F4L John

Orientările publicate de Comisia Europeană joi, 19 iulie, ajută investitorii din UE să își apere drepturile în fața administrațiilor și instanțelor naționale, iar pe statele membre să protejeze interesul public potrivit legislației UE. Ele intervin în contextul în care tratatele bilaterale de investiții (TBI) intra-UE sunt considerate ilegale, deoarece se suprapun normelor ce reglementează piața unică și fac discriminări între investitorii din UE. Orientările au drept scop consolidarea mediului de afaceri pentru investitori, ca element esențial pentru sprijinirea investițiilor în piața unică. Valdis Dombrovskis, vicepreședintele Comisiei Europene responsabil cu stabilitatea financiară, serviciile financiare și Uniunea piețelor de capital, a declarat: „Stimularea investițiilor este o prioritate majoră a Uniunii piețelor de capital.Legislația UE asigură un echilibru adecvat între protecția drepturilor investitorilor din UE și posibilitatea guvernelor de a adopta reglementări în interesul public. Tratatele bilaterale de investiții dintre statele membre nu își au locul în cadrul pieței unice. Comunicarea noastră trimite un semnal puternic că legislația UE asigură deja protecția investitorilor. Prin urmare, ei pot avea în continuare încredere atunci când fac investiții în UE.” Prin comunicare se aduc următoarele clarificări: libera circulație a capitalurilor, serviciilor, bunurilor și lucrătorilor în cadrul pieței unice a UE constituie libertăți fundamentale pentru cetățenii UE; arbitrajul între un stat membru și un investitor dintr-un alt stat membru, inclusiv în temeiul unui „TBI intra-UE”, nu este compatibil cu normele europene; legislația UE permite reglementarea piețelor pentru a urmări obiective legitime de interes public, cum ar fi siguranța cetățenilor, sănătatea, drepturile sociale, protecția consumatorilor sau protecția mediului. Statele membre vor fi, astfel, împiedicate să adopte măsuri care încalcă normele UE, iar investitorii vor fi ajutați să își invoce drepturile în fața administrațiilor și instanțelor naționale. Comunicarea îi va ajuta pe practicienii din domeniul dreptului să aplice normele UE. Context Un obiectiv principal al Planului de investiții pentru Europa este crearea unui mediu de reglementare mai previzibil, mai stabil și mai clar, pentru a promova investițiile. Sursa articol si imagine: ec.europa.eu

Parlamentul, Guvernul, Președinția și primăriile scapă inițial de amenzile pentru încălcarea Regulamentului general privind protecția datelor (GDPR), conform unui act normativ care se aplică începând de azi. Mai precis, autoritățile centrale și locale sunt avertizate și li se dă un termen de conformare, abia apoi fiind posibilă sancționarea. Mecanismul este aproximativ identic cu prevenția la firme, doar că societățile nu sunt iertate la prima abatere în domeniul datelor personale. Regimul sancționator mai permisiv pentru autoritățile centrale și locale este prevăzut de Legea nr. 190/2018. Documentul a apărut joi în Monitorul Oficial și se aplică efectiv începând de azi. Entitățile publice care încalcă regulile prelucrărilor de date personale scapă inițial de amenzile ce pot fi aplicate de Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP). Practic, autoritățile sunt iertate de sancțiuni, însă li se dă un termen concret pentru a-și rezolva problemele, altfel vor risca să fie amendate în final. „În cazul constatării încălcării prevederilor Regulamentului general privind protecția datelor și ale prezentei legi de către autoritățile/organismele publice, Autoritatea națională de supraveghere încheie un proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției prin care se aplică sancțiunea avertismentului și la care anexează un plan de remediere”, este explicat în lege. Prin acel proces-verbal, ANSPDCP stabilește un termen fix în care problemele constatate să fie remediate de autorități. "Termenul de remediere se stabilește în funcție de riscurile asociate prelucrării, precum și demersurile necesare a fi îndeplinite pentru asigurarea conformității prelucrării", se explică în document. În zece zile de la expirarea termenului de remediere, reprezentanții ANSPDCP pot să reia controlul și pot să aplice amenzi dacă autoritățile centrale și locale n-au reușit să-și remedieze problemele în cauză. De subliniat este că reluarea controlului și amendarea sunt doar o posibilitate, nu o obligație. Conform actului normativ, entități publice sunt considerate „Camera Deputaților și Senatul, Administrația Prezidențială, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, autoritățile și instituțiile publice autonome, autoritățile administrației publice locale și de la nivel județean, alte autorități publice, precum și instituțiile din subordinea/coordonarea acestora”. De asemenea, sunt asimilate și unitățile de cult și asociațiile și fundațiile de utilitate publică. În esență, mecanismul introdus de lege seamănă foarte mult cu prevenția la firme, ce a fost introdusă prin Legea nr. 270/2017. În cazul companiilor, acestea sunt iertate de anumite amenzi la prima abatere și li se dă un termen de remediere de maximum 90 de zile calendaristice. Totuși, prevenirea la firme nu acoperă amenzi pentru nerespectarea legislației prelucrărilor de date personale. GDPR este un regulament european care se aplică, din 25 mai 2018, direct în toate statele membre ale Uniunii Europene, deci și în România. GDPR reprezintă cadrul legal european unic în materie de prelucrări de date personale. Autoritățile publice riscă, pentru încălcarea prevederilor GDPR, amenzi administrative de până la 20 de milioane de euro. Însă, prin derogare, s-au introdus unele limitări la aceste sancțiuni prin legea aplicabilă de azi. Sursa: avocatnet.ro

