Jump to content

[20 februarie] 1988 - începutul Războiului din Nagorno-Karabah


BIS aka OldNab
 Share

Recommended Posts

Imagini pentru nagorno-karabah

 

 

 

 

La 20 februarie 1988 Parlamentul Regiunii Autonome Nagorno-Karabah în Azerbaidjan a votat în favoarea unificării regiunii cu Armenia, la scurt timp izbucnind ciocniri interetnice între cele două părţi. Nagorno-Karabah, fost teritoriu din Uniunea Sovietică, cunoscut ca Nodul Gordian al Caucazului de Sud, este încă disputat de ţarile rivale, Armenia şi Azerbaidjan. Karabah este astăzi un stat independent de facto, denumit Republica Nagorno-Karabah, cu un guvern ales democratic şi o economie de piaţă liberă. Din perspectiva Azerbaidjanului şi a comunitaţii internaţionale, Karabah este teritoriu azer.

 

Pentru cetăţenii din Karabah, majoritatea graniţelor rămân închise, ţările în care pot călătorii fără prea multe restricţii rămân cele din fosta Uniune Sovietică, pentru restul ţarilor au nevoie de invitaţii şi vize. Din cauza blocadei economice impuse de Azerbaidjan, şi a faptului ca statul nu este recunoscut de către comunitatea internaţionala, economia din Karabah suferă. Salariu mediu este de 60 de dolari americani, şi nu este îndeajuns pentru un trai decent.

 

Oraşele fantomă ce populează cei 200 de km de graniţa cu Azerbaidjan sunt terenuri minate, lipsite de orice avertizare. Nu există un raport oficial al minelor neexplodate, dar Nagorno-Karabah este unul din cele mai mari teritorii minate din fosta Uniune Sovietică. Prezenţa minelor contaminează pământul şi apa, estimarile indica un total de 69.000 de oameni afectaţi, dar cifrele reale sunt mult mai mari. Un alt risc este graniţa comună, un real câmp de luptă pentru ambele parţi şi traversarea ei este o aventură pentru turişti. În ciuda acordului de încetare a focului, există zeci de raporturi anuale de încălcări ale acestuia.

 

Nagorno-Karabah este o zonă montană împădurită, un teritoriu sălbatic de 11.500 de kilometri pătraţi, cu o populaţie de aproximativ 140.000 de oameni, marea majoritate armeni. Războiul a lasat găuri adânci în marea majoritate a familiilor, dar şi dorinţa pentru o ţară independentă. Într-o oarecare măsură, casele demolate nu ii lasă să uite că ei au trait în timpul razboiului.

 

 

SURSĂ: Mediafax.

Edited by BIS aka OldNab
Link to comment
Share on other sites

Guest
This topic is now closed to further replies.
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.