Hostul a fost schimbat. Daca vedeti serverul offline readaugati rpg.b-zone.ro sau 141.95.124.78:7777 in clientul de sa-mp
×
Search the Community
Showing results for tags 'cry'.
Found 2 results
-
Cover-ul e un fel de prezervativ al shooter-elor, te fereşte de boli venerice precum gloanţele şi laserele. Grenadele explodează. S-au cheltuit şi o grămadă de bani pe fonturi colorate. Tigrii mănâncă oameni de ştiinţă. Forţele Omega omoară oameni de ştiinţă. Coechipierul tău arată ca un personaj din Mortal Kombat, iar secvenţele cinematice sunt în grafică 16-bit de amintire a epocii de aur a anilor ’80. Nu sunt dusă cu pluta mai mult decât au fost cei de la Ubisoft cu Blood Dragon. Legătura cu Far Cry 3 este doar de nume şi mecanici, în rest avem de-a face cu o producţie „independentă”, decisă să capitalizeze nostalgia unui secol trecut. Al XX-lea, ceea ce pare bizar pentru cei care ne-am născut atunci, iar acum oftăm cu un zâmbet atotştiutor în colţul gurii. Blood Dragon pune la un loc dinozauri, manipulări genetice şi pretextul unei poveşti pentru a aduce în prim-plan menţiuni care mai de care mai diverse, de la zarul de D20 până la Ţestoasele Ninja, Die Hard, rock’n’roll şi Sylvester Stallone. Faceţi cunoştinţă cu Rex Colt, cybercommando. Adică parţial om, parţial maşină, rezultat al unor modificări la rândul lor consecinţa unui război devastator care a văzut planeta iradiată şi soldaţi odată loiali apucând-o pe calea greşită. Sau corectă, dacă te iei după antagonistul Sloan, ceea ce îi dă ocazia lui Rex să recite replici naţionaliste şi să se arunce într-o luptă alcătuită din şapte misiuni. De fapt, toată ideea de poveste este un pretext pentru a omorî tot ce mişcă, în special dragonii din titlu, iar Blood Dragon nu se ascunde după deget. Încă o modalitate de a aduce un fel de omagiu filmelor în care vedeai tone de gloanţe şi de sânge, iar eroul ieşea învingător şi neatins, împreună cu fata viselor lui. Blood Dragon se vrea un titlu standalone, însă nu aduce foarte multe ore de joc (deşi la preţul pus pe tapet sunt ore destul de interesante). Are şi destule elemente din original, însă totul este restrâns şi, în consecinţă, unele acţiuni devin rapid repetitive. Ai 18 avanposturi de eliberat din mâinile cybercommando-urilor inamice, misiuni secundare în care salvezi oameni de ştiinţă (Save a Nerd, de fapt) sau te trimit la vânătoare de animale foarte rare. În continuare poţi ucide fauna întâlnită pe coclauri, dar nu mai „recoltezi” plante şi piei pentru a-ţi lărgi portofelul sau banduliera. Au dispărut şi plantele, că doar suntem într-o lume postapocaliptică ultratehnologizată, motiv pentru care acum găseşti truse medicale prin diverse colţuri. Asta dacă ai încredere în seringi găsite pe stradă. Iar în afară de misiunile secundare, animalele îţi aduc acum doar bani şi o serie de bonusuri dacă omori un anumit număr minim. Eliberarea oamenilor de ştiinţă, vânarea animalelor şi alte acţiuni deblochează o serie de modificări pentru arme şi, dacă le vrei gratis, ai face bine să te apuci de căutat televizoare şi casete video VHS. Da, am zis bine, trebuie să interacţionezi cu televizoare (non-LCD, desigur, cel mai probabil cu lămpi, funcţionale pe bază de pumn când juca Steaua în finala Ligii Campionilor) şi să „închiriezi” casete cu filme-parodie. Ar mai fi şi o serie de dosare ale unuia dintre oamenii de ştiinţă şi o grămadă de containere cu bani şi muniţie care abia aşteaptă să fie jefuite. Rex creşte şi în nivel, însă nu ai niciun fel de control sau vreun arbore cu care să te joci. Pur şi simplu ai un maximum de 30 de niveluri şi primeşti diverse bonusuri şi