptului că, până la acest moment, mai multe persoane sunt sunt izolate la domiciliu, în carantină, din motive de siguranță medicală. Desigur, în cazul lor nu e vorba de absențe nemotivate, ci de concedii medicale pentru carantină (mai multe pe acest subiect sunt aici). Carantina e instituită de autorități și cei carantinați nu se pot împotrivi situației de izolare - sunt forțați, practic, să nu se ducă la muncă. Însă în ce măsură un angajat român, care nu este vizat de carantină, poate să refuze să se ducă la muncă, de teama gripei? Persoanele care semnează un contract individual de muncă se obligă, practic, să presteze muncă pentru şi sub autoritatea unui angajator, în schimbul unui salariu, aşa cum prevede Codul muncii. Astfel, absentarea nemotivată de la serviciu poate avea mai multe consecinţe negative pentru un salariat, printre care se numără posibilitatea sancţionării disciplinare. Teama de a se îmbolnăvi nu ar putea să se încadreze în situațiile de "absentare legală" de la muncă. Concret, angajatorii pot să aplice sancţiuni disciplinare de fiecare dată când un salariat săvârşeşte o abatere disciplinară. "Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici", scrie în actul normativ. "Din această perspectivă, absenţa nemotivată de la serviciu reprezintă o încălcare flagrantă a prevederilor contractului individual de muncă. Cu alte cuvinte, absentând nemotivat de la serviciu, salariatul îşi încalcă obligaţia asumată prin contract de a presta muncă în beneficiul angajatorului. În consecinţă, angajatorul poate sancţiona salariaţii care lipsesc nemotivat de la programul de lucru", a afirmat cu altă ocazie, la solicitarea avocatnet.ro, Mihai Anghel, managing associate la Ţuca Zbârcea & Asociaţii. Dacă angajatorul alege să sancţioneze salariatul care absentează doar cu un avertisment scris, atunci nu trebuie urmată o procedură anume. Însă pentru aplicarea unei sancţiuni mai drastice este necesară o cercetare disciplinară prealabilă. "Pentru sancţionarea salariaţilor care lipsesc nemotivat de la serviciu, angajatorul trebuie să urmeze o anumită procedură. Astfel, cu excepţia cazului în care se intenţionează sancţionarea salariatului cu avertisment scris, angajatorul va trebui să efectueze cercetarea disciplinară prealabilă prevăzută de lege şi de regulamentul intern", a subliniat avocatul. Într-o astfel de situaţie, stabilirea sancţiunii trebuie făcută în funcţie de gravitatea abaterii, avându-se în vedere împrejurările săvârşirii faptei, gradul de vinovăţie, consecinţele, comportarea generală în muncă şi eventualele sancţiuni disciplinare anterioare. "În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii. Neprezentarea salariatului (...) fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancţionarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile", prevede Codul muncii. În timpul cercetării, salariatul poate să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa, acesta având posibilitatea de a fi asistat de un avocat sau de un reprezentant al sindicatului din care face parte. În fine, decizia de sancţionare disciplinară trebuie emisă de angajator în formă scrisă şi apoi trebuie trimisă salariatului, producând efecte de la data comunicării. În afară de avertismentul scris, pentru care subliniem că cercetarea prealabilă nu este necesară, angajatorii mai pot să aplice următoarele sancţiuni disciplinare: retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată de maximum 60 de zile; reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%; reducerea salariului de bază şi/sau şi a indemnizaţiei de conducere pe o perioadă de 1-3 luni cu 5-10%; desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă. Atenţie! Legea interzice amenzile disciplinare, iar pentru fiecare abatere disciplinară se poate aplica o singură sancţiune. Absenţele nemotivate pot avea şi efecte indirecte Absentarea fără motiv de la serviciu poate afecta salariaţii şi în mod indirect, aşa cum reiese din prevederile legale aflate în vigoare. Înainte de toate, potrivit Codului muncii, absenţele nemotivate nu sunt luate în calcul la stabilirea vechimii în muncă. Apoi, pentru perioadele de absenţă, angajatorii nu sunt obligaţi să plătească nici salariul şi nici contribuţiile sociale aferente. Asta înseamnă că apare o întrerupere a stagiului de cotizare. "Dacă ne referim la sistemul public de pensii, stagiul de cotizare este reglementat de lege ca fiind perioada de timp pentru care s-au datorat contribuţii de asigurări sociale. În principiu, absentarea nemotivată de la serviciu atrage suspendarea contractului individual de muncă, în condiţiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, contractul individual de muncă, precum şi prin regulamentul intern. Potrivit legii, suspendarea contractului de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat şi a plăţii drepturilor de natură salarială de către angajator. Aşadar, în acest caz, perioada respectivă nu va reprezenta stagiu de cotizare la sistemul public de pensii, întrucât, pe durata absenţei nemotivate a salariatului, angajatorul nu ar fi obligat să-i plătească acestuia drepturile de natură salarială", a explicat Mihai Anghel. În fine, din moment ce absenţele nemotivate nu sunt considerate perioade de activitate prestată, rezultă că acestea nu sunt luate în considerare la stabilirea concediului de odihnă anual şi a indemnizaţiei de concediu. "Perioadele în care salariaţii absentează nemotivat de la serviciu nu vor fi considerate perioade de activitate prestată şi, deci, nu vor fi luate în calcul la stabilirea duratei concediului de odihnă. De asemenea, perioadele de absenţă de la serviciu nu vor fi luate în calculul indemnizaţiei de concediu", a adăugat specialistul de la Ţuca Zbârcea & Asociaţii. Mai exact, asta înseamnă că absenţele nemotivate pot duce, în funcţie de numărul lor, la o reducere a duratei concediului de odihnă anual. Important! Durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare, însă durata efectivă a acestuia se stabileşte în contractul individual de muncă. Sursă: avocatnet.ro

