[20 martie] 1956 - independenţa Tunisiei

BIS aka OldNab · March 20, 2018

La 20 martie, în fiecare an, Republica Tunisiană sărbătoreşte Ziua naţională - marcând obţinerea independenţei faţă de Franţa, în 1956.

Numele ţării provine de la numele capitalei, Tunis. Ea se află la jumătatea distanţei dintre Oceanul Atlantic şi Valea Nilului şi se învecinează cu Algeria în vest şi cu Libia în est.

În 1881, Tunisia a fost ocupată de trupe franceze, iar prin Tratatul de la Bardo, s-a instituit protectoratul francez. În anii '20, mişcarea de eliberare naţională s-a afirmat tot mai puternic după Primul Război Mondial, odată cu fondarea Partidului Desturian. Sub presiunea mişcării anticolonialiste din perioada postbelică, la 3 iunie 1954, Franţa a acordat Tunisiei autonomia internă, iar la 20 martie 1956 i-a recunoscut independenţa.

La 24 iulie 1957, ultimul monarh husseinit - Mohammed Lamine Bey - a abdicat, iar a doua zi Adunarea Constituantă a proclamat republica. Primul preşedinte al ţării a fost Habib Bourguiba, care a condus ţara până la 7 noiembrie 1987, când a demisionat. Premierul Zine el-Abidine Bel Ali a devenit preşedintele Republicii Tunisiene. În perioada 17 decembrie 2010-14 ianuarie 2011, au avut loc ample mişcări de protest, iar ca urmare a acestora, preşedintele Ben Ali a părăsit ţara. Consiliul Constituţional tunisian l-a proclamat preşedinte interimar, pe Fouad Mbazaa, preşedintele Camerei Deputaţilor.

În urma alegerilor prezidenţiale din decembrie 2014, organizate pentru prima dată de la Revoluţia tunisiană, a fost învestit preşedinte Mohamed Beji Caid Essebsi, fondatorul partidului secularist Nidaa Tounes.

Potrivit MAE, România a recunoscut Republica Tunisiană în august 1956, imediat după proclamarea independenţei, relaţiile diplomatice dintre cele două state fiind stabilite la 16 decembrie 1963. Ambasada României la Tunis a fost deschisă în octombrie 1967. În 1969, a fost înfiinţată Comisia mixtă interguvernamentală de cooperare economică şi tehnică româno-tunisiană. Tunisia a deschis ambasada sa la Bucureşti în octombrie 1981. La 30 septembrie 1997, autorităţile tunisiene au decis închiderea temporară a Ambasadei Tunisiei la Bucureşti, invocând considerente financiare. La 9 februarie 2005, Tunisia a redeschis ambasada sa la Bucureşti, numind un ambasador rezident.

Tunisia este un tărâm ospitalier, plin de contraste, mirodenii, oraşe străvechi, festivaluri animate, un litoral superb şi o climă plăcută, ceea ce o face o destinaţie turistică foarte populară. Unul dintre aspectele interesante ale Tunisiei este că fiecare oraş pare a fi foarte vechi. Ţara a aparţinut fenicienilor, cartaginezilor, bizantinilor, romanilor, arabilor, turcilor şi francezilor, toate aceste civilizaţii lăsându-şi adânc amprenta. Coasta Mediteranei de 1.400 km este încărcată de plaje atractive. Oraşele Mahdia, Sousse, Sfax, Monastir şi Tozeur sunt extrem de vizitate de turişti. În sud se află deşertul Saharei, lacurile sărate şi arhitectura berberă ce a servit ca locaţie pentru filme cum ar fi ''Războiul stelelor'' şi ''Pacientul englez''.

Tunisia este o ţară a contrastelor. Vechile obiceiuri şi tradiţii se îmbină cu tendinţele şi mentalităţile societăţilor moderne şi tocmai această îmbinare îi conferă un farmec aparte. La doar câţiva kilometri distanţă faţă de locuinţe berbere, săpate în stânci, întâlneşti hoteluri de lux.