Amenzile contravenționale vor putea fi achitate pe jumătate într-un termen de 15 zile de la momentul primirii procesului-verbal, nu doar în 48 de ore, prevede un act normativ care se va aplica din a doua jumătate a lunii august 2018. Conform legislației în vigoare, persoanele amendate sunt încurajate să-și plătească mai repede amenzile prin stabilirea acestui termen ce permite achitarea a doar jumătate din minimul amenzii primite. Schimbarea este prevăzută de Legea nr. 203/2018 privind măsuri de eficientizare a achitării amenzilor contravenționale. Documentul a apărut azi în Monitorul Oficial și regula referitoare la termenul de achitare a amenzilor la jumătate se va aplica începând din 24 august 2018. Concret, termenul în care persoanele amendate pot achita doar jumătate din minimul amenzii primite va fi extins semnificativ. În loc de 48 de ore, acesta va fi de 15 zile, scopul fiind încurajarea românilor să-și achite mai repede amenzile, ceea ce va aduce și bani mai mulți la bugetul statului. „Contravenientul poate achita, în termen de cel mult 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal”, prevede legea nouă. În momentul de față, termenul este de doar 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal sau de la data primirii acestuia, el fiind considerat prea mic de către parlamentari. Practic, cei care aleg să achite amenzile în acest interval plătesc mult mai puțin decât ar trebui. De exemplu, o amendă de 500 de lei primită de un român scade automat la 250 de lei dacă este achitată în termenul actual de 48 de ore sau în viitorul termen de 15 zile. Sau, dacă se aplică o amendă de 1.000 de lei, în condițiile în care amenda minimă în cazul respectiv poate fi de 500 de lei, aceasta scade automat tot la 250 de lei. Cu alte cuvinte, amenda primită poate să scadă cel puțin la jumătate din cuantumul care ar trebui achitat dacă se depășește termenul actual de 48 de ore sau viitorul termen de 15 zile. Sursa articol: avocatnet.ro