Pensiile de invaliditate care au devenit pensii pentru limită de vârstă înainte de 10 februarie 2020 vor fi revizuite din oficiu, informează Casa Națională de Pensii Publice (CNPP). Prin urmare, în situația în care cuantumul revizuit este mai mare decât cel aflat în plată, sumele astfel recalculate se acordă începând cu data de 10 februarie 2020. În urma deciziei Curții Constituționale a României (CCR) nr. 702 / 2019, publicată în Monitorul Oficial la data de 10 februarie 2020, indicele de corecție privind calculul pensiilor publice se aplică și pensiilor de invaliditate, potrivit unui comunicat de presă publicat de CNPP. Având în vedere că deciziile CCR își produc efectele de la data publicării acestora, asta înseamnă că pensiile de invaliditate care au devenit pensii pentru limită de vârstă anterior datei publicării deciziei CCR (adică 10 februarie 2020) vor fi recalculate din oficiu. Prin urmare, unele pensii de invaliditate ar putea crește dacă noile valori obținute în urma recalculării sunt mai mari decât cele aflate în plată. Potrivit CNPP, noile drepturi se acordă de la data de 10 februarie 2020. După cum menționam mai sus, această recalculare presupune aplicarea indicelui de corecție la punctajul mediu anual obținut de cel căruia i se recalculează pensia. Potrivit Legii nr. 263/2010, “punctajul mediu anual realizat de asigurat se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale asiguratului la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare”. Aceeași lege arată că indicele de corecție este calculat ca raport între 43,3% din câștigul salarial mediu brut realizat pe anul precedent și valoarea punctului de pensie. Reamintim că, în prezent, punctul de pensie este 1.265 de lei, urmând ca acesta să tot crească. Astfel, în septembrie 2020 va mai avea parte de o majorare până la 1.775 de lei, urmând ca până în 2021 să ajungă la valoare de 1.875 de lei. De asemenea, de la data de 1 septembrie 2021 intră în vigoare noua lege a pensiilor, atunci când sistemul public de pensii din România va suferi schimbări majore. Sursă: avocatnet.ro

După ce mai multe dintre prevederile unui proiect ce viza modificarea Legii dării în plată, prin includerea impreviziunii în analiza condițiilor de la darea în plată, au fost declarate neconstituționale în cursul anului trecut de către Curtea Constituțională a României (CCR), azi a fost adoptată la Senat o variantă modificată a proiectului criticat de Curte. Astfel, propunerea legislativă adoptată azi la Senat stabilește includerea impreviziunii în analiza condițiilor de la darea în plată, în ajutorul datornicilor, dar și prezumarea ei în mod absolut în anumite situații. Mai exact, după cum scrie în propunerea legislativă, impreviziune apare atunci când, pe durata executarii contractului de credit, cursul de schimb valutar, aplicabil în vederea cumpărării monedei creditului, se majorează cu peste 50% față de data încheierii contractului de credit sau în cazul în care costul total al creditului (DAE) a crescut cu cel puțin 50% față de data semnării contractului. Pe lângă situațiile în care se consideră că a intervenit impreviziunea, legislația în vigoare stabilește și alte condiții pe care trebuie să le respecte cei ce vor să folosească măsura dării în plată: valoarea sumei împrumutate, la momentul acordării, să nu depăşească echivalentul în lei al sumei de 250.000 euro; creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă; consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea măsurii. Propunerea legislativă ce se îndreaptă acum către analiza și votul decisiv de la Camera Deputaților a fost modificată astfel încât să respecte Decizia CCR nr. 731/2019, care a stabilit că anumite prevederi erau contrare legii fundamentale a țării, și nu puteau intra astfel în vigoare. În varianta anterioară a propunerii, darea în plată era propusă atunci când avea loc creșterea cu peste 20% a cursului de schimb de la data contractării creditului sau în cazul în care gradul de îndatorare al debitorului depășea cu cel puţin 20% nivelul maxim al gradului de îndatorare stabilit de Banca Națională a României. Atenție! Prevederile propunerii legislative nu se aplică momentan. Aceasta va intra în vigoare după ce e adoptată și de Camera Deputaților, primește semnătura președintelui țării și este publicată în Monitorul Oficial. Sursă: avocatnet.ro

Nu.

Observ ca sexul este in continuare un subiect tabu pentru voi.

A fost aprobată Metodologia de alocare a fondurilor bugetare pentru finanţarea de bază şi finanţarea suplimentară a instituţiilor de învăţământ superior de stat din România, pentru anul 2020 prin Ordinul nr. 3116/2020. Sumele stabilite pentru finanţarea de bază şi cea suplimentară, provenite de la bugetul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, sunt evidenţiate distinct în contractul instituţional al instituţiilor de învăţământ superior. În contract sunt specificate numărul de studenţi (echivalenţi unitari) finanţaţi de la bugetul de stat pe cicluri de studii şi numărul de granturi doctorale finanţate. Veniturile pentru finanţarea de bază şi suplimentară vor fi utilizate de instituţiile de învăţământ superior în condiţiile autonomiei universitare, în vederea realizării obiectivelor care le revin în cadrul politicii statului privind învăţământul şi cercetarea ştiinţifică universitară. Sursă: lexcafe.ro

Cum se va face, pas cu pas, înscrierea copiilor, începând de săptămâna viitoare. În acest an, înscrierea copiilor la școală se va face la fel ca în anii trecuți, respectiv în două etape, prima dintre ele urmând să înceapă în luna martie, potrivit unui act normativ publicat recent în Monitorul Oficial. Mai exact, potrivit Ordinului Minstrului Educației nr. 3.277/2020, intrat vineri în vigoare, depunerea cererilor în cadrul primei etape a înscrierii în clasa pregătitoare din acest an se va putea face între 4 și 23 martie 2020. Cu alte cuvinte, înscrirea la școală va începe, practic, săptămâna viitoare. Apoi, în data de 1 aprilie 2020, după ce toate cererile de înscriere vor fi procesate, se vor afișa atât la școli, cât și pe website-ul inspectoratului școlar lista copiilor înscriși, numărul de locuri rămase libere și lista copiilor care n-au fost înscriși după prima etapă. Depunerea cererilor în cadrul celei de-a doua etape de înscrieri la școală, în care vor putea fi înscriși copiii care nu au participat la prima etapă sau care n-au fost înscriși la nicio școală în etapa anterioară, va putea fi făcută între 23 și 30 aprilie 2020. Procesarea cererilor de înscriere depuse în a doua etapă se va face între 4 și 6 mai, iar în data de 7 mai se vor afișa la fiecare școală listele finale ce conțin copiii înscriși în clasa pregătitoare. Totuși, procesul de înscriere la școală a copiilor nu se va încheia în data de 7 mai 2020, ci în data de 15 mai, deoarece, în intervalul 8 – 15 mai, va avea loc centralizarea și soluționarea cererilor părinților ai căror copii nu au fost încă înscriși la vreo școală. Pregătirile pentru înscriere Înainte de perioada în care se vor putea face înscrieri, școlile organizează diverse acțiuni menite să-i ajute pe părinți să afle mai multe despre modul în care este organizată școala la care intenționează să-și înscrie copilul. Mai exact, astăzi se vor afișa la școli, pe website-urile lor (dacă există) și pe cel al inspectoratului școlar circumscripțiile școlare, planul de școlarizare propus, dar și numărul de clase pregătitoare alocate școlii. Totodată, școlile vor trebui să transmită părinților informații care le permit acestora să cunoască activitatea specifică clasei pregătitoare din cadrul școlii, și anume posibilitatea organizării cursurilor în cadrul unei grădinițe aflate în structura școlii sau în consorțiu cu școala, posibilitatea organizării programului Școala după școală și fotografii ale sălilor în care se vor desfășura orele la clasa pregătitoare. Tot astăzi va fi afișat și programul de evaluare a dezvoltării psihosomatice a copiilor solicitată de părinți, cât și a unităților sau instituțiilor în care se vor putea face evaluările. Aceste evaluări sunt necesare atunci când copilul ce urmează să fie înscris la școală nu împlinește șase ani până la 31 august 2020 și se vor desfășura între 25 februarie și 20 martie, iar comunicarea rezultatelor evaluărilor se va face până în data de 23 martie. În intervalul 25 februarie – 9 martie 2020 se va organiza la fiecare școală o “Zi a porților deschise”, ocazie cu care părinții și copiii vor putea vizita școala la care urmează să se facă înscrierea și vor putea discuta cu profesorii și învățătorii ce activează în cadrul școlii. Sursă: avocatnet.ro

