[21 decembrie] 1891 - primul meci de baschet

BIS aka OldNab · December 21, 2017

Primul meci de baschet din lume s-a jucat la 21 decembrie 1891, la universitatea YMCA din Sprinfield, Massachusetts, SUA, organizat de inventatorul său, canadianul James Naismith, pe atunci profesor de sport la YMCA.

Era 6 noiembrie 1861 când în familia Naismith de imigranţi scoţieni sosiţi cu 10 ani înainte în oraşul Almonte, din ţinutul canadian Ontario, pentru a lucra în industria minieră, se năştea primul copil. I s-a dat numele bunicului patern, James. 30 de ani mai târziu acel James Naismith avea să inventeze unul dintre cele mai iubite sporturi de astăzi, baschetul. Cu doar doar 13 reguli la prima „strigare” a regulamentului.

Viaţa l-a încercat de mic: în 1870, pe când avea doar 9 ani, i-au murit la distanţă de doar două luni ambii părinţi, tatăl într-un accident minier, mama lovită de un cal şi de atunci James a fost crescut de bunica maternă şi un unchi, fratele mai mare al mamei. După absolvirea liceului în oraşul natal, Almonte, James a studiat mai multe domenii la universitatea „McGill” din Montreal, ca medicina sau teologia, dar avea înclinaţie pentru sport, potrivit Enciclopediei Universale Britannica. În timpul studenţiei a practicat nu mai puţin de 5 sporturi, fiind unul dintre cei mai buni 10 atleţi all time de la „McGill University”. În 1888 şi-a luat diploma de medic, cu „specializarea”... profesor de educaţie fizică, iar în 1890 pe cea de teolog. În 1891 preda educaţia fizică şi devenea primul director sportiv din istoria universităţii „McGill”. În toamna aceluiaşi an se transfera la universitatea YMCA din Springfield, Massachusetts, SUA.

La YMCA studenţii practicau sportul doar în lunile „calde”, iernile fiind foarte geroase, ceea ce ducea la creşterea „tensiunii” sportivilor în anotimpul rece şi, implicit, a indisciplinei la orele de curs. Aşa că şeful catedrei de Educaţie Fizică i-a cerut lui James Naismith să se gândească şi să creeze, să inventeze un joc practicabil într-un spaţiu mai mic, ca o sală obişnuită de curs, mai puţin dur decît fotbalul sau rugbiul, care să-i ţină în formă, de fapt în... frâu, pe sportivi în anotimpul hibernal. Şi asta în numai două săptămâni!

Pornind de la cele mai populare jocuri ale vremii (rugby, lacrosse, fotbal european, fotbal american, hochei, baseball), a elaborat un set de numai 13 reguli după care să se conducă noul sport. Iniţial, s-a crezut că la bază a stat un joc numit „Pok-ta-pok”, practicat în antichitate de mayaşii şi toltenii din America Centrală,un joc în care trebuiau să introducă o minge de cauciuc prin inele de piatră fixate de pereţi la o înălţime de aproximativ 8 metri, participanţii având voie să lovească mingea numai cu genunchii, umerii sau şoldurile! În 2006, însă, s-a descoperit un jurnal al lui Naismith în care acesta scria că a fost inspirat de un joc canadian denumit „Duck on a Rock” (raţa pe piatră). Atunci când s-a pus problema numelui noului sport, un coleg de-al său a propus să i se spună „Naismith-ball”, dar, modest din fire, acesta s-a opus. Aşa s-a ajuns la basketball, „basket” însemnând coş în limba engleză, iar „ball” fiind minge. Primul meci de Basket Ball s-a desfăşurat la 21 decembrie 1891. Naismith şi-a împărţit elevii în două echipe de câte 9 oameni, care s-au întrecut să bage o minge de soccer (fotbal european) în două coşuri de cărat... piersici, atârnate la 10 picioare înălţime, adică 3,048 metri, în sala de sport. Jucătorii îşi pasau mingea fără a dribla şi după fiecare „coş” marcat, care valora un punct, unul dintre ei se urca pe o scară să recupereze mingea din coş. După care jocul reîncepea de la centru cu o minge aruncată chira de James Naismith între cei mai înalţi doi jucători ai celor două echipe. Abia în 1893 s-a folosit o minge de dimensiuni mai mari, precum şi modelul de coş folosit şi azi, confecţionat dintr-un inel de fier de care era prinsă o plasă dintr-o bucată. Aceasta a fost tăiată pentru a trece mingea prin ea abia în 1903.

Sunt nenumărate „Halls of Fame” care l-au inclus pe James Naismith printre membrii lor de onoare. A trăit să-şi vadă „invenţia” inclusă în familia sporturilor olimpice în 1936, la Berlin (era sport demonstrativ încă din 1904). Naismith vea 74 de ani şi a înmânat primele medalii olimpice din istoria baschetului echipelor SUA, Canadei şi Mexicului, situate în această ordine pe podium. A fost, totodată, numit preşedinte de onoare al Federaţiei Internaţionale de Baschet. Pe lângă inventarea jocului de baschet, James Naismith a avut primul ideea de a-i obliga pe jucătorii de fotbal canadian, sport pe care îl practicase în studenţie, şi care seamănă cu fotbalul american, să poarte cască în timpul meciurilor. Pe 19 noiembrie 1939 a suferit un atac cerebral masiv şi a murit 9 zile mai târziu în casa sa din Lawrence, Kansas, SUA, orăşel unde a şi fost înmormântat. Cu doar două luni înainte luase fiinţă campionatul universitar nord-american de baschet...

Documentul de două pagini cu regulamentul întocmit de James Naismith în decembrie 1891 a fost scos la licitatie de casa Sotheby's 119 ani mai târziu, în 11 decembrie 2010, şi a fost cumpărat de Suzanne şi David Booth cu 4,3 milioane de dolari, sumă folosită apoi în scopuri caritabile prin intermediul fundaţiei „Naismith”. Doacumentul a fost expus la Universitatea din Kansas, la care a studiat David Booth şi la care James Naismith devenea în 1898 primul antrenor al echipei de baschet.

„Studenţii mei n-au fost prea încântaţi la început, dar le-am tot repetat mereu regulile, ca să vadă cât e de simplu acest joc şi am jucat tot timpul şi eu cu ei. Până la urma l-au îndrăgit şi într-un an de zile a devenit cel mai popular joc din campusul studenţesc, toată lumea voia să-l joace” – James Naismith într-un inteviu din „The New York Times”, 23 iulie 1936, o săptămână înaintea deschiderii Jocurilor Olimpice de la Berlin.

SURSĂ: Fanatik.

Edited January 18, 2023 by BIS aka OldNab

BIS aka OldNab · December 21, 2018