[22 aprilie] 1724 - naşterea lui Immanuel Kant

BIS aka OldNab · April 22, 2018

Immanuel Kant (22 aprilie 1724 – 12 februarie 1804) a fost un filosof german care este o figură centrală în filosofia modernă. Kant a susținut că mintea umană creează structura experienței umane, că rațiunea este sursa moralității, că estetica apare dintr-o facultate de judecată dezinteresată, că spațiul și timpul sunt forme ale sensibilității umane și că lumea așa cum este „în ea însăși” independent de conceptele omului despre aceasta. Kant și-a dat seama că a făcut o „revoluție copernicană” în filosofie, asemănătoare inversării lui Copernic a credinței vechi că soarele se învârtea în jurul pământului. Convingerile sale continuă să aibă o influență majoră asupra filozofiei contemporane, în special ăn domeniile metafizicii, epistemologiei, eticii, teoriei politice și esteticii.

Din punct de vedere politic, Kant a fost unul dintre primii exponenți ai ideii că pacea perpetuă ar putea fi asigurată prin democrația universală și cooperarea internațională. El a crezut că acest lucru va fi rezultatul final al istoriei universale, deși nu este planificat rațional. Natura exactă a ideilor religioase ale lui Kant continuă să fie subiectul unei dispute filosofice puternice, cu puncte de vedere pornind de la ideea că Kant a fost un exponent timpuriu și radical al ateismului de unde explodat în cele din urmă argumentul ontologic pentru existența lui Dumnezeu, până la mai multe studii critice rezumate de Nietzsche, care a susținut despre Kant că avea „sânge teologian” și Kant era doar un apologeu sofisticat pentru credința religioasă creștină tradițională, scriind: „Kant a vrut să dovedească, într-un mod care ar năuci pe omul obișnuit, că omul obișnuit a avut dreptate: aceasta a fost gluma secretă a acestui suflet.”

Într-una din lucrările majore ale lui Kant, Critica rațiunii pure (Kritik der reinen Vernunft, 1781), el a încercat să explice relația dintre rațiune și experiența umană și să depășească eșecurile filozofiei și metafizicii tradiționale. Kant a vrut să pună capăt unei epoci de teorii inutile și speculative ale experienței umane, rezistând în același timp scepticismului gânditorilor precum David Hume. Kant consideră că el a finalizat și a arătat calea dincolo de impasul pe care filosofia modernă îl provocase între raționaliști și empiriciști. și se consideră că el sintetizează aceste două tradiții moderne timpurii în gândirea sa.

Kant a argumentat că experiențele noastre sunt structurate prin caracteristicile necesare ale minții noastre. În opinia sa, mintea formează și structurează experiența astfel încât, la un nivel abstract, toată experiența umană să aibă anumite trăsături structurale esențiale. Printre altele, Kant a crezut că conceptele de spațiu și de timp sunt parte integrantă a întregii experiențe umane, la fel ca noțiunile noastre de cauză și efect. O consecință importantă a acestui punct de vedere este că experiența noastră cu privire la lucruri este întotdeauna a lumii fenomenale așa cum este transmisă de simțurile noastre: nu avem acces direct la lucrurile în sine, așa-numita lume noumenală. Kant a publicat alte lucrări importante despre etică, religie, drept, estetică, astronomie și istorie. Acestea au inclus Critica rațiunii practice (Kritik der praktischen Vernunft, 1788), Metafizica moralei (Die Metaphysik der Sitten, 1797), care se ocupă de etică, și Critica judecății (Krittik der Urteilskraft, 1790), care se referă la estetică și teleologie.

Immanuel Kant s-a născut la 22 aprilie 1724 în Königsberg, Prusia (din 1946, orașul Kaliningrad, Kaliningrad Oblast, Rusia). Mama sa, Anna Regina Reuter (1697-1737), s-a născut și ea în Königsberg, cu un tată din Nürnberg. (Numele mamei este dată uneori greșit ca Anna Regina Porter.) Tatăl său, Johann Georg Kant (1682-1746), a fost un constructor de harnașament din Memel, pe atunci cel mai nordic oraș al Prusiei (acum Klaipėda, Lituania). Immanuel Kant credea că bunicul său paternal, Hans Kant, era de origine scoțiană. Deși cercetătorii vieții lui Kant au acceptat mult timp această idee, nu există dovezi că linia paternă a lui Kant ar fi fost scoțiană; este mai probabil ca acest nume să aibă ca origine satul Kantwaggen (astăzi parte din Priekulė) și să fie de origine curoniană. Kant a fost al patrulea dintre cei nouă copii (patru dintre ei au ajuns la maturitate). Botezat „Emanuel”, și-a schimbat numele în „Immanuel” [21] după ce a învățat ebraica.