Comisia Europeană își propune, la nivel strategic, să transforme Uniunea Europeană (UE) într-o piață unică pentru date (inclusiv cele personale). Strategia vizează un plan foarte ambițios, printre scopuri fiind inclusiv acela de a le permite companiilor europene ale căror structură și strategie se bazează pe colectarea și prelucrarea de date să concureze cu marile corporații „BigTech” americane (Facebook sau Apple, de exemplu). Pentru aceasta, însă, trebuie găsite soluții practice prin care să fie armonizat acest obiectiv cu protecțiile sporite acordate datelor personale ale cetățenilor UE. Strategia europeană se întinde până în 2030 și, cum spuneam, vizează o serie de planuri foarte ambițioase. Dacă aceste obiective sunt atinse, s-ar putea reduce dependența de produse și servicii din afara UE. Într-un mod paradoxal, dacă se creează un astfel de spațiu, unde companiile europene pot să se dezvolte până în punctul în care devin alternative pentru serviciile oferite de corporațiile din afara UE, precum cele din SUA, protecția datelor ar fi întărită. Asta pentru că acele companii europene sunt ținute de un regim de reglementare specific și foarte puternic axat pe protecția persoanelor vizate de prelucrarea datelor (teoretic, și cele din afara care prelucrează date din interiorul UE sunt vizate de acest regim, însă va deveni clar, mai jos, de ce este mai sigură prelucrarea în cadrul Uniunii). Dar cel mai important lucru, aici, este că partea de punere în executare și, astfel, de garantare a reglementărilor europene se face mai simplu și mai eficient față de companiile europene decât față de cele din afară. Astfel, dacă cetățenii UE ajung să recurgă, în mare parte, la serviciile unor companii din cadrul UE, ei vor ajunge să fie și mai protejați decât dacă ar fi apelat la companii din state țerțe. Strategia europeană, în orice caz, este axată pe mai multe paliere și se întinde dincolo de simpla protecție a datelor (deși aceasta reprezintă esența oricăror politici): dezvoltare economică (mai ales în condițiile în care datele devin un element esențial și, ar spune unii, o facilitate esențială pentru ca o companie să rămână/devină relevantă și să facă față concurenței); inovații - datele reprezintă, de asemenea, un element esențial și pentru inovații, multe procese de cercetare implicând analizarea unor vaste colecții de date; creare de locuri de muncă; progresul social, văzut dintr-o perspectivă generală. După aceea, cetățenii vor putea beneficia datorită dezvoltării cadrului general în care poate avea loc un flux nestingherit de date și, astfel, va avea loc dezvoltarea unor aplicații bazate pe colecții de date ce vor putea genera următoarele efecte concrete: îmbunătățirea sistemului de sănătate; crearea unor sisteme de transport mai sigure și mai curate; dezvoltarea unor produse și servicii noi; reducerea costului de furnizare a serviciilor publice (cum e, de exemplu, energia, furnizarea de apă, sistemul de transport public etc.); crearea unui cadru în care consumul de energie să fie mai sustenabil și mai eficient (de exemplu, fluxurile de date ar putea duce la un consum mai eficient de electricitate, pentru că se poate face o corelație mult mai ușor între nevoile consumatorilor - identificate prin analizarea modalității cum consumă energie - și furnizarea propriu-zisă a volumului de energie. Una din modalitățile prin care se poate crea un cadru precum cel de mai sus, unde să se permită atât exploatarea potențialului datelor, cât și protecția sporită acordată acestora, este să se creeze accesul pentru guverne și alte entități ce ar putea duce la atingerea obiectivelor la baze de date, care să poată fi partajate, în interes public, între entități implicate în procesele de dezvoltare. Anonimizarea datelor (colectate de pe rețelele sociale, de exemplu) este o soluție. Atenție! Discutăm, aici, de o strategie, nu de o reglementare specifică. Bineînțeles că această strategie va fi implementată, în concret, și prin acte legislative relevante, însă nu se limitează la acestea, având o acoperire mult mai largă - practici administrative, de exemplu, crearea unor cadre de colaborare între spațiul public și cel privat etc. Sursă: avocatnet.ro

Euro a ajuns la un nou maxim istoric în raport cu leul. Analist economic: Fără intervenția BNR depășea 4,8 Cursul de schimb al monedei naţionale a atins, joi, cel mai ridicat nivel din istorie în raport cu moneda euro, fiind cotat de către Banca Naţională a României (BNR) la 4,7834 lei/euro, peste maximul anterior de 4,7808, atins în data de 21 noiembrie 2019. Miercuri, euro a fost cotat la 4,7789 lei, în scădere uşoară față de cotația din ziua precedentă, de 4,7800 lei. Dolarul american a atins şi el un nou nivel record în raport cu moneda națională, crescând de la 4,4241 lei, la 4,4307 lei. Preţul gramului de aur a stagnat la 229 lei, în timp ce francul elveţian a ajuns la un nivel de 4,5 lei, cel mai ridicat din ianuarie 2015 încoace. Maximul istoric pentru francul elveţian a fost de 4,5817 lei. Ludovic Orban: "Situația economică este foarte stabilă. Nu există niciun motiv de panică" Cursul de schimb al monedei naţionale a atins, joi, cel mai ridicat nivel din istorie în raport cu moneda euro, fiind cotat de către Banca Naţională a României (BNR) la 4,7834 lei/euro, peste maximul anterior de 4,7808, atins în data de 21 noiembrie 2019. Premierul interimar Ludovic Orban a subliniat că "nu există niciun motiv de panică", adăugând că evoluția cursului este corelată cu scăderile monedelor din regiune, generate de mișcări de fluxuri internaționale. "Se pare că a existat o tendință ușoară de depreciere a monedelor naționale nu numai la noi, ci și la nivel regional, care poate fi determinată de niște factori greu de anticipat. Am încredere în BNR, am încredere în stabilitatea monedei naționale și a cursului de schimb. Suntem într-o colaborare instituțională foarte bună cu BNR. Situația economică este foarte stabilă, nu există niciun fel de risc de apariție a vreunui dezechilibru." Sursă: avocatnet.ro Foto: ecb.europa.eu