Comisia Europeană a trimis joi, 19 iulie, România și Grecia în fața Curții de Justiție a UE pentru neîndeplinirea obligației de a transpune în legislația lor națională cea de-a 4-a Directivă privind combaterea spălării banilor. Irlanda a transpus doar o parte foarte mică a normelor și, prin urmare, este de asemenea trimisă în fața Curții de Justiție. Comisia a propus impunerea de către Curte a plății unei sume forfetare, precum și a unor penalități zilnice până când cele trei țări vor lua măsurile necesare. Věra Jourová, comisarul pentru justiție, consumatori și egalitate de gen, a declarat: „Spălarea banilor și finanțarea terorismului au consecințe asupra întregii Uniuni Europene. Nu putem lăsa nicio țară din UE să devină veriga slabă. Banii spălați într-o țară pot fi – și adesea chiar sunt – folosiți pentru a comite infracțiuni în altă țară. Din acest motiv, cerem ca toate statele membre să ia măsurile necesare pentru a combate spălarea banilor, epuizând astfel fondurile utilizate pentru activități infracționale și teroriste. Vom continua să monitorizăm foarte îndeaproape și în mod prioritar punerea în aplicare a acestor norme de către statele membre.” Termenul pentru transpunerea de către statele membre în legislațiile lor naționale a celei de A 4-a directive privind combaterea spălării banilor a fost 26 iunie 2017. Aceste norme consolidează normele anterioare prin: întărirea obligației de evaluare a riscurilor pentru bănci, juriști și contabili; stabilirea unor cerințe de transparență bine definite cu privire la proprietarii reali ai societăților comerciale; facilitarea cooperării și a schimbului de informații între unitățile de informații financiare din diferite state membre pentru a identifica și a monitoriza transferurile de bani suspecte, astfel încât să se prevină și să se depisteze spălarea banilor sau finanțarea activităților teroriste; instituirea unei politici coerente față de țările din afara UE care au norme deficitare în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului; extinderea competențelor de sancționare ale autorităților relevante. Între timp, în urma dezvăluirilor anchetei Panama Papers și a atacurilor teroriste din Europa, Comisia a propus a 5-a Directivă privind combaterea spălării banilor, pentru a intensifica lupta împotriva spălării banilor și a finanțării terorismului. Aceste noi norme au ca scop asigurarea unui nivel înalt de garanții pentru fluxurile financiare provenite din țări terțe cu risc ridicat, îmbunătățirea accesului la informații al unităților de informații financiare, crearea de registre centralizate de conturi bancare și contracararea riscurilor de finanțare a terorismului legate de monedele virtuale și de cardurile preplătite. Noile norme au intrat în vigoare la 9 iulie 2018, după publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, iar statele membre vor trebui să transpună în legislațiile lor naționale A cincea directivă privind combaterea spălării banilor până la 10 ianuarie 2020. Etape următoare În ceea ce privește A patra directivă privind combaterea spălării banilor, Comisia a inițiat până în prezent proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor pentru necomunicarea măsurilor de transpunere împotriva a 20 de state membre: trei proceduri se află în etapa sesizării Curții, nouă în etapa avizului motivat, iar opt în etapa scrisorii de punere în întârziere (a se vedea cele opt avize motivate trimise în decembrie 2017 și cele două suplimentare trimise în martie 2018). Între timp, majoritatea statelor membre ale UE au adoptat legislația relevantă. În prezent, Comisia analizează cu atenție dacă legislația respectivă transpune integral dispozițiile celei de A patra directive privind combaterea spălării banilor, înainte de a decide fie închiderea cazurilor, fie continuarea procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor deschise împotriva unor state membre. Context În iulie 2017, Comisia a inițiat proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor pentru necomunicarea măsurilor de transpunere și a trimis scrisori de punere în întârziere unui număr de 16 state membre, care fie nu notificaseră niciun fel de măsuri (Bulgaria, Cipru, Estonia, Grecia, Finlanda, Letonia, Luxemburg, Malta, Polonia, Portugalia, România, Olanda, Ungaria), fie notificaseră măsuri nesatisfăcătoare (Irlanda, Lituania, Slovacia). În noiembrie 2017 (împotriva Belgiei și a Spaniei) și în ianuarie 2018 (împotriva Austriei și a Franței), Comisia a inițiat proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor pentru necomunicarea măsurilor de transpunere, deoarece măsurile notificate de statele membre respective reprezentau doar o transpunere parțială. În decembrie 2017, opt state membre (Bulgaria, Cipru, Grecia, Luxemburg, Malta, Polonia, România și Țările de Jos) încă nu notificaseră nicio măsură de transpunere. Prin urmare, Comisia le-a adresat un aviz motivat. De asemenea, în martie 2018, Comisia a trimis un aviz motivat Slovaciei și Irlandei, care, deși notificaseră Comisiei o transpunere parțială, încă nu transpuseseră în legislația lor națională obligațiile principale prevăzute de A patra directivă privind combaterea spălării banilor. În urma acestor măsuri, majoritatea statelor membre au adoptat legislația relevantă. În prezent, Comisia analizează cu atenție dacă legislația respectivă transpune integral dispozițiile celei de A patra directive privind combaterea spălării banilor, înainte de a decide fie închiderea cazurilor, fie continuarea procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor deschise împotriva unor state membre. De asemenea, Comisia a trimis avize motivate Letoniei și Spaniei, precum și un aviz motivat suplimentar Maltei, pentru neîndeplinirea obligației de a transpune în legislația națională cea de A patra directivă privind combaterea spălării banilor, deoarece din legislația de transpunere notificată de aceste state reiese că transpunerea nu este completă. Sursa articol si imagine: ec.europa.eu

