Jump to content

Profesorul universitar care propune interzicerea vălului islamic în România: "Fără burka, niqab sau hijab în instituţiile de stat!"


BIS aka OldNab
 Share

Recommended Posts

Profesorul universitar care propune interzicerea vălului islamic in România: „Fără burka, niqab sau hijab în instituţiile de stat!“

 

 

 

 

 

Un incident petrecut la Facultatea de Ştiinţe Politice din Universitatea Bucureşti a adus în atenţie chestiunea purtării vălului islamic în instituţiile de stat din România.

 

 

La un curs al conf. univ. dr. Florin Diaconu, o studentă care este refugiată musulmană s-a prezentat având pe cap un hijab, adică o năframă (de regulă închisă la culoare) care lasă faţa descoperită. Diferendul a pornit când profesorul, vădit deranjat, s-a adresat studentei, după terminarea cursului.

 

„M-am trezit pe cap, ieri, la unul din cursurile mele, cu o purtătoare de acoperământ islamic. (…) La o întrebare vădit benignă, zic eu, adresată în afara orelor de curs (de fapt, după ele) legată de eventualitatea ca persoana în cauză să ia în calcul, măcar ca simplă ipoteză de lucru, rugămintea mea de a se gândi dacă, totuşi, chiar e cazul să-şi afişeze în chip atât de ostentativ credinţa, am primit, în loc de răspuns, un şir de zbierăte. Cu puţinele cuvinte pe care le ştie în limba română, persoana în cauză – relativ recent ajunsă în România, pe cât am înţeles, ca refugiat sau azilant – mi-a transmis, printre alte răcnete: «Eu am drepturi!».

 

Perfect adevărat. Are drepturi, desigur, ca orice alt azilant sau refugiat; ştiu şi eu asta. Doar că drepturi am, la naiba, şi eu, nu numai domnia sa“, relatează pe site-ul său profesorul Diaconu.

 

Explicaţia profesorului Diaconu

El oferă o scurtă explicaţie a atitudinii sale, în care laudă minorităţile musulmane din România, printre care se numără conaţionali născuţi aici sau naturalizaţi.

 

„Ca lucrurile să fie foarte clare, cred că România, ca şi orice altă ţară civilizată, are a fi cât se poate de tolerantă cu toate religiile, inclusiv cu cele ale minorităţilor şi ale refugiaţilor sau azilanţilor, oricare şi oricâte ar fi ele. Mai mult, cu referire directă la musulmani, cred că notabil de mulţi turco-tătari care trăiesc, de secole, aici – concentraţi în special în Dobrogea – sunt buni cetăţeni români (ca să dau un măcar un exemplu cât se poate de clar, hai să ne uităm, prietene, pe CV-ul cetăţeanului român de etnie turcă Gelaledin Nezir.

 

Mai cred – ceea ce, presupun, îi va enerva cumplit pe tot soiul de fundamentalişti creştini şi xenofobi – şi că Europa, în general (ceea ce înseamnă şi România, ca parte a lumii europene) are mare nevoie de populaţie venită din alte părţi, care să compenseze cumva, cât mai rapid, scăderea demografică accentuată din ultimele decenii.

 

Mai cred că, pentru România, şi cei mai mulţi dintre musulmanii veniţi în ultima vreme (în anii de după 1989, mai precis) constituie un plus demografic, cultural şi economic realmente important.

 

Să dau câteva exemple: ştiu, întâmplător, câţiva medici veniţi din Orientul Mijlociu şi care sunt, atât ca oameni, cât şi ca profesionişti, persoane de toată isprava. La mine la piaţă, de multă vreme are un atelier de chei un iranian micuţ, în mod evident musulman şiit. Alt om de toată isprava, zău aşa: foarte muncitor, adesea tare vesel şi totdeauna politicos. Tot la mine la piaţă, aproape de Splai, ani în şir am mâncat cei mai buni hamburgeri din întreg universul, pregătiţi de o familie mixtă – ea româncă, el venit, cine ştie din ce motive, de prin Orientul Mijlociu. Rar am văzut oameni la fel de politicoşi şi la fel de muncitori ca domnul în cauză. Să-i ocrotească, mi-aş dori, pe toţi musulmanii aceştia de toată isprava şi Dumnezeul meu creştin, şi Allah al lor!

 

În plus, cred cu tărie – iar datele demografice mă forţează, şi ele, să fac asta – că România are nevoie (mare nevoie, de fapt) şi în continuare de imigranţi, inclusiv de aceia sosiţi din Orientul Mijlociu (că doar n-o să vină aici oameni care caută cu disperare să-şi facă un rost, valuri-valuri, din Suedia sau din Statele Unite)“, motivează prof. Florin Diaconu.

 

Dar...