Piscinele publice trebuie să îndeplinească unele condiții noi începând de mâine, conform unui act normativ deja aplicabil. În acest sens, companiile care dețin piscinele au fost nevoite să facă anumite investiții până azi, dacă vor să poată funcționa legal și de mâine în colo. Este vorba de o serie de obligații legale nou-introduse în 2018, prin Ordinul Ministerului Sănătății 994/2018. Firmele care dețin piscine publice trebuie să se conformeze la acestea până la data de 21 februarie 2020. Asta înseamnă că societățile ar fi trebuit să-și contureze costurile necesare conformării legale și să facă până acum lucrările de modernizare. Practic, astăzi se împlinește termenul și firmele ar fi trebuit să se pună în mișcare pentru ca piscinele pe care le au să funcționeze legal în continuare. Însă care sunt schimbările pentru care era nevoie de adaptări? Referitor la apa din piscină și, la bazinele acoperite, aerul din încăpere, ordinul de ministru dispune că firmele trebuie să îndeplinească patru noi obligații: filtrarea și dezinfectarea apei din piscină pentru a îndepărta particulele, poluanții și microorganismele; folosirea unor sisteme adecvate pentru distribuția eficientă a dezinfectantului în piscină și îndepărtarea apei contaminate; curățarea biofilmului (ce se formează în mediile apoase când bacteriile se prind de suprafețe și produc o substanță vâscoasă), a sedimentelor de pe podeaua bazinelor și a particulelor absorbite pe filtre; aerisirea adecvată a piscinelor acoperite pentru a îndepărta substanțele evaporate în urma dezinfecției și a reduce nivelul de radon (element chimic gazos). În cazul în care bazinul are o adâncime mai mare de 60 cm, zona prin care se intră/iese trebuie să aibă trepte rotunjite antiderapante cu balustrade bine fixate. În același timp, pereții bazinului trebuie să aibă o treaptă de odihnă poziționată în funcție de adâncime. În fine, piscinele publice alimentate cu apă potabilă au nevoie, mai nou, de sisteme de recirculare și tratare a apei. Sursă: avocatnet.ro Foto: lbb.in

Nu doar personalul Poliției Române va putea da amenzi pentru încălcarea regulilor legale referitoare la folosirea petardelor și artificiilor, ci și personalul Poliției Locale și al Jandarmeriei, conform unui proiect de lege ajuns recent la Senat pentru dezbatere. Proiectul legislativ se află abia la începutul traseului său legislativ, astfel că este greu de spus acum dacă va ajunge să se aplice sau nu. În momentul de față, numai inspectorii de muncă și cei din Poliția Română pot da amenzi pentru folosirea ilegală a petardelor și artificiilor. Însă, din moment ce controalele sunt ineficiente actualmente, din cauza lipsei de personal, se propune ca inclusiv Poliția Locală și Jandarmeria să aibă atribuții în acest sens. În prezent, amenzile contravenționale sunt cuprinse între 1.000 și 7.500 de lei, însă există și riscul de a primi pedeapsa cu închisoarea de la trei luni la un an (sau amendă penală). În cazul firmelor, limitele minime și maxime ale amenzilor contravenționale se majorează cu 100%. Dincolo de această schimbare, inițiatorii proiectului vor și înăsprirea regulilor de comercializare a articolelor pirotehnice, precum și a regulilor pentru folosirea lor. Conform legislației actuale, persoanele obișnuite pot folosi numai articole pirotehnice nepericuloase (care nu pot produce vătămări corporale), în timp ce petardele și artificiile pot fi folosite numai de către artificieri și pirotehniști. Atenție! Proiectul de lege NU se aplică momentan. Pentru a intra în vigoare, acesta trebuie adoptat de Parlament, promulgat prin decret prezidențial și publicat în Monitorul Oficial. Sursă: avocatnet.ro

Localurile în care minorii primesc băuturi alcoolice, gratuit sau contra unei sume de bani, ar putea fi închise pe o perioadă de maximum 30 de zile, potrivit unei propuneri legislative aflate în dezbatere la Senat. După cum se arată într-o propunere legislativă care a fost pusă în dezbatere în Parlament, proprietarii în ale căror localuri se vând sau se oferă gratuit băuturi alcoolice minorilor ar putea avea activitatea suspendată, pe o perioadă cuprinsă între zece și 30 de zile. Pedeapsa va surveni însă numai dacă fapta va fi constatată în repetate rânduri. Asta înseamnă că cei care se află la prima abatere nu se vor alege cu suspendarea activității localului imediat ce se va constata ilegalitatea. Prin intermediul aceastei propuneri legislative, pe lângă magazinele care vând băuturi alcoolice celor care nu au împlinit vârsta de 18 ani, ar putea fi sancționate și localurile care fac același lucru. În prezent, Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice stabilește că “servirea cu băuturi alcoolice, în localurile publice, a consumatorilor aflați în vădită stare de ebrietate, precum și a minorilor” reprezintă contravenție și se amendează cu sume între 100 și 500 de lei. De asemenea, servirea băuturilor alcoolice minorilor în localurile publice atrage și acum suspendarea activității pe o perioadă cuprinsă între zece și 30 de zile, însă nu se specifică nimic despre vânzarea sau oferirea în mod gratuit a acestora, persoanelor care nu au împlinit încă vârsta de 18 ani. Prin urmare, proiectul legislativ ar urma să clarifice mai bine situația în care un minor poate primi alcool într-un local, pentru a-l servi ulterior. Așadar, în Legea nr. 61/1991 s-ar putea introduce un nou articol conform căruia vânzarea sau oferirea cu titlu gratuit a băuturilor alcoolice minorilor în localurile din România va atrage după sine închiderea temporară a activității localului respectiv. Atenție! Propunerea legislativă nu se aplică momentan. Pentru a intra în vigoare, aceasta trebuie adoptată de Parlament, promulgată prin decret prezidențial și publicată în Monitorul Oficial. Sursa: avocatnet.ro Sursa foto: healthline.com