hall of farmers

A fost promulgată legea internshipului, care le permite firmelor şi instituţiilor publice să încheie contracte de internship cu tineri care au împlinit vârsta de 16 ani, activitatea unui intern fiind de cel mult 30 de ore pe săptămâni, dar nu mai mult de 6 ore pe zi. În Monitorul Oficial nr. 626/2018 a fost publicată Legea nr. 176/2018 privind internshipul. Ce aduce nou Legea intershipului? Legea prevede că tinerii în vârstă de cel puţin 16 ani vor putea participa la programe de internship plătite la firme private sau instituţii publice, pe perioade de cel mult şase luni. Persoanele juridice pot cere statului la finalizarea programului de internship o primă de promovare a angajării echivalentă cu 4.586 lei pe angajat. Pe parcursul unui an calendaristic, în funcţie de numărul de salariaţi angajaţi cu contracte de muncă, organizaţia gazdă poate încheia, în mod simultan, contracte de internship pentru un număr de interni care nu poate fi mai mare de 5% din numărul total de angajaţi. Internul sau beneficiarul programului de internship are dreptul la o indemnizaţie lunară netă de internship, din partea organizaţiei gazdă. Indemnizaţia de internship va fi cel puţin egală cu 50% din echivalentul salariului de bază minim brut pe ţară, garantat în plată. Activitatea unui intern, încadrat în baza unui contract de internship, este de 6 ore pe zi, în regim de maxim 30 de ore pe săptămână, timp de 5 zile, urmate de două zile consecutive de repaus. Este interzisă efectuarea de ore suplimentare pe durata programului de internship. Internul va primi, la finalul programului, un certificat de internship. Pe perioada derulării programului de internship organizaţia gazdă are obligaţia asigurării în sistemul asigurărilor de sănătate a internului care nu are calitatea de asigurat şi a plăţii contribuţiei aferente. Persoanele juridice care, în termen de 60 de zile de la finalizarea programului de internship, încheie un contract de muncă cu persoana care a desfăşurat programul de internship, primesc, la cerere, din partea statului, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, o primă de promovare a angajării echivalentă cu 4.586 lei pe angajat per angajat, sumă calculată la cursul Băncii Naţionale a României de la data efectuării plăţii, după îndeplinirea obligaţiei de menţinere a raporturilor de muncă cu acesta pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin 24 de luni. Legea prevede că nu pot încheia contract de internship organizaţiile – gazdă: a) care au mai fost în raporturi de muncă sau de serviciu cu persoanele care doresc să încheie contract de internship; b) la care calitatea de administrator/asociat este deţinută de una sau mai multe persoane fizice sau juridice care au calitatea de administrator/asociat faţă de alţi angajatori/organizaţii – gazdă cu care persoanele au mai fost în raporturi de muncă sau de serviciu; c) care au încheiat contractul de internship cu scopul prevăzut la alin. (5), pe o perioadă de 3 ani de la data aplicării sancţiunii. Contractul de internship se îîncheie pe o perioadă de 6 luni de zile fără posibilitate de prelungire. Sursa: lexcafe.ro

Daca postai o imagine de o calitate mai inalta, aveam mai mult cu ce lucra.

