[16 ianuarie] 1547 - încoronarea lui Ivan cel Groaznic

BIS aka OldNab · January 16, 2018

În decembrie 1546 Ivan al IV-lea îl convoacă pe mitropolitul Macarie și îi spune că dorea să ia în căsătorie o prințesă de la o curte europeană. Prelatul se bucură, dar în același timp îi spune că este puțin probabil ca o prințesă să vrea să se stabilească într-o țară ce fusese măcinată zece ani de violențe. Ivan este de acord. Mitropolitul convoacă la Catedrala Adormirii Maicii Domnului toată boeirimea de vază a țării. Ivan le spune că are “fericita intenție a-și găsi o rusoaică”. Boierii sunt bucuroși deoarece fiecare avea o fiică, soră, verișoară sau nepoată mai frumoasă.

În acel moment Ivan spune însă una din cele mai importante idei din istoria Rusiei: vrea să fie țar. Boierii schimbă priviri uluite “Mare Cneaz sau Țar, care e diferența?”. Pentru Ivan ea este și se gândise de mult timp la acest lucru. Biblia îi numește țari pe regii Iudeii, Babilonului, Asiriei. Termenul provine de la Caesar, titlul de noblețe pentru conducătorii Romei de acum un mileniu și jumătate. Țarul David, țarul Așhaverus, țarul Cezar, țarul Augustus i-au marcat copilăria. Țar înseamnă pentru Ivan prestigiul Bibliei, al Romei și al Constantinopolelui. Cel care poartă numele este moștenitorul Romei și Bizanțului. El trebuie să fie șeful celei de-a treia Rome, Moscova. Grație lui și urmașilor săi, Moscova va lua locul Bizanțului și va fi cea de-a șasea împărăție anunțată de Apocalipsă. De altfel, potrivit unei genealogii confecționate rapid pentru necesitățile cauzei, Ivan este descendentul lui Augustus.

Potrivit legendei încropite, Augustus ar fi împărțit lumea între rudele lui cele mai apropiate și ar fi atribuit fratelui său Prusus bazinele Vistulei și Niemenului. Rurik, strămoșul dinastiei moscovite, este succesorul lui Prusus, fratele întemeietorului Imperiului Roman. Astfel, tradiția suveranilor ruși este neîntreruptă de la începutul eri creștine. Această vechime ar asigura noului țar un primat incontestabil asupra celorlați conducători europeni. El este deja prin obârșie, cel mai mare între cei mari. Totul, în lumea de mâine va fi supus legii Moscovei. El, țarul Ivan al IV-lea va fi cel care a declanșat această hegemonie slavă. Lucrul acesta nu-l putea spune deoarece auditoriul, ar fi incapabil să înțeleagă. Macarie cunoaște taina acestui vis imperial și îl aprobă. Boierii neștiutori aplaudă a doua inițiativă. Nu îi interesa titlul atat timp cât soția lui va veni din familia lor.

Ceremonia încoronării va avea loc la 16 ianuarie 1547 la Moscova. Precedat de duhovnicul său care ține într-o mână o cruce și cu cealaltă îi stropește pe cei de față cu apă sființită. Ivan iese din palat în sunetul clopotelor și se îndreaptă spre Catedrala Adormirii Maicii Domnului. Este urmat de fratele său Iuri și de curteni, care mai de care mai bogat îmbrăcat. Un adevărat fluviu de brocart (stofă ornamentală de mătase naturală sau artificială de calitate superioară, deseori țesută cu fir de argint sau aur) și podoabe care se revarsă în biserică și înaintează către mitropolitul Macarie, arhiepiscopi, episcopi și stareți. Corul, nevăzut, cântă cu putere “Trăiască ani mulți, ani mulți”. Mitropolitul îl blagoslovește pe suveran și îl conduce spre un podium cu 12 trepte înalte unde se află două jilțuri acoperite cu niște cuverturi aurite. Ivan și prelatul se așază unul lângă celălalt. Însemnele regale se află pe un pupitru în fața podiumului.

Mitropolitul îl blagoslovește a doua oară. Îi pune pe cap coroana (mai degrabă căciula) Monomahului -porecla lui Vladimir al II-lea (1053-1125)- și îi întinde sceptrul și globul, rugând cu glas tare Atotputernicul să pogoare asupra acestui “nou David puterea Duhului Sfânt”, “viață lungă”. “Așază-l sub semnul dreptății, întărește-i brațul și supune-i toate popoarele barbare. El este țar sfânt, încoronat de Dumnezeu, autocrat al întregii Rusii”. La sfârșitul ceremoniei preoții cântă “Viață lungă nobilului Ivan, bunului, cinstitului, iubitului de Dumnezeu, Mare Cneaz al Vladimirului și al Moscovei, țar și monarh al tuturor Rusiilor”. Notă: pe atunci Rusia era organizată în mai multe voievodate și cnezate, acestea sunt Rusiile din discursul de la 1547.

După ce a primit plecăciunile preoților și ale demnitarilor, Ivan asistă la Liturghie timp de patru ore. Tânărul țar nu simte oboseala. Fastul ceremonialului îl înflăcărează și mai mult în hotărârea sa. Acum, se simte inatacabil și de sus (Dumnezeu care l-a consacart) și de jos (boieri). Pentru a se organiza aceste solemnități ieșite din comun au fost consultate arhivele și au fost reproduse toate detaliile vechiului rit bizantin. În fine, Ivan se întoarce la palat, pășind pe un covor de catifea și damasc (țesătură de in, bumbac mătase sau lână, cu desene mari în relief). În urma lui vine fratele său Iuri care, din când în când, aruncă pe capul proaspătului încoronat aruncă monede din aur pe care le scoate dintr-un vas mare. La trecerea lor poporul se pleacă în tăcere și se închină. Când ei dispar, oamenii de rând năvălesc în catedrală și sfâșie în bucăți stofa care acoperea tronul țarului, fiecare dorind să ia o amintire de la această fastuoasă zi.

Revenit la Palat, Ivan îi trimite de îndată patriarhului de la Constantinopol, Ioasaf, o scrisoare în care îi cere să-l declare țar. Această decizie, remunerată considerabil, se lasă așteptată. De abia în 1561 va primi titlul, după ce plătise de trei ori suma inițială. Actul prin care era confirmat țar purta semnăturile a 36 de înalte fețe bisericești. Doar două erau autentice, cea a lui lui Ioasaf și a vi carului. Celelalte erau imitate de grefierul Phanar. Pentru Ivan, raăspunsula fost doar o formalitate. Binecuvântarea mitropolitului Macarie era suficientă pentru a fi considerat depozitarul voinței divine. Înaltul cler a omagiat în el pe stăpânul a tot ce suflă pe pământul rusesc dar și pe apărătorul adevăratei credințe. În fața Sfântului Imperiu Romano-German condus de Carol Quintul, a Franței lui Henric al II-lea, a Angliei lui Henric al VIII-lea, toate țări care, divizate, se deschid protestanților, el se înfățișează ca principalul apărător al credinței adevărate.

SURSĂ: istorie-pe-scurt.ro.

Edited January 18, 2023 by BIS aka OldNab

BIS aka OldNab · January 15, 2019