MUNCA LA NEGRU, cum poate fi reclamată și cui trebuie să ne adresăm? Munca la negru este o practică de care se folosesc unii angajatori, fie pentru a nu plăti taxe către stat, fie pentru a evita orice răspundere în ceea ce-l privește pe angajatul său. Vorbim aici de accidente de muncă, de zile de concediu plătite și de multe alte beneficii pe care un angajat care lucrează la negru nu le poate avea. Cei care sunt în această situație trebuie să știe că se pot adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă (ITM) sau Inspecției Muncii (IM). Munca la negru este acea activitatea prestată de un angajat fără contract de muncă, care nu este evidenţiată scriptic, fiscalizată, protejată, asigurată sau asistată social, lucrătorul fiind la discreţia celui în folosul căruia prestează munca, după cum notează ITM Arad. Munca la negru îmbracă mai multe forme, de aceea cei care se confruntă cu astfel de situații trebuie să știe că munca desfășurată fără încheierea unui contract de muncă este doar una dintre metodele de lucru la negru. Efectuarea perioadei de probă fără încheierea unui contract sau prestarea de muncă zilieră ilegal sunt considerate și ele forme de muncă la negru. Toți cei care se află în situația de a lucra la negru pot oricând să formuleze o plângere către ITM în care să își dea datele personale și să explice situația. Procedura este mult mai simplificată acum, pentru că totul poate fi făcut online. Tot ce trebuie să facă cineva care dorește să-și reclame angajatorul sau să expună situația altei persoane cunoscute, este să acceseze site-urile ITM-urilor și să se folosească de datele de contact de acolo (e-mail, telefon, fax) sau să completeze formularul pus la dispoziție de IM. Important! Potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2002, autoritățile sunt obligate să păstreze anonimatul celui care face sesizarea și să răspundă în termen de 30 de zile solicitării. Munca la negru încă se practică în România, iar de aici decurg multe consecințe pe care angajatul va trebui să le suporte singur, fără să-l poată trage la răspundere în vreun fel pe angajator. Astfel, lucrătorul nu va avea parte de o serie de beneficii cum ar fi concediu plătit, asigurare în sistemul public de sănătate, vechime în muncă și multe altele. Atenție! Munca la negru nu aduce amenzi numai pentru angajatori, ci și pentru angajați. Amenzile pe care le riscă angajatorii care nu încheie contracte de muncă sunt de 20.000 de lei, potrivit Codului Muncii. De asemenea, chiar dacă încheierea contractului de muncă este obligația angajatorului, nici angajații nu sunt absolviți de vină. O persoană care muncește la negru poate fi amendată cu sume între 500 și 1.000 de lei. Pentru a combate munca la negru, ITM a anunțat că va crește numărul de controale în 2020, mai ales în zonele tradiţionale în care există tipare de muncă în afara cadrului legal. Astfel, unul dintre domeniile care vor fi vizate de multe controale în acest an este domeniul construcțiilor De multe ori, angajații din construcții lucrează cu ziua fără să încheie vreun act în acest sens. Pentru astfel de situații, IM a dezvoltat de puțină vreme un registru electronic prin care beneficiarul poate să țină evidența zilierilor și să transmită autorităților informații despre colaborarea lor cu lucrătorii cu ziua, acest lucru fiind atât în avantajul angajatorului, cât și al lucrătorului, ambii beneficiind, astfel, de protecția legii. Mai mult, o campanie europeană de informare despre beneficiile muncii declarate va fi derulată în primele șase luni ale anului 2020 la nivelul întregii Uniuni Europene. Deși aceasta va avea, în mare, un scop informativ, va exista și o săptămână dedicată controalelor la angajatori (inclusiv cu inspectori din alte state), care este programată la nivel național pentru 16-20 martie. Sursa articol: avocatnet.ro Sursa foto: europeprogressjobs.com