Au trecut 24h de la ultimul raspuns. Ai de unde alege. Closed.

România era vizată, în 2017, în 58 de cazuri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de stat membru, un număr cvasi-similar cu cel înregistrat în 2016 (57). Dintre acestea, 29 erau noi cazuri deschise în decursul anului menționat, iar 34 se refereau la transpunerea tardivă a normelor europene în legislația națională. Totodată, România este unul dintre statele care înregistrează dificultăți serioase în monitorizarea transpunerii la timp a legislației europene. Acestea sunt câteva dintre concluziile raportului privind punerea în aplicare a dreptului UE și ale Tabloului de bord privind piața unică, publicate de Comisia Europeană joi, 12 iulie. Cele 29 de noi cazuri au în vedere următoarele domenii: mediu (7), mobilitate și transport (7), stabilitate financiară, servicii financiare și Uniunea piețelor de capital (4), ocuparea forței de muncă (2), rețele de comunicații (2) și altele (2). Dintre acestea, 19 se datorează întârzierilor în transpunerea la timp a normelor. România înregistrează un deficit de transpunere a legislației UE de 43%, atunci când se iau în considerare cele 14 directive cu termen-limită în cea de a doua jumătate a anului 2017. Cu toate acestea, nu mai are de transpus directive restante cu o vechime mai mare de 2 ani, însă întârzierile, în medie de 9,1 luni, sunt în continuare peste media UE (8,7 luni). Unul dintre cele mai problematice sectoare este mediul, aici înregistrându-se aproape jumătate din procedurile în curs de încălcare a obligaților de stat membru UE. La nivelul UE, raportul anual privind monitorizarea aplicării legislației UE arată o ușoară scădere (cu 5,91%) a cazurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor deschise, comparativ cu anul precedent. În ceea ce privește cazurile de transpunere cu întârziere, Belgia, Cipru și Portugalia au avut cel mai mare număr de cazuri deschise, în timp ce Italia, Danemarca și Ungaria au avut cele mai puține. Spania, Italia și Germania au înregistrat cel mai mare număr de cazuri în curs pentru transpunerea incorectă și/sau greșită a legislației UE, în timp ce Danemarca a avut cel mai scăzut număr total de cazuri deschise în 2017. Domeniile de politică în care au fost deschise cele mai multe proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor au fost: mobilitate și transporturi, mediu, stabilitatea și servicii financiare și Uniunea piețelor de capital. Tabloul de bord al pieței unice oferă o privire de ansamblu detaliată și precisă a situației punerii în aplicare a normelor europene relevante. În funcție de performanțele lor în domeniu din 2017, Comisia a acordat statelor membre 152 de cartonașe verzi, 135 de cartonașe galbene și 49 de cartonașe roșii. Acestea indică domeniile în care statele membre au avut rezultate excelente (verde), medii (galben) sau sub medie (roșu). În general, țările cu cele mai bune performanțe au fost Finlanda, Danemarca și Slovacia, iar cele mai multe cartonașe roșii au fost primite de Cehia, Irlanda și Grecia. În contextul în care cetățenii, companiile, ONG-urile și alte părți interesate își pot raporta suspiciunile referitoare la încălcarea normelor UE prin intermediul unei plângeri online, disponibilă în portalul Drepturile dumneavoastră europene, majoritatea plângerilor din 2017 au fost depuse în domeniul justiției și protecției consumatorilor, ocupării forței de muncă, pieței interne, industriei și IMM-urilor. Sursa articol si imagine: ec.europa.eu