În explicaţia profesorului de ştiinţe politice xistă şi un „dar“. El spune că identitatea religioasă islamică a imigranţilor ce vin din Orientul Mijlociu Extins şi din Africa de Nord nu are de ce să fie deranjantă pentru nimeni. Cu o condiţie: „Atâta timp cât nu e agresivă. Şi atâta timp cât nu e nici deranjantă, inclusiv prin gesturi ostentative comise, sub acoperirea atât de convenabilă a credinţei religioase, cu evidentă şi sfidătoare obrăznicie. Sau, eventual, chiar cu vreo miză politică pe termen lung“. 

 

 

Mai departe, conf.univ.dr. Florin Diaconu cere părerea şi sprijinul cititorilor legat de afişarea simbolurilor religioase. El aduce ca argument propria-i conduită, lipsită de expunerea vreunei cruci sau icoane.

 

„Eu unul aş dori, în calitatea mea de cetăţean (cu obligaţii depline, dar – subliniez aceasta – şi cu drepturi depline), ca lucrurile să rămână exact aşa. Mi se pare firesc, prin urmare, ca religia şi simbolurile religioase de orice fel – subliniez, de orice fel – să-şi aibă locul lor, dar nu în instituţiile de stat. Fiindcă, repet, statul român, chiar dacă nu-i secular (sau laic, dacă preferi acest sinonim) în chip atât de tranşant cum e, de exemplu, cel francez, nu e nici vreo teocraţie. Nici ortodoxă, nici catolică, nici reformată, nici israelită. Şi, desigur, nici islamică.

 

Prin urmare, cred că simbolurile religioase de orice fel nu trebuie afişate sau purtate la vedere, în clădirile în care funcţionează instituţii de stat (cu excepţia acelora care au, din start, un profil care face trimitere directă la religie – cum ar fi liceele confesionale, dacă ele sunt de stat, ca şi facultăţile de stat care pregătesc viitori clerici)“, argumentează Florin Diaconu.

 

Acest lucru ar trebuie să funcţioneze, în opinia sa, indiferent de religie, deci şi la musulmani.

 

„În ceea ce îi priveşte, în mod concret, pe purtătorii de identitate religioasă islamică, veniţi în număr tot mai mare în România, în ultima vreme (nu contează că-s la studii sau sosiţi aici ca să facă afaceri, sau sunt refugiaţi şi/sau azilanţi, alungaţi din ţările lor de război sau de sărăcie), lucrurile sunt, după mintea mea, extrem de simple: aşa cum eu sunt liber să practic exact ce religie doresc (aşa cum scrie şi-n Constituţie, de altfel), tot aşa şi ei au dreptul să facă exact acelaşi lucru – respectiv să-şi practice religia lor. Fără ostentaţie şi fără să mă deranjeze, însă, în vreun fel, pentru bunul motiv că nici eu nu-i deranjez pe ei cu credinţa mea, indiferent care şi câtă e ea (şi nici nu comit gesturi ostentative cu încărcătură religioasă de vreun fel – nu cred că m-a văzut, de exemplu, cineva, vreodată, purtând pe piept, la vedere, vreo cruce, fie ea mare sau mică).

 

În aceste condiţii, m-ar bucura tare mult să nu mai văd – dacă s-o putea – vreo burka sau vreun hijab atunci când intru la cursuri, pentru simplul motiv că nici eu nu afişez, pe catedră, şiruri-şiruri de icoane, de lumânări şi de cădelniţe în care să fumege tămâie.

 

Cum însă persoana despre care v-am povestit aici n-o să priceapă în veci ce vă spun eu acum – fiindcă, nu-i aşa, cum mi-a şi zis, de altfel, doamna cu văl islamic, dânsa ştie doar că „are drepturi” (chiar mai multe, pe cât înţeleg de la ea, decât ale mele, deşi eu sunt cetăţean român şi domnia sa nu e; şi deşi eu plătesc taxe şi impozite, iar domnia sa nu plăteşte) – mă gândesc, foarte serios, să iniţiez – ceea ce, desigur, nu pot face de unul singur – un proiect de lege“, anunţă profesorul de ştiinţe politice.

 

Ce va conţine proiectul de lege

Diaconu, care este membru în echipa managerială a Facultăţii de Ştiinţe Politice (făcând parte din Consiliul Departamental şi din Comisia de calitate a Departamentului), arată despre ce proiect de lege va fi vorba: unul care să interzică explicit simbolurile religioase purtate la vedere în instituţiile de stat. „Şi care să spună, între altele (repet, între altele), foarte clar, că nu poţi purta, în România, văl islamic pe cap, în instituţii de stat (în instituţii de stat, subliniez, nu în toate spaţiile publice; nu poţi interzice, de exemplu, unei femei purtătoare de credinţă islamică, acoperită cu văl, să meargă pe stradă sau să intre în magazine). Care e regimul acoperământului de cap islamic pentru femei, în spaţii publice, în alte ţări europene poţi vedea aici - https://www.theguardian.com/world/2017/mar/14/headscarves-and-muslim-veil-ban-debate-timeline“, afirmă acesta.

 

„Cui îi sunt loiali refugiaţii?