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a avut ocazia, recent, să se pronunțe asupra unei chestiuni sensibile în ceea ce privește relațiile de familie între părinți și copii. Mai exact, e vorba de posibilitatea de a-i limita unui părinte contactul cu copilul său, atunci când primul suferă de tulburări de personalitate. Într-o astfel de situație, Curtea consideră că existența unor tulburări de personalitate, prin ele însele, nu sunt suficiente pentru a limita astfel de relații de familie. Este necesar să se arate, cu exactitate, cum ar afecta astfel de tulburări un copil, pentru a-i fi limitat contactul cu părintele său. Problema a fost ridicată în cauza Cînța contra României (aplicația nr. 3891/19), soluționată recent de CEDO. În esență, unui tată care a fost diagnosticat cu o boală psihică i-a fost restrâns contactul cu fata acestuia, la întâlniri de două ori pe săptămână (fiecare de câte două ore), în spații publice și doar de față cu mama copilului. Instanțele române și-au întemeiat decizia pe: dovezile medicale legate de boala psihică a bărbatului; declarațiile mamei, conform căreia aceasta ar fi fost abuzată fizic (deși tatăl susținuse că nu ar fi lovit-o); decarațiile altor rude; documente de corespondență; informațiile rezultate din ascultarea copilului. Ce nu au abordat instanțele române a fost cum se manifestă boala psihică, din perspectiva unui risc asupra copilului, în relațiile tatălui cu fata acestuia. Cu alte cuvinte, instanțele nu au arătat de ce ar trebui limitat dreptul părintelui de a avea o relație normală cu copilul lui, mai ales în condițiile în care nu exista nicio dovadă că și-ar fi lovit fata vreodată sau ar fi pus-o în pericol. De asemenea, nu reieșea din probatoriul administrat nici că părintele nu ar fi fost capabil să aibă grijă de fata sa, în vreun fel. Acest lucru era cu atât mai relevant cu cât tatăl lua medicamente pentru a-i ameliora starea, lucru ce reieșea și dintr-o scrisoare a unui spital de psihiatrie, conform căreia starea psihică a părintelui era stabilă și nu părea să se înrăutățească. În acest context, CEDO a considerat că felul cum instanțele române au administrat probatoriul și au determinat soluția adoptată a fost defectuos. O problemă specifică a fost că nu s-a demonstrat, în baza faptelor reținute, cum prezintă un pericol concret părintele pentru copil. În plus, nu a fost administrat probatoriu suplimentar care să identifice exact această chestiune. De aici, nu se puteau trage concluzii pertinente cu privire la aptitudinile tatălui de a avea grijă de copil. În același timp, copilul însuși s-a plâns cu privire la comportamentul abuziv al tatălui. Instanțele române nu au verificat în mod satisfăcător această problemă, lucru care, iarăși, a demonstrat că există probleme cu felul cum procesul decizional judiciar a decurs. De asemenea, s-a pus problema, de către Curte, de ce instanțele nu au analizat alte posibilități de aranjare a întâlnirilor între copil și părinte - de exemplu, de față cu autoritățile de protecție a copilului. În final, s-a mai considerat că tratamentul primit de tată a fost discriminatoriu, fix din cauză că determinant pentru hotărârile judecătorești românești a fost boala psihică a părintelui, fără să fi fost contextualizat acest lucru mai bine, astfel încât situația să fi fost analizată prin referire la toate interesele implicate. În aceste condiții, CEDO consideră că România a încălcat Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Articolul 8, dreptul la viață privată, și Articolul 14, interzicerea discriminării, prin referire la Articolul 8). Cum nu trebuie înțeleasă decizia CEDO nu a urmărit să arate că orice părinte cu tulburări psihice are dreptul să aibă o relație de familie obișnuită cu copilul său, indiferent de situație. De fapt, nici măcar nu a fost asta problema de bază în speță. Situația are mult mai multe nuanțe. Ce a fost, de fapt, problematic, a fost modalitatea prin care instanțele române au abordat această situație sensibilă. Mai exact, discutăm, aici, de mai multe interese, aflate în conflict. Pe de o parte, există interesul copilului de a se dezvolta armonios, de a fi protejat de orice pericol și de a nu fi expus abuzurilor (aspect cunoscut și ca „interesul superior al copilului”). Pe de altă parte, există și interesul fundamental, atât al părintelui, cât și al copilului, de a le fi protejată și asigurată o viață obișnuită de familie, care, printre altele implică și contact între părinte și copil. În același timp, dacă o instanță intervine și limitează radical contactul pe care un părinte îl are cu copilul său, acest lucru constituie o ingerință în dreptul la viață de familie. „Ingerință” înseamnă că un drept este afectat, însă nu se consideră că el este încălcat, la acest punct, din cauză că ingerința aceea ar putea fi justificată. Pentru a fi justificată acea ingerință, însă, limitarea dreptului trebuie să urmărească niște chestiuni obiective necesare și proporționale. Raportând acest lucru la speța de față, nimic nu interzice instanțelor să limiteze dreptul părintelui de a avea contact cu copilul său, însă doar dacă acest lucru este cu adevărat necesar. Or, fix acest lucru nu a fost identificat de către instanțele române. Cum a arătat CEDO, felul cum au fost folosite informațiile rezultate din administrarea probatoriului, faptul că nu s-a analizat suficient de clar cum tulburarea părintelui afectează copilul și alte deficiențe de ordin procedural au rezultat într-o decizie eronată și insuficient de convingătoare pentru a limita dreptul la viață de familie al tatălui. În concluzie, ce a fost problematic nu a fost faptul izolat că unei persoane cu tulburări mentale i-a fost limitat dreptul de a avea o viață de familie armonioasă și obișnuită, ci felul cum a avut loc această limitare, prin referire la faptul că nu au fost luate în considerare, în mod suficient, toate interesele implicate. În același timp, poate fi extras un aspect cu caracter de generalitate, de aici - simpla existență a unei tulburări mentale, prin ea însăși, nu reprezintă un temei suficient pentru limitarea contactului unui părinte cu copilul său. Sursa: avocatnet.ro

Persoanele care au comportamente abuzive față de animale riscă anumite sancțiuni, unele chiar de ordin penal, pentru cele mai grave fapte. Faptele variază de la refuzul de a acorda grijă animalelor deținute la omorârea fără drept a lor. Normele legale prin care li se asigură protecție animalelor și prin care sunt sancționați cei cu comportamente abuzive față de animale sunt conținute în Legea nr. 205/2004 privind protecția animalelor. Sancțiuni penale Conform Legii nr. 205/2004, anumite fapte, considerate de cea mai înaltă gravitate, atrag sancțiuni penale (de la trei luni la un an de închisoare sau amendă). Acestea sunt: uciderea animalelor, cu intenție, fără drept; practicarea tirului pe animale domestice sau pe animale sălbatice captive; organizarea de lupte între animale sau cu animale; folosirea de animale vii pentru dresajul animalelor sau pentru a le controla agresivitatea; rănirea sau schingiuirea animalelor; intervențiile chirurgicale destinate modificării aspectului unui animal sau altor scopuri necurative, cum ar fi codomia, cuparea urechilor, secționarea corzilor vocale, ablația ghearelor, coltilotul ciocului și dinților; folosirea animalelor aparținând subîncrengăturii vertebrate, indiferent de gradul de îmblânzire, născute în captivitate sau capturate din natură, în spectacole de circ, circuri ambulante, caravane și trupe de artiști ambulanți, precum și în orice alte tipuri de spectacole similare. Dacă cineva săvârșește de două ori fapte de ucidere fără drept a unui animal sau de practicare a tirului pe un animal (domestic sau sălbatic captiv), pot să îi fie confiscate celălalte animale. Pe lângă sancțiunea propriu-zisă, celui care a comis asemenea fapte îi poate fi interzisă dreptul de a deține animale, pe o perioadă de la unu la cinci ani. Sancțiuni contravenționale Fapte de gravitate mai redusă decât cele de mai sus pot fi sancționate cu amendă contravențională, de la 1.000 la 3.000 de lei. Acesta sunt: neasigurarea condițiilor de bază pentru ca animalele să poată trăi normal (intră aici asigurarea de un adăpost corespunzător, hrană și apă suficiente, posibilitatea de mișcare suficientă, îngrijire și atenție și asistența medicală); nedemonstrarea, de către deținătorul animalului, că asigură condițiile de trai elementare pentru un animal, dacă autoritățile solicită acest lucru și deținătorul refuză să le lasă în domiciliu sau reședință (deținătorul având dreptul să le refuze autorităților însărcinate cu punerea în aplicare a prezentei legi accesul în aceste locuri); folosirea de animale pentru expoziții, spectacole, publicitate, realizare de filme și în scopuri asemănătoare, dacă aceste activități le provoacă suferințe fizice și psihice, afecțiuni sau răniri; abandonarea și/sau alungarea unui animal a cărui existență depinde de îngrijirea omului; administrarea de substanțe destinate stimulării capacităților fizice ale animalelor în timpul competițiilor sportive, sub forma dopajului; despărțirea puilor de mamă până la vârsta de minimum opt săptămâni de viață; folosirea armelor cu tranchilizant în alte situații decât pentru imobilizarea animalelor; folosirea mijloacelor de dresaj care provoacă traume psihice sau fizice animalelor, precum și folosirea de metode care prejudiciază sănătatea ori bunăstarea animalului. Normele legale cu privire la protecția animalelor sunt conținute în Legea nr. 205/2004. Aceasta conține, pe lângă sancțiunile menționate anterior, și reglementări referitoare la tratamentele care trebuie aplicate animalelor, în situații specifice - cum e, de exemplu, cazul eutanasierii animalelor și când e acest lucru permis. Sursa: avocatnet.ro