Pentru fiecare ambalaj reutilizabil al produselor pe care le cumpărăm va trebui să achităm, de la anul, 0,5 lei drept garanție ce va fi recuperată ulterior, potrivit unui proiect de act normativ care a primit recent aprobarea Guvernului. Garanția de 0,5 lei se va plăti, din 2022, inclusiv pentru ambalaje din materiale care nu pot fi reutilizate, iar Guvernul a propus ca, până în 2025, ambalajele reutilizabile să aibă o pondere tot mai mare pe piață. Pentru a crește rata de reciclare a deșeurilor, Guvernul a adoptat marți un proiect de ordonanță de urgență privind gestionarea deșeurilor provenind din ambalaje, potrivit unui comunicat de presă al Ministerului Mediului. Proiectul, care va trebui publicat în Monitorul Oficial, cuprinde și ideea ca, începând din 31 martie 2019, să plătim o garanție de 0,5 lei pentru fiecare ambalaj reutilizabil al produselor pe care noi le cumpărăm. Practic, cei 0,5 lei plătiți în plus la prețul produsului vor fi recuperați apoi, când vom aduce ambalajul înapoi. De exemplu, un ambalaj reutilizabil este cel din sticlă. Lucrurile vor merge însă mai departe de atât, iar garanția pentru ambalaj în valoare de 0,5% o să figureze și în prețul produselor ale căror ambalaje nu sunt reutilizabile, dar abia din 31 martie 2022 și numai acolo unde volumul este cuprins între 0,1 litri și 3 litri. Din comunicatul oficial mai aflăm și că, până în 2025, conform unui calendar stabilit, se vor înlocui ambalajele de unică folosință, mai ales cele din plastic, pentru băuturi de orice fel, cu ambalaje reutilizabile, care să permită mai multe folosiri. Ponderea ambalajelor reutilizabile pe piață va trebui să crească până în 2025, a decis Executivul. De asemenea, același proiect de OUG adoptat marți prevede și aplicarea obligatorie, de la 1 ianuarie 2019, a sistemului "plătește pentru cât arunci", de către autoritățile publice locale. Practic, se va colecta separat deșeul uscat de cel umed, iar românii vor avea posibilitatea să plătească doar pentru gunoiul menajer (adică deșeul umed), care va ajunge să fie eliminat la depozitul de deșeuri. Sursa: avocatnet.ro

Înainte de a posta un topic trebuie să aveți minim 50 posturi pe forum. Closed.

Cererile in scopuri personale sunt interzise. Closed.