 În finalul argumentaţiei sale, conf.univ.dr. Florin Diaconu transmite că aşteaptă opinii legate de acest subiect fierbinte, despre care este conştient că îi va aduce controversa.

 

„Aştept, de fapt, opinii şi-n legătură cu o a doua problemă: tot Constituţia României spune, explicit, la articolul 54, din cadrul capitolului referitor la îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor, că . Ceea ce mi se pare firesc. Dar, oare, fidelitatea faţă de această ţară n-ar trebui să fie, la fel cum e pentru mine, adică tot obligatorie şi sacră şi pentru imigranţi, refugiaţi şi azilanţi? Sau, eventual, crede cineva că ar fi util pentru România ca aceştia să rămână (chiar dacă beneficiază, din plin, de resursele statului român, atâtea câte sunt ele) fideli cine ştie cărui emir sau şeic fundamentalist (şi niţel descreierat, pe deasupra), dintr-aceia care cred că întreaga Europă ar trebui, de fapt, să devină cât mai curând un teritoriu în care să domnească doar sharia, legea islamică? În aceste condiţii cred, de fapt, că ar trebui ca legile referitoare la statutul refugiaţilor şi azilanţilor ar trebui niţeluş modificate; şi anume imediat.

 

Şi mai cred – cu temei, de altfel – că, la primirea lor pe teritoriul României, orice refugiaţi sau azilanţi, inclusiv cei veniţi din Orientul Mijlociu Extins (dar şi toţi ceilalţi, indiferent de unde vin), ar trebui să aibă obligaţia (dacă tot vor să trăiască aici şi să consume resurse produse de munca ta şi a mea) de a depune un jurământ de fidelitate faţă de această ţară care îi primeşte şi le pune la dispoziţie tot ce are. Un jurământ cu efecte clare, măsurabile şi verificabile, valabil pentru întreaga perioadă a şederii lor aici. Şi a cărui încălcare să se soldeze, cum e şi firesc, cu expulzarea imediată.

 

Dar tu, prietene, cam ce crezi - şi, în general, dar şi în cazul foarte concret pe care îl discut aici – despre problema fidelităţii faţă de această ţară? Cel care vine aici din Siria, să zicem, şi solicită azil sau chiar cetăţenie română, cui ar trebui să fie fidel - României, sau, eventual, identităţii culturale şi religioase islamice împinse, dacă-i loc cumva pentru aşa ceva, chiar până la ideea de jihad?“, întreabă profesorul de la Universitatea Bucureşti.

 

Cum se prezintă Florin Diaconu

Pe site-ul său florindiaconu.ro, profesorul de ştiinţe politice îşi face o prezentare: „Născut în decembrie 1958. Liceul la Caragiale, în Bucureşti. Facultatea de Istorie-Filosofie, secţia Istorie (absolvent în 1985, cu o lucrare de licenţă despre operaţiunile navale în Războiul Peloponesiac). Cinci ani de muncă în învăţământul secundar, la Sfântu Gheorghe (Covasna), între 1985 şi 1990. Membru în CPUN, în 1990, din partea unui partid mic de provincie, ulterior dispărut din peisajul politic românesc. Cam 8 ani de presă, în diverse momente, între 1990 şi 2015. Cinci ani cercetător la un institut al Academiei. Colegiul Naţional de Apărare (promoţia din anul 2000). Doctor în Ştiinţe Politice al Universităţii din Bucureşti (teză despre războiul clasic-limitat şi cel total), în decembrie 2004. Cadru didactic universitar, la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti (FSPUB), începând cu 1998-1999. Lector, apoi conferenţiar universitar. Între 2005 şi vara lui 2015, cercetător (CS III şi apoi CS II) la Institutul Diplomatic Român (IDR). Am lucrat pentru (şi cu) mai mulţi oameni politici importanţi (Petre Roman la începutul anilor 1990 şi Teodor Meleşcanu, între 1998 şi 2000). Publicaţii: câteva volume de specialitate, peste 75 de studii şi comunicări, câteva mii de articole de presă. Arii de interes: Relaţiile Internaţionale, Studiile Strategice, Geopolitica. Membru întemeietor şi director pentru activităţi de cercetare ştiinţifică al iniţiativei civice şi academice care se numeşte Hans J. Morgenthau Center (www.morgenthaucenter.org), precum şi membru întemeietor (ca şi director a.i.) al CIESPRISS, un Centru Interdisciplinar de Excelenţă pentru Strategii Politice, Relaţii Internaţionale şi Studii Strategice în cadrul FSPUB. Pasionat de jocuri de simulare politico-militare. Citesc mult, ascult muzică. Am câţiva prieteni foarte buni. Cam atât“. 

 

 

 

SURSĂ: Adevărul.

Link to comment
Share on other sites

  • BIS aka OldNab changed the title to Profesorul universitar care propune interzicerea vălului islamic în România: "Fără burka, niqab sau hijab în instituţiile de stat!"
  • HaziM locked this topic
Guest
This topic is now closed to further replies.
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.