Tânărul Kant a fost un elev bun, deși nespectacular. Kant s-a născut într-o familie germană prusacă de credință protestantă luterană în Prusia de Est. El a fost crescut într-o gospodărie pietistă care a pus accentul pe devotamentul religios, umilința și o interpretare literală a Bibliei. Educația lui a fost strictă, punitivă și disciplinară, și s-a concentrat asupra instruirii latine și religioase deasupra matematicii și științei. Kant a păstrat o credință în creștinism, în lucrarea sa de bază Bazele metafizicii moralei el dezvăluie o credință în nemurirea omului ca o condiție necesară a continuării noastre de abordare a celui mai înalt bun posibil. Cu toate acestea, deoarece Kant era sceptic cu privire la unele dintre argumentele folosite înaintea lui în apărarea teismului și a susținut că înțelegerea umană este limitată și că nu poate ajunge niciodată la cunoașterea lui Dumnezeu sau a sufletului, diverși comentatori l-au numit agnostic filozofic.

Miturile obișnuite despre manierele personale ale lui Kant sunt enumerate, explicate și respinse în introducerea lui Goldthwait în traducerea lui la Observații despre senzația de frumos și sublim. Adesea se spune despre Kant că a trăit o viață foarte strictă și disciplinată, ducând la o poveste repetată de multe ori că vecinii își reglau ceasurile după plimbările sale zilnice. Nu s-a căsătorit niciodată, dar părea să aibă o viață socială plină de satisfacții – a fost un profesor popular și un autor cu un succes modest, chiar înainte de a începe cu lucrările sale filosofice majore. Avea un cerc de prieteni pe care îl frecventa adesea, printre care Joseph Green, un comerciant englez din Königsberg.

Un mit comun este că el nu a călătorit niciodată mai mult de 16 kilometri mai departe de Königsberg toată viața. De fapt, între 1750 și 1754 a lucrat ca tutore (Hauslehrer) în Judtschen (acum Veselovka, Rusia, aproximativ 20 km) și în Groß-Arnsdorf (acum Jarnołtowo lângă Morąg, , aproximativ 145 km).

Kant a arătat o mare aptitudine pentru studiu de la o vârstă fragedă. A urmat la început Collegium Fridericianum, pe care l-a absolvit la sfârșitul verii 1740. În 1740, în vârstă de 16 ani, s-a înscris la Universitatea din Königsberg, unde și-a petrecut întreaga carieră. El a studiat filozofia lui Gottfried Leibniz și a lui Christian Wolff sub Martin Knutzen (profesor asociat de logică și metafizică din 1734 până la moartea sa din 1756), un raționalist care cunoștea de asemenea evoluțiile din filosofia și știința britanică și l-a introdus pe Kant în noua fizică matematică a lui Isaac Newton. Knutzen a descurajat preocupările lui Kant pentru teoria armoniei prestabilite, pe care o considera „o pernă pentru mintea leneșă”. De asemenea, el l-a descurajat pe Kant să meargă spre idealism, cu ideea că realitatea este pur mentală, pe care majoritatea filozofilor din secolul al XVIII-lea o priveau într-o lumină negativă. (Teoria idealismului transcendental pe care Kant a dezvoltat-o în Critica rațiunii pure nu este idealismul tradițional, iar a doua parte a Criticii chiar argumentează împotriva idealismului tradițional.)

Accidentul tatălui său și moartea ulterioară din 1746 i-au întrerupt studiile. Kant a plecat din Königsberg la scurt timp după august 1748 – se va întoarce acolo în august 1754. El a devenit tutore privat în orașele din jurul Königsberg, dar și-a continuat cercetarea științifică. În 1749, el a publicat prima sa lucrare filosofică, Gânduri privind estimarea adevărată a forțelor vii (scrisă în 1745-47).

SURSĂ: SetThings.

Edited April 21, 2023 by BIS aka OldNab

BIS aka OldNab · April 21, 2019