Tinerii de cel puțin 16 ani vor putea lucra pentru firme sau entități publice în baza unor contracte de internship (din engleză, stagiu de practică), potrivit unui act normativ care a fost promulgat azi de șeful statului. Internii vor avea la dreptul la o indemnizație lunară de cel puțin jumătate din valoarea salariului minim brut, în funcție de cât au lucrat efectiv, iar perioada maximă în care vor putea fi interni la aceeași persoană juridică va fi de șase luni. Tinerii în vârstă de cel puțin 16 ani vor putea să lucreze pe perioade de cel mult șase luni în cadrul unor programe de internship plătite, la firme sau la autorități/ instituții publice, potrivit Proiectului de lege privind internshipul, adoptat acum aproape o lună în Parlament și promulgat azi prin decret de șeful statului. Proiectul va intra în vigoare la 30 de zile după ce e publicat în Monitorul Oficial. Proiectul va introduce astfel în domeniul raporturilor de muncă contractul de internship, prin intermediul căruia o persoană fizică (intern) se pregătește profesional și lucrează la o firmă sau la instituție/ autoritate publică (organizație gazdă), în schimbul unei indemnizații lunare de internship de cel puțin 50% din salariul minim (reamintim că, în 2018, salariul minim e de 1.900 de lei), proporțional cu numărul de ore de activitate desfășurată. Notă: Cu încuviințarea părinților/reprezentanților legali, chiar și tinerii de 15 ani vor putea să fie interni. Actul definește programul de internship ca "activitatea specifică desfășurată de intern pe o perioadă de timp limitată în cadrul unei organizații gazdă care are ca scop aprofundarea cunoștințelor teoretice, îmbunătățirea aptitudinilor practice și/sau dobândirea de noi abilități sau competențe". Scopul acestui act normativ, așa cum se arată în nota de fundamentare, este să le ușureze tinerilor intrarea pe piața muncii. În programul de internship, aceștia ar dobândi nu doar cunoștințe teoretice și practice, experiență profesională, dar ar fi inclusiv plătiți pentru asta. Spre deosebire de stagiile obișnuite de practică, care de cele mai multe ori nu se desfășoară pe hârtie, internshipul ar presupune un angajament serios atât din partea internului, cât și din partea organizației gazdă. În perioada de internship, tânărul intern va trebui să-și îndeplinească îndatoririle scrise în contract, putând să lucreze maximum 40 de ore pe săptămână, nefiind permisă efectuarea de ore suplimentare. Acesta își va desfășura activitatea sub observația unui îndrumător, care va fi unul dintre angajații special desemnați ai firmei sau instituției respective. În mod evident, contractele de internship nu vor putea fi folosite pentru a trece peste regulile din Codul muncii referitoare la raporturile de muncă, fiind considerate nule absolut în caz contrar. Important! Perioada în care se face internshipul va fi considerată vechime în muncă (și, după caz, în specialitate). Internshipul se va face pe cel mult șase luni Un astfel de contract nu se va putea încheia decât pe o perioadă maximă de 720 de ore șase luni consecutive nici nu se va putea prelungi ulterior. Practic, dacă un intern va lucra șase ore pe zi, să zicem, va putea lucru cel mult 120 de zile lucrătoare, deci maximum șase luni. Același intern va putea face mai multe stagii de internship la aceeași organizație gazdă, dar numai dacă e vorba de programe de internship diferite, iar durata cumulată a acestora nu va putea depăși șase luni. Dacă angajatorul va dori să lucreze în continuare cu internul, acesta va trebui să-i facă un contract de muncă. Iar dacă încheie cu acesta un contract în următoarele 60 de zile de la momentul când a expirat contractul de internship, firma va putea cere de la stat o primă de aproximativ 1.000 de euro pentru internul angajat. Contractul se va încheia în mod obligatoriu în formă scrisă, iar un model de astfel de contract ar urma să fie aprobat printr-un ordin de ministrul ulterior. Raportul de internship va putea înceta și de comun acord, nu doar la terminarea perioadei pentru care a fost făcut, dar și în alte situații: când organizația gazdă și-a încetat activitatea, prin reziliere (dacă una dintre părți nu depune eforturile necesare pentru desfășurarea contractului), prin încheierea unui contract de muncă între aceleași părți, dar și prin denunțare unilaterală (în situații justificate), cu o notificare prealabilă de minimum 15 zile. "Drepturile și obligațiile părților cu privire la efectuarea programului de internship se stabilesc prin contractul de internship, în condițiile legii și se completează, după caz, cu prevederile regulamentelor interne", scrie în proiectul de lege promulgat. De pildă, internul va avea dreptul să-și desfășoare activitățile convenite, să fie îndrumat și ajutat, să beneficieze de materiale și de informații care să-l ajute în pregătirea teoretică și practică. Evident, acesta va avea dreptul să fie plătit lunar, așa cum s-a convenit prin contract. Dacă internul se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, atunci contractul se va suspenda, iar durata cât este suspendat nu va fi luată în calcul la stagiul total. La finalul internshipului, internul va fi obligatoriu evaluat de către îndrumătorul său. Practic, firma pentru care a făcut acel stagiu va fi obligată să-l treacă prin procedura de evaluare și să-i facă un raport în care să includă: ce aptitudini a dobândit, cum s-a comportat, unde s-ar situa cunoștințele și competențele sale teoretice în domeniul respectiv, dacă au fost atinse obiectivele de performanță și alte concluzii. În baza acestui raport de evaluare, organizația gazdă va fi obligată să-i dea internului un certificat de internship în termen de cinci zile de la comunicarea referatului. În certificat va trebui să fie trecute: perioada de internship, activitățile desfășurate și calificativul obținut la evaluare de către intern. Atenție! Prevederile proiectului de lege NU se aplică momentan. Pentru asta, proiectul mai are nevoie și de publicarea în Monitorul Oficial. Sursa: avocatnet.ro

Closed