Asta cu "poate face ce vrea fara sa fie pedepsit" este o mare aberatie. Daca ii face vreodata cineva o plangere penala la DIICOT, il gasesc baietii aia si in gaura de sarpe. El profita de faptul ca nimeni nu i-a facut o plangere penala pentru ca nimeni nu prefera sa stea pe la organul de cercetare panala sa dea declaratii. Insa daca se va trezi vreodata cineva cu mai mult tupeu sa apeleze la un avocat, baiatul acesta despre care faci tu mentiune va raspunde penal pentru mai multe infractiuni informatice cat si amenintare, santaj si ce o mai fi facut el. Copilariile astea cu hackerit-ul, sa ii spargi serverul unuia fara motiv, mergeau cand erai mic, de pe la 16 ani nu prea mai merg. Cand vorbesti despre o persoana juridica precum b-zone, nu mai este aceiasi joaca de copii. Pe langa infractiunile de care va raspunde respectivul, va mai avea si o raspundere civila delictuala, unde ar putea fi obligat sa plateasca daune de zeci, daca nu, sute de mii de euro (vorbind strict despre persoana juridica b-zone). Acestea fiind spuse, copii, lasati prostiile astea cu hackerit-ul pe care le vedeti in filme daca nu vreti sa va culeaga baietii de acasa intre 06-20

La cat de mult a scazut comunitatea, mai bine ramaneti cu RPG1 si inchideti restul serverelor

În Monitorul Oficial nr. 1045/2018 a fost publicată Decizia nr. 649 din 24 octombrie 2018 a Curții Constituționale, referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 153, alin. (3) și art. 243, alin. (1), lit g) din Regulamentul Camerei Deputaților, formulată de grupul parlamentar al Uniunii Salvați România. Obiectul sesizării și motivarea 1. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate, autorii acesteia susțin că art. 153 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputaților potrivit căruia „În dezbaterile parlamentare, deputații nu adoptă comportamente și limbaje denigratoare, rasiste sau xenofobe și nici nu desfășoară pancarte sau bannere”, contravine prevederilor art. 30, alin (1) și (2) din Constituție, care consacră libertatea de exprimare. Pentru deputați, în calitatea lor de reprezentanți aleși ai poporului român, posibilitatea de a se exprima prin mai multe modalități în timpul dezbaterilor este esențială, mai ales în cazul celor aflaț de multe ori sunt împiedicați în mod abuziv să critice partidele aflate la putere atunci când primesc cuvântul la tribuna sălii de plen, prin închiderea microfonului de către președintele ședinței. În condițiile în care mesajele inscripționate nu sunt denigratoare, rasiste sau xenofobe, iar afișarea pancartelor sau desfășurarea bannerelor nu perturbă ședințele plenului interzicerea acestor modalități de exprimare pașnică și neobstructivă reprezintă o cenzură nejustificată, incompatibilă cu dreptul fundamental cetățenesc și cu principiul de drept parlamentar menționate mai sus. 2. Pe de altă parte, art. 243, alin.(1), lit.g) din Regulamentul Camerei Deputaților, potrivit căruia „(1) Abaterile de la regulament atrag următoarele sancţiuni: […] g) fără a aduce atingere dreptului de vot în ședința de plen și sub rezerva respectării stricte a regulilor de conduită, suspendarea temporară a participării deputatului la o parte sau la toate activitățile Parlamentului pentru o perioadă cuprinsă între două și treizeci de zile lucrătoare”, contravine prevederilor art. 2, alin. (1), art. 61, alin. (1), art. 69, alin. (1) și art. 70, alin.(1), teza I din Constituție. Dintre toate autoritățile statului, Parlamentul reprezintă sediul democrației, locul comun al intersectării intereselor politice, al dezbaterilor contradictorii cu privire la modul de soluționare a problemelor sociale și la aplanarea conflictelor majore care apar în societate. Ca organ reprezentativ suprem al poporului român, Parlamentul trebuie să exprime voința alegătorilor săi, să vegheze la satisfacerea intereselor fiecărui cetățean în interiorul și în afara granițelor țării și la respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale fiecărei persoane aflate pe teritoriul național. În acest context, introducerea unei sancțiuni disciplinare constând în suspendarea participării deputatului la o parte sau la toate activitățile Parlamentului pentru o perioadă cuprinsă între două și treizeci de zile lucrătoare reprezintă o obstrucționare incompatibilă cu Legea fundamentală a exercitării mandatului cu care acesta a fost învestit prin voturile exprimate de cetățenii români la alegerile parlamentare. Având în vedere că la Camera Deputaților zilele lucrătoare sunt în număr de 4 pe săptămână, rezultă că sancțiunea maximă îl împiedică pe deputat să-și îndeplinească atribuțiile constituționale timp de aproximativ 2 luni calendaristice, ceea ce reprezintă peste 4% din durata totală a mandatului său și peste 11% din perioada activă a acestuia, care nu include lunile de vacanță parlamentară. Considerentele Curții Curtea procedează la analizarea constituționalității celor două dispoziții contestate. Cu privire la art. 153, alin (3) din Regulamentul Camerei Deputaților, Curtea reține următoarele: În temeiul art.30 alin.(1) din Constituţie, libertatea de exprimare este inviolabilă, însă, potrivit art. 30, alin.(6) și (7) din Constituție, ea nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine, fiind interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri. Reglementând obligația deputaților ca, în cadrul dezbaterilor parlamentare, aceștia să nu adopte comportamente şi limbaje denigratoare, rasiste sau xenofobe şi nici să nu desfăşoare pancarte sau bannere, Camera Deputaților, în virtutea autonomiei sale regulamentare, a transpus la nivel infraconstituțional limitele libertății de exprimare consacrate de norma constituțională. Cu alte cuvinte, prevederea regulamentară interzice comportamentul şi limbajul denigratoare, rasiste sau xenofobe, indiferent de modalitatea în care acestea se manifestă, inclusiv pe cale scrisă, prin mesaje afișate pe pancarte sau bannere. Interdicția nu vizează modalitatea de exprimare a mesajului politic în sine, prin intermediul pancartei sau al bannerului, ci exclusiv conținutul mesajului care nu trebuie să se circumscrie „limbajului denigrator, rasist sau xenofob”. Așa fiind, Curtea constată că dispozițiile art. 153, alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputaților respectă, pe de o parte, libertatea de exprimare a deputaților, consacrată de art. 30, alin.(1) din Constituție, dar și limitele constituționale ale acestei libertăți, prevăzute de art. 30, alin. (6) și (7) din Legea fundamentală. Cu privire la art. 243, alin (1), lit. g, Curtea a reţinut că „reprezentativitatea mandatului parlamentar, aşa cum este stabilită de dispoziţiile din Legea fundamentală citate, are importante consecinţe juridice. Una dintre acestea se referă la îndatoririle parlamentarului, care se exercită în mod continuu, din momentul la care acesta intră în exerciţiul mandatului, până la data încetării calităţii de deputat sau de senator, legiuitorul trebuind ca, prin reglementările pe care le adoptă, să nu împiedice îndeplinirea acestora.” De vreme ce îndatoririle parlamentarului se exercită în mod continuu, din momentul la care acesta intră în exerciţiul mandatului, până la data încetării calităţii de deputat, legiuitorul, prin reglementările pe care le adoptă, fie că sunt legi, fie regulamente, nu poate împiedica îndeplinirea acestora. Participarea la şedinţele Camerei din care face parte deputatul constituie o îndatorire de esenţa mandatului parlamentar, astfel cum rezultă din întregul ansamblu al dispoziţiilor constituţionale care reglementează Parlamentul, astfel că orice normă regulamentară care afectează modul în care acesta își îndeplinește îndatoririle legale și constituționale constituie o încălcare a statutului său constituțional. Prevederea în cadrul normei criticate a tezei potrivit căreia sancțiunea disciplinară „nu aduce atingere dreptului de vot în ședința de plen” nu este de natură a înlătura efectul neconstituțional al suspendării temporare. Soluția Astfel cum reiese din cele mai recente știri juridice, Curtea: 1. Respinge, ca neîntemeiată, sesizarea de neconstituționalitate formulată de grupul parlamentar al Uniunii Salvați România și constată că dispozițiile art.153, alin.(3) din Regulamentul Camerei Deputaților sunt constituționale în raport cu criticile formulate. 2. Admite sesizarea de neconstituționalitate formulată de grupurile parlamentare al Uniunii Salvați România și al Partidului Național Liberal și constată că dispozițiile art. 243, alin.(1), lit.g) din Regulamentul Camerei Deputaților sunt constituționale. Sursa: lexcafe.ro

