Cum era să dai bacul în anii 2000

[TG Chinez]

Ai trecut sau urmează să treci prin experienţa bacului, testul ăla despre care se spune că e „examenul maturitaţii". Eu fac parte din generaţia care a dat bacul anul trecut, deci în 2015, când nostalgicii epocii comuniste ne mustrau cam așa:„Domne, nu se mai face carte ca pe vremuri, iar tineretul ăsta nu mai ştie să vorbeşte corect româneşte". Bine, chestia asta cu „ înainte era mai bine" e reamintită mereu de oameni la fel de bătrâni ca părinţii lor.

Una peste alta, am vrut să văd cum era să dai bacul pe la începutul anilor 2000. Dacă era mai simplu sau mai complicat ca acum, ce deosebiri majore erau și ce mentalitate aveau liceeni pe atunci. Așa că am întrebat în stânga şi-n dreapta și-am vorbit cu câțiva tipi care au dat bacul acum 10-15 ani.

Promovabilitatea e mai mică acum și e normal să fie așa

Am început special cu asta, pentru că unii oameni chiar au rămas fixaţi pe ideaa că „pe vremea lor" era mereu mai bine. Conform acestor statistici, între anii 2000 şi 2011, promovabilitatea era, în medie, undeva la 80%. Odată cu introducerea camerelor de supraveghere la examene şi atenţia sporită împotriva fraudei, rata a scăzut masiv. În 2011 a fost de 45% și de atunci a tot început să crească, iar în 2015 a ajuns până la 66%.

E normală schimbarea asta, în condiţiile în care acum există, cum ziceam, camere de supraveghere, iar profesorii sunt mult mai porniți să nu-i lase pe elevi să copieze. Sunt modificări semnificative față de perioada în care toată pleava se lăuda cu examenul de bac luat pe „forţele proprii". După care, analfabeţii funcţionali se umflau în pene cu două facultăţi terminate şi aruncau cu seminţe de dovleac în noi, pentru că nu suntem în stare să luam bacul.

Nu zic că a dispărut copiatul de tot. Se mai copiază și acum, dar nu la același nivel. În principiu, în zilele noastre, nu prea ai cum să iei bacul dacă nu înveți.

Elevii puneau bani pentru „protocol", ca profesorii să aibă biscuiţi si cafea la examen

Daniel, un tip care a dat bacul în 2004 (și l-a luat), mi-a povestit cum se proceda în liceele mari, ca să fie promovabilitate maximă și școlile cu pricina să-și păstreze renumele: „Se strângeau bani, ca să ajungă la profesori. Dar nu erau pentru șpagă, ci se duceau la «protocol». Din banii de protocol se cumpărau sucuri și mâncare pentru profesorii supraveghetori. Cel puțin așa știam noi, deși sumele pentru protocolul ăsta erau destul de mari. Cert e că, la examene, profesorii care supravegheau cam închideau ochii la copiat. ".

Tehnica asta nu mai e de actualitate acum. Nu mai există ideea asta de protocol, ca să cumperi „sucuri şi pişcoturi" pentru profesori sau cei din comisie. De fapt, singura variantă, nici aia sigură, prin care mai poţi să-ţi iei bacul pe fraudă e cu şpagă la un nivel înalt. Cu toate că îmi vine greu să cred că se mai riscă cineva pentru câteva sute de euro.

Serios, c ât să coste nişte sucuri şi nişte pişcoturi?! E evident că restul de bani se împărţeau între comisii. În final, toată lumea era fericită, beneficiarii potrocolului că au făcut de-o ciorbă, iar liceeni că şi-au luat bacul fără nicio problemă.

Vlad, un tip care a dat bacul în 2003, la Pitești, spune că-n liceul lui nu s-a plătit protocolul, dar elevii au făcut chetă, din proprie inițiativă: „Ne-am organizat pe fiecare sală în parte. Am pus fiecare bani ca să le luăm profesorilor ceva, să fie acolo. Un suc, o napolitană, un ziar de citit. Totul în ideea să-i îmbunăm, să nu fie chiar ai dracu' la ora examenului.".

 

 

În anii 2000, nu prea se punea problema să studiezi în străinătate, după bac

Pe vremea aia, România încă nu avea acces în Occident, unde era necesară o viză ca să pleci. Însă, odată cu intrarea ţării în Uniunea Europeană, în 2007, lucrurile s-au schimbat, iar porţile s-au deschis. Elevii de-a douăsprezecea, viitori studenți, au început să ia din ce în ce mai serios plecatul la facultăţile străine. Iar chestia asta îi motivează să se pregătească pe bune pentru bac. Deci, deși cei care iau bacul sunt mai puțini ca-n anii 2000, măcar știi că examenul ăla e luat pe bune.

 

 

Frica de armată a fost înlocuită cu cea de a lucra la fast food

Armata obligatorie a fost scoasă în 2007. Până atunci, tinerii care picau bacul intrau în trupa apărătorilor patriei. N-am făcut armata, dar îmi imaginez că acolo te căleai la fel de bine cum căleşti o ceapă. Serios, adică să înveţi să-ţi faci patul „ţambal", să ai oră fixă de trezire şi culcare, să mături aleea comandantului şi să freci budele locotenenţilor până ţi se face rău sunt niște chestii demne, menite să te facă „bărbat adevărat".

 

Pe de altă parte, acum, dacă nu iei bacul, ai altă frică: să nu ajungi să lucrezi la un fast food şi să întrebi dacă merge ketchupul la cartofii prăjiți. Asta se-ntâmplă mai mult din cauza mass-mediei, care pune presiune pe elevi. Dacă e să mă întrebi pe mine, da, jobul ăsta e nasol, dar are rolul lui. Te face să-ţi dai seama ce nu vrei să faci în viitor.

 

Aveai mai multă materie de învăţat atunci

Ca să aflu dacă materia era ceva mai complexă pe vremuri, am luat legătura cu fostul meu profesor de istorie din Pitești, Niculae Toma. Am aflat că, pe la începutul anilor 2000, absolvenții aveau mai mult de învățat pentru bac: „Să ştii că, prin anii 2000-2005, era mult mai multă materie pe care trebuia să o parcurgi şi s-o înveţi pentru examen. Atunci erau două manuale, de vreo 200 de pagini fiecare. Azi, volumul e undeva pe la jumătate."

Deci materia, cel puţin la istorie, era dublă faţă de cea de acum. Sigur, atâta vreme cât era mai simplu să copiezi, nu contează foarte mult. Totuși, ştii, de fapt, ce înseamnă chestia asta? Păi, simplu. Că, tu, viitorule licean, care vei da bacul în zilele sau anii următori, nu prea ai scuză să nu iei amărâtul ăsta de examen.

Tot ce trebuie să faci e să nu fii prostuţ şi să înveţi puţin, cât să ai habar despre ce e vorba. Una peste alta, eu îţi ţin pumnii! Baftă la bac, boss!

Sursa: Click!

[Marius]

Closed.