Jump to content
Hostul a fost schimbat. Daca vedeti serverul offline readaugati rpg.b-zone.ro sau 141.95.124.78:7777 in clientul de sa-mp ×

[11 martie] 1955 - moartea lui Alexander Fleming


BIS aka OldNab
 Share

Recommended Posts

Imagini pentru alexander fleming

 

 

 

 

 

 

 

Alexander Fleming s-a născut la 6 august 1881, la Lochfiled, lângă Darvel (Ayrshire, Scoția), într-o familie de fermieri nu foarte înstărită.

 

După studii la Politehnica din Londra, urmează studii la St. Mary's Hospital Medical School, Universitatea din Londra. După absolvire, în 1906, lucrează în cercetare sub directa îndrumare a lui Sir Almroth Edward Wright (1861-1947), profesor de patologie și specialist în domeniul imunologiei. În 1908, obține medalia Cheadley pentru lucrarea "Infecția bacteriană acută". A fost lector la St. Mary's Hospital Medical School până în 1914.

 

În timpul Primului Război Mondial, aflat pe front, este martorul decesului unui mare număr de soldați ca urmare a rănilor infectate. Mai mult, el constată că antisepticele folosite pentru dezinfectarea rănilor aveau efecte nedorite, precum scăderea imunității organismului, înrăutățind mai mult condiția pacienților. După 1918, revine la St. Mary's Hospital Medical School și reia cercetarea asupra bacteriilor, cu scopul descoperirii unor agenți antibacterieni, iar în 1921 descoperă enzima denumită lizozim. În 1928, este numit profesor de bacteriologie la Universitatea din Londra. 

 

Ocupându-se cu predilecție de cultura bacteriilor, Alexander Fleming a descoperit întâmplător, în septembrie 1928, penicilina, produsă de culturile unui mucegai (mucegaiul Penicillium).Revenit în laboratorul său după ce în luna august fusese în concediu, Fleming a observat inhibarea creșterii bacteriilor în jurul unei culturi de mucegai (culturile de mucegai au împiedicat creșterea stafilococilor dintr-un pahar), dându-și seama de puterea de descompunere a ciupercii de mucegai asupra microorganismelor. Inițial, a denumit această ciupercă ''mould juice'' (zeamă de mucegai), iar la 7 martie 1929 i-a dat numele de ''penicilină''. Primul raport privind penicilina l-a publicat la 10 mai 1929 în ''British Journal of Experimental Pathology'', iar în iunie îi apare lucrarea ''Despre efectul antibacterian al culturilor de penicilină''. Ulterior, a demonstrat efectul penicilinei asupra stafilococilor, streptococilor, genococilor, meningococilor și pneumococilor și, implicit, puterea acesteia de a combate infecțiile, pneumoniile și meningitele. La St. Mary's Hospital poate fi vizitat astăzi laboratorul în care Fleming a descoperit penicilina — ''Alexander Fleming Laboratory Museum''.

 

Ideea inițială a fost aceea de folosire a penicilinei ca dezinfectant, deoarece avea o toxicitate mai scăzută decît antisepticele folosite la acea vreme. Fleming era de părere că penicilina nu putea rezista destul de mult în corpul uman pentru a omorî bacteriile patogene. El a încercat să producă penicilina pură, dar n-a reușit și a abandonat studiile în 1931.

 

În 1938, cercetările au fost reluate, la Universitatea din Oxford, de un colectiv condus de Howard Walter Florey și Ernest Boris Chain. Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial a grăbit cercetările în vederea producerii pe cale industrială a penicilinei. Contribuții în cercetarea privind penicilina au adus Alexander Fleming, Ernest Boris Chain, Norman George Heatley și un medic australian, Howard Walter Florey. În 1940, s-a reușit izolarea și prepararea în stare purificată și concentrată a penicilinei. 

 

Fleming, Chain și Florey au primit în 1945 Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină ''pentru descoperirea penicilinei și a efectelor curative ale acesteia în diverse boli infecțioase''.

 

În 1943, Alexander Fleming este ales membru al Societății Regale, iar în 1944 este numit cavaler, primind titlul de Sir. În 1948 devine profesor emerit de bacteriologie la Universitatea din Londra, iar în 1951 este ales rector al Universității din Edinburgh pentru o perioadă de trei ani.

 

A scris numeroase lucrări de bacteriologie și imunologie, care au fost publicate în reviste de știință și medicină. I-au fost decernate numeroase premii și medalii, precum și titluri și diplome din partea a peste 30 de universități europene și americane. A fost membru de onoare al unui mare număr de societăți medicale și științifice din întreaga lume.

 

S-a stins din viață la 11 martie 1955, la Londra, și a fost înmormântat în Catedrala Saint Paul din Londra.

 

 

SURSĂ: AGERPRES.

Edited by BIS aka OldNab
Link to comment
Share on other sites

Guest
This topic is now closed to further replies.
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.