Codul de procedură civilă prevede că hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului. Art. 483 alin. 2) C. procedură civilă prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) – j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului. Potrivit ştirilor juridice, în practica judiciară a intervenit o problemă de interpretare a dispoziţiilor privind competenţa materială de soluţionare a recursurilor, iar în acest sens a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a soluţiona recursul în interesul legii. Obiectul recursului în interesul legii Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii vizând stabilirea competenţei materiale de soluţionare a recursurilor declarate ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017 (în continuare, Decizia nr. 369 din 30 mai 2017), împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv. ICCJ a admis recursul în interesul legii Prin Decizia nr. 18/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 965/2018, a fost admis recursul în interesul legii. S-a reţinut că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din Codul de procedură civilă, competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel. ICCJ a reţinut că organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94 – 97 din Codul de procedură civilă, presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare. Astfel, examinarea dispoziţiilor art. 94 – 97 din Codul de procedură civilă relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanţelor competente să soluţioneze căile de atac. Lipsa indicării, în vreuna dintre aceste dispoziţii, a instanţei competente să judece recursurile împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, este determinată de concepţia iniţială a codului, de a nu recunoaşte recursul împotriva unor asemenea hotărâri şi de omisiunea legiuitorului de a reglementa instanţa competentă să le judece, ulterior pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017. Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul Cod de procedură civilă. Sursa: lexcafe.ro

Nu oferim creatii ce nu tin de forum. Topic closed.

Un lucrător care nu a fost în măsură, din motive independente de voința sa, să-și ceară concediul de odihnă plătit înainte de încetarea raportului de muncă tot are dreptul la compensarea în bani a zilelor de concediu neluate, a decis azi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE). Practic, compensarea în bani a concediului neefectuat poate fi refuzată doar dacă angajatorul demonstrează că salariatul a evitat intenționat să-și ia zilele libere la care avea dreptul. Potrivit unui comunicat de presă referitor la decizia CJUE în cauzele C-619/16 și C-684/16, la încetarea unui contract de muncă, un angajator trebuie să compenseze în bani zilele de concediu de odihnă neefectuate chiar și în situația în care salariatul n-a depus cerere de concediu. Însă numai în măsura în care angajatul demonstrează că nu și-a putut lua concediu din motive independente de voința sa. „Curtea de Justiție declară că dreptul Uniunii se opune ca un lucrător să își piardă în mod automat zilele de concediu anual plătit la care avea dreptul în temeiul dreptului Uniunii, precum și, în mod corelativ, dreptul la o indemnizație financiară în temeiul acestui concediu neefectuat, doar pentru faptul că nu a solicitat concediu înaintea încetării raportului de muncă (sau în perioada de referință)”, scrie în documentul de presă. Cu alte cuvinte, dreptul la concediu plătit nu se poate stinge la expirarea raportului de muncă, chiar dacă angajatul nu şi-a epuizat zilele de concediu până la acel moment. Aşadar, un angajat care nu a putut, din motive independente de voința sa, să-și exercite dreptul la concediul anual plătit înainte de încetarea raportului de muncă are dreptul la o indemnizație financiară. „Aceste drepturi nu se pot stinge decât dacă lucrătorului i s-a oferit efectiv posibilitatea de către angajator, în special printr-o informare corespunzătoare din partea acestuia din urmă, de a efectua zilele de concediu în cauză în timp util, aspect care trebuie dovedit de angajator”, este subliniat în comunicat. În România, firmele pot compensa în bani perioada de concediu de odihnă neefectuat de salariați numai atunci când încetează contractul individual de muncă. Despre cum se pot lua zilele de concediu rămase din anii anteriori puteţi afla mai multe în acest material. Sursa: avocatnet.ro