Jump to content

[20 februarie] 1882 - moartea lui Moş Ion Roată


BIS aka OldNab
 Share

Recommended Posts

Imagini pentru mos ion roata

 

 

 

 

 

20 februarie este ziua în care, în urmă cu 136 de ani, murea Moş Ion Roată, deputatul-ţăran din Divanul care a hotărât Unirea Moldovei cu Ţara Românească. „A murit Ion Roată, adică am rămas mai singuri”, spunea Mihail Kogălniceanu, cel care, cu doar câţiva ani înainte îi acorda acestuia Ordinul Steaua României în grad de Cavaler împreună cu brevetul semnat de Regele Carol 1.

 

<<Ion Roată s-a născut în anul 1806, în satul Gura Văii, comuna Câmpuri şi împreună cu soţia sa a avut patru copii, două fete şi doi băieţi. Ioan Roată avea 51 de ani când a fost ales deputat în divanul ad-hoc care avea să se pronunţe ulterior asupra Unirii Moldovei cu Muntenia>>, notează cronicile.

 

„Între ţăranii fruntaşi care au luat parte, împreună cu boierii, cu episcopii şi cu mitropolitul ţării la Divanul ad – hoc din Moldova, în 1857, era şi moş Ion Roată, om cinstit şi cuviincios, cum sunt mai toţi ţăranii români de pretutindeni.Numai atâta, că moş Ion Roată, după câte văzuse şi după câte păţise el în viaţa sa, nu prea punea temeiu pe vorbele boiereşti şi avea gâdilici la limbă, adică spunea omului verde în ochi, fie cine-a fi, când îl scormolea ceva la inimă. Aşa e ţăranul: nu prea ştie multe. Şi moş Ion Roată, fiind ţăran, cum v-am spus, deşi se-nvrednicise a fi acum printre boieri, nu avea ascunzători în sufletul său”, îl descrie Ion Creangă pe Ion Roată.

Medalia primită <<era doar o distincţie simbolică, pentru că în realitate Ioan Roată se zbătea într-o sărăcie lucie. „Astfel,  M. Flondor, prefect de Putna,  un apropiat de-al lui Mihail Kogălniceanu, i-a scris acestuia, la 1880, şi deplângea soarta fostului deputat ajuns la vârsta de 74 de ani, rămas fără nicio vită în bătătură din cauza unei epizootii. Faţă de necazul şi suferinţa la care a ajuns Ioan Roată, Kogălniceanu era rugat să îl ajute cu ceva bani pentru a-şi cumpăra vite de muncă”, notează istoricul Horia Dumitrescu.

 

În noaptea de 19 spre 20 februarie 1882, avea să se stingă din viaţă. El a fost purtat pe braţe şi înmormântat în cimitirul bisericii din Gura Văii. „Trupul său a fost purtat pe braţe ca un adevărat sfânt şi înmormântat cu cinste în cimitirul bisericii din Gura Văii – Câmpurile, unde şi-a avut ultimul sălaş. A murit sărac, ca mai toţi luptătorii, dar a lăsat în urma sa o nouă bogăţie, numele său, un adevărat blazon de nobleţe, intrat în istorie şi în legendă”, precizează reprezentanţii Muzeului Vrancei.

 

 

SURSĂ: vestea.net.

Edited by BIS aka OldNab
Link to comment
Share on other sites

Guest
This topic is now closed to further replies.
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.