De la obţinerea independenţei ţării în 1956, societatea tunisiană a evoluat constant, făcând schimbări majore. Prima reformă socială esenţială şi revoluţionară în lumea arabo-musulmană, "Codul persoanei", a garantat femeilor aceleaşi drepturi cu cele ale bărbaţilor în sferele politice, economice şi sociale. Staţiunile turistice sunt moderne şi infrastructura, mai ales în partea de nord al ţării, este foarte dezvoltată. Tunisienii aşteaptă turiştii cu o ospitalitate tradiţională.

Cei care sosesc din Europa consideră stilul de viaţă islamic (prezent în îmbrăcăminte precum şi în viaţa de zi cu zi) cel mai tipic oriental. Dacă nu s-ar întâlni cu acest fapt peste tot în ţară, nu ar putea diferenţia Tunisia de celelalte ţări europene de pe malul Mării Mediteraneene.

Datorită reformelor dintre anii '60-'80, Tunisia este, în prezent, una dintre cele mai liberale ţări musulmane şi una dintre puţinele ţări arabe unde poligamia este interzisă. Această combinaţie între vechi şi nou, între tradiţie şi modernizare apare cel mai pregnant în codul vestimentar al trecătorilor autohtoni. Unii dintre tunisienii trecuţi de prima tinereţe se conformează încă în totalitate vechilor obiceiuri vestimentare, însă majoritatea tinerilor se îmbracă cu haine şi accesorii moderne. Se întâlnesc adesea situaţii în care bărbaţii poartă pantaloni eleganţi şi cămaşă, dar păstrează pe cap fesul tradiţional, iar majoritatea femeilor care poată haine europene îşi acoperă în continuare părul cu un văl.

Forma obişnuită de salut este agitarea mâinilor. Femeile între ele sau un bărbat faţă de un alt bărbat pot practica ca salut sărutul reciproc pe obraz. Este o obişnuinţă şi în a-ţi pune mâna dreaptă peste inimă în semn de mulţumire, potrivit site-ului everyculture.com.

Printre obiceiurile şi tradiţiile tunisienilor putem aminti ospitalitatea. Un alt obicei tunisian este ordinea încălţării pantofilor, după trezire pantofii se pun prima dată pe piciorul drept, urmat de piciorul stâng, iar seara ordinea este inversă. Tot la acest capitol de rutină se numără servirea mesei: mâncarea se mănâncă din exteriorul farfuriei spre interior şi nu invers. Nu se mănâncă în picioare şi nu se aşează într-un cerc deja format.

O trăsătură specifică sufletului oriental este bucuria negocierii. Acesta este o caracteristică bine dezvoltată de tunisieni, deoarece ţara lor întotdeauna a ocupat un loc central în comerţul între Europa şi Africa, între Est şi Vest. Cei care au petrecut deja un sejur în această ţară ştiu că minunatele covoare realizate de berberi, platourile din cupru prelucrate manual, dzsellabah (portul tradiţional) şi alte produse nu pot fi cumpărate în mod simplu, fiecare trebuie să negocieze pentru acestea.

Tunisienii sunt foarte vorbăreţi, te poţi apropia foarte uşor de ei şi poţi pălăvrăgi minute întregi despre subiecte variate, însă ei nu îşi vor uita nici o clipă interesul şi vor căuta întotdeauna să scoată un "ban cinstit" prin orice metodă. Cei care sunt începători la acest capitol, sunt tentaţi să creadă că negustorii vor să-i înşele, dar nu este vorba despre intenţii rele. Tunisienii negociază în acest mod şi între ei. Lor le place această artă a negocierii şi are la bază şi un motiv bine determinat: deoarece este vorba de lucrări de artizanat, realizate manual, în cadrul fiecărei negocieri pot afla din nou cât valorează munca lor.

SURSĂ: AGERPRES.

Edited March 24, 2023 by BIS aka OldNab

BIS aka OldNab · March 19, 2019