Jump to content

[20 mai] 1882 - semnarea Triplei Alianţe


BIS aka OldNab
 Share

Recommended Posts

Imagini pentru triple alliance

 

 

 

 

La 20 mai 1882 Germania, Austro-Ungaria și Italia au semnat, la Viena, tratatul care punea bazele Triplei Alianțe. Prin documentul semnat, care avea opt articole, părțile semnatare se angajau să ofere ajutor militar în cazul în care una dintre părți era atacată, conform versiunii electronice a Proiectului Avalon al Universității Yale, http://avalon.law.yale.edu.

 

Germania și Austria erau deja state aliate, încă din 1879, când semnaseră acordul de asistență mutuală militară în cazul unui atac al unei părți terțe. Tratatul a fost ratificat la 30 mai 1882. Apoi, cele trei state au reînnoit succesiv prevederile tratatului la 1887, 1907 și 1912, potrivit volumului The International Treaties of the Twentieth Century, ediția 2001.

 

Tratatul semnat la Viena avea un caracter ''pur defensiv și prudent'', potrivit textului documentului, însă tocmai semnarea sa anunța viitoarea coagulare a statelor europene în alianțe în funcție de percepția asupra unei potențiale amenințări militare.

 

Cu toate că Germania obținuse victoria în războiul cu Franța (1870-1871), încheiat prin Tratatul de la Frankfurt, din 10 mai 1871, țintea construirea unui sistem de alianțe militare care să o pună la adăpost în cazul unui atac surpriză din partea armatei franceze. Pe de altă parte, Germania și Austro-Ungaria aveau graniță comună și geografia le ajuta în furnizarea asistenței militare în cazul unui atac din partea unui terț. Austro-Ungaria viza controlul Balcanilor, iar un sistem de alianțe ajuta guvernul de la Viena să își construiască o politică externă ambițioasă în acest sens. Atât Germania cât și Austro-Ungaria percepeau Rusia ca fiind o amenințare continentală.

 

Grecia, Turcia și Balcanii reprezentau zone de interes pentru Italia care nutrea să exercite influența asupra acestora, însă avea nevoie de un sistem de relații care-i să-i ofere ajutor militar în caz de nevoie. Chiar dacă guvernul Italiei a semnat Tratatul, reprezentanții săi nu aveau încredere deplină în Germania și Austro-Ungaria, drept pentru care a inițiat tratative secrete cu Franța, cu care a semnat în 1902 o alianță militară.

 

În cursul anului 1891 au fost desfășurate demersuri diplomatice pentru atragerea guvernului britanic în acest tratat, însă fără succes.

 

Premierul român Ion C. Bratianu a avut întâlniri cu ministrul de externe austriac Gustav von Kalnoky și cu Otto von Bismarck, în august — septembrie 1883, discutând pe marginea textului de bază al tratatului pe care România avea să îl semneze cu aceste două puteri. În urma definitivării detaliilor tratatului, la 18/30 octombrie 1883, miniștrii de externe D.A. Sturdza și Gustav von Kalnoky au semnat, la Viena, tratatul secret prin care România și Austro-Ungaria se angajau sa-și ofere ajutor în cazul unui atac neprovocat. Documentul era compus dintr-un preambul și șapte articole, potrivit volumului Texte și Documente privind Istoria Modernă a Românilor 1774-1918, 2011. Articolul 2 stipula de asemenea: ''dacă România va fi atacată fără ca din partea ei să fi existat vreo provocare, Austro-Ungaria va trebui să-i acorde în timp util ajutor și asistență împotriva agresorului. Dacă Austro-Ungaria ar fi atacată în aceleași împrejurări în vreuna din zonele statelor limitrofe României, va fi de îndată casus foederis pentru România''. Articolul 5 prevedea ca tratatul ''să rămână în vigoare timp de cinci ani'', ''iar dacă niciuna dintre părți nu îl va denunța cu un an înainte de expirarea lui sau dacă niciuna din înaltele părți contractante nu va cere revizuirea lui, el va fi considerat ca prelungit pentru încă trei ani''. Germania a aderat la tratat la 18/30 octombrie.

 

Răspunsul celorlalte două mari puteri continentale, Rusia și Franța, față de constituirea Triplei Alianțe a fost semnarea la 18 august 1892 a convenției militare de alianță franco-ruse, care stabilea încă din preambul potențialul inamic față de care era semnat acest tratat: ''Franța și Rusia, animate de dorința comună de prezervare a păcii, și fără a avea alte obiective decât acelea ale unui război de apărare, provocat de forțele Triplei Alianțe'', conform preambulului convenției, potrivit versiunii electronice a Proiectului Avalon al Universității Yale — http://avalon.law.yale.edu.

 

De asemenea cele două state semnatare mergeau mai departe, stipulând precis natura ajutorului militar pe care și-l ofereau una alteia în cazul apărării față de un atac al Germaniei, respectiv Franța se angaja să furnizeze 1.300.000 de soldați, iar Rusia circa 700.000-800.000 de militari. Convenția avea 7 puncte, iar cel de-al șaselea punct specifica faptul că ''prezenta convenție este în vigoare atât timp cât există Tripla Alianță''.

 

Coagularea statelor europene în diferite formate de alianțe arăta gradul crescut de teamă existent pe continent privind posibilitatea declanșării unui conflict, iar convențiile și înțelegerile bilaterale și multilaterale ulterioare Tratatului ce consfințea Tripla Alianță aveau să confirme polarizarea actorilor continentali în două tabere antagonice.

 

 

SURSĂ: AGERPRES.

Edited by BIS aka OldNab
Link to comment
Share on other sites

Guest
This topic is now closed to further replies.
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.