abilităţi. Cea mai multă experienţă vine din misiuni, dar şi din eliminarea dragonilor, activitate extrem de intensă; pe de altă parte, uriaşele creaturi pot fi folosite pentru a curăţa avanposturile de soldaţi inamici – nu pot trece de scuturile protectoare, dar îşi pot folosi laserele ucigătoare prin ele. Sau intri încetişor, stealth, şi dezactivezi scutul, lăsându-i pe „bieţii” soldăţei cu spatele neacoperit. Ca orice super soldat respectabil, Rex cară după el un arsenal impresionant, augmentat şi de modificările deja menţionate. Un pistol cu amortizor şi laser, o mitralieră, o puşcă cu lunetă şi, desigur, arcul pentru drăguţele asasinate stealth. Mai avem şi o mitralieră grea, stil Rambo, dar pe care n-am prea folosit-o; am preferat fie abordarea stealth, fie legarea asasinatelor cu ajutorul prietenului cuţit. Opţiunile au rămas cam la fel, poţi omorî de sus, de dedesubt, din apă şi din salturi, cât mai rapid şi mai curat pentru a nu le lăsa inamicilor timp să dea alarma. Unele misiuni secundare te obligă să foloseşti o armă anume şi pot spune că e de-a dreptul sadic să omori rechini cu explozibili sau tigri cu arcul. Fie ei şi rechini sau tigri mutanţi. Corpurile pot fi scotocite pentru muniţie, bani şi cyber-inimi, însă la un moment dat m-am cam săturat de animaţia smulgerii respectivelor organe. În continuare poţi folosi diverse vehicule pentru a acoperi distanţele sau doar pentru distracţie, pe pământ sau pe apă; controlul este la fel de ciudat şi problematic fără un gamepad, însă alergatul face bine şi te păstrează în formă. Chiar şi un cybersoldat poate face burtă de la prea multe injecţii de viaţă. La capitolul vizual lucrurile stau la fel dacă priveşti dincolo de roşul futuristic şi de avanposturile pline de maşinării sau de ouă de dragon. Ies în evidenţă de la o poştă secvenţele cinematice, însă faptul că nu poţi sări peste ele s-ar putea să le facă enervante destul de repede. Alţii s-ar putea să găsească combinaţia cam stupidă, 16-bit cu DirectX 11, însă trebuie să fi trăit epoca jocurilor pe dischetă ca să „prinzi” cu adevărat importanţa simplei existenţe a unui filmuleţ. Coloana sonoră se foloseşte şi ea de ritmurile anilor ’80 când rock and roll-ul era la putere alături de sincopele electronice care probabil cauzau coafurile înalte şi problemele mentale din cauza cărora se purtau pantalonii bufanţi şi paietele în miezul zilei. Exact ca în ziua de azi Din păcate, distracţia se termină repede, chiar şi cu toate misiunile secundare şi eventual încăpăţânarea ta de a omorî toţi porcii pe care scrie Sloan. Avem de-a face cu un DLC şi cu toate dialogurile aluzive şi călătoria într-un trecut nostalgic măcar mai bun, dar mai vedem şi ecranul cu „Game Over” (adică ţi s-a terminat viaţa, adică ai murit). Probleme tehnice nu am avut, însă pe forumuri veți găsi mulţi jucători care au avut probleme cu salvările; aparent, Ubisoft e într-o pasă cam proastă cu lansările (da, de add-on-ul pentru Heroes VI e vorba); singura neplăcere ar fi că checkpoint-urile din timpul misiunilor nu sunt chiar checkpoint-uri, fiindcă de fapt trebuie să duci la capăt obiectivele pentru a salva de-a binelea. Dincolo de nostalgia anilor trecuti, Far Cry 3 Blood Dragon nu aduce nimic nou sub soarele francizei și nici poveste nu se prea poate spune că are. Durata este consistentă pentru un DLC, însă prezentarea ca joc independent s-ar putea să fi fost prea ambiţioasă. Sau poate e doar începutul unei ramuri speciale a francizei Far Cry, cu Roy în rolul unui nou Duke Nukem cu glume despre sex şi steagul Americii în piept. Mark IV style! sursă: computergames.ro English version:
