[14 iunie] 1864 - naşterea lui Alois Alzheimer

[BIS aka OldNab]

 

 

 

 

 

Boala Alzheimer, afecțiune neurodegenerativă progresivă, care afectează celulele creierului și pe cele ale coloanei vertebrale, cauzând un proces de deteriorare progresivă a funcțiilor cognitive (atenția, percepția, memoria etc.), a fost pentru prima dată descrisă de către psihiatrul și neuropatologul german Alois Alzheimer.

 

Alois Alzheimer s-a născut la 14 iunie 1864, la Marktbreit (Bavaria), în familia notarului Eduard Alzheimer. A urmat cursurile universitare în medicină la Aschaffenburg, Tübingen, Berlin și Würzburg, unde a absolvit, în 1887. În același an, a obținut titlul de Doctor în Medicină cu o lucrare despre glandele ceruminoase ale urechii.

 

În timp ce studia pentru teza de doctorat, a început să lucreze la Spitalul pentru bolnavi psihici și epileptici din Frankfurt, nou înființat de către medicul psihiatru Heinrich Hoffmann. Aici, împreună cu directorul spitalului, Emil Sioli, și cu doctorul Franz Nissl, Alois Alzheimer a propus o metodă nouă pentru tratarea bolnavilor mintali, renunțând la mijloacele coercitive folosite înainte, în schimbul supravegherii pacienților în săli comune, folosirea băilor calde pentru calmarea acestora și încurajarea plimbărilor în aer liber.

 

La Frankfurt îi cunoaște pe Carl Weigert, Ludwig Edinger și pe Franz Nissl, care îl inițiază în morfologia patologică a creierului. Împreună cu Franz Nissl întreprinde numeroase studii cu privire la patologia sistemului nervos, studiind îndeosebi anatomia cortexului cerebral. Munca celor doi medici a rezultat în publicarea a 6 volume de ''Studii histologice și histopatologice ale cortexului cerebral'', în perioada 1906-1918. În 1895, Nissl a plecat la Heidelberg, pentru a lucra alături de renumitul medic psihiatru Emil Kraepelin. În același an, Alzheimer a fost numit director al Spitalului din Frankfurt, continuându-și cercetarea într-o gamă largă de afecțiuni psihice, printre care depresia maniacală și schizofrenia.

 

În 1894, Alzheimer s-a căsătorit cu Cecilie Geisenheimer, care i-a dăruit trei copii: Gertrud, Hans și Maria. Cecilie a murit în vara anului 1901.

 

În același an, la 25 noiembrie 1901, Alzheimer a cunoscut-o pe Auguste Deter, pacienta care avea să facă din el un medic de renume. Auguste Deter avea, spre deosebire de pacienții întâlniți până atunci, doar 51 de ani și prezenta tulburări de memorie, modificări de comportament, incapacitate de a mai întreprinde activități uzuale, dezorientare etc. Majoritatea pacienților cu astfel de tulburări examinați până atunci de Alzheimer aveau peste 70 de ani, deteriorarea fiind pusă pe seama senilității. Însă vârsta pacientei Auguste Deter l-a determinat pe Alzheimer să aprofundeze acest caz, căruia i-a pus un prim diagnostic de demență presenilă. 

 

În 1902, a plecat la Heidelberg, fiind invitat de medicul psihiatru Emil Kraepelin, aici reîntâlnindu-l pe Franz Nissl. În 1903, Alzheimer a plecat, alături de Kraepelin, la Clinica Universitară de Psihiatrie din Munchen. A continuat munca de cercetare, a redactat lucrări și a ținut prelegeri, dar nu a uitat-o pe Auguste Deter. Se interesa permanent de evoluția bolii ei.

 

În aprilie 1906, a fost înștiințat că Auguste a murit. Din fișa medicală reieșea faptul că decesul pacientei s-a datorat unei septicemii. Autopsia a evidențiat modificări caracteristice necunoscute până atunci, respectiv reducerea masei creierului, îndeosebi în regiunile frontale și parietale, celulele nervoase erau distruse, scoarța cerebrală fiind brăzdată de depuneri de albumină. Cazul a fost prezentat la cea de-a 37-a Conferință a Psihiatrilor din sud-vestul Germaniei, care a avut loc la Tübingen, pe 3 noiembrie 1906, și publicat, ulterior, în revista de specialitate "Allgemeine Zeitschrift für Psychiatrie und Psychisch-Gerichtliche Medizin", ca o boală a cortexului cerebral. Acesta a fost primul caz semnalat de atrofie difuză presenilă a creierului, afecțiune care, la propunerea medicului Emil Kraepelin, poartă numele ''Boala Alzheimer''.

 

În 1908, Alois Alzheimer s-a alăturat echipei de la Institutul de Psihiatrie, ca profesor asociat și succesor al medicului Robert Gaupp la conducerea laboratorului de anatomie patologică al clinicii. În anul 1912, Alzheimer este chemat ca profesor de psihiatrie la Universitatea din Breslau (astăzi Wroclaw, Polonia). Chiar din timpul călătoriei apar primele semne de îmbolnăvire. Ajuns la Breslau, este internat în spital cu tulburări cardiace și renale. Trei ani mai târziu, la 19 decembrie 1915, încetează din viață. A fost înmormântat la Cimitirul central din Frankfurt pe Main, alături de soția sa.

 

Medicina îi datorează lui Alzheimer primele descrieri ale bolilor psihice care duc la demență. Contribuții însemnate în acest domeniu au adus și medici precum Oskar Fischer, Francesco Bonfiglio sau Graetano Perusini, iar maladia putea fi denumită după numele unuia dintre ei. Deși Alzheimer nu a pretins niciodată ca această boală să-i poarte numele, medicul Emil Kraepelin a folosit acest termen pentru prima dată în 1910.

 

La nivel mondial, data de 21 septembrie a fost declarată Zi mondială pentru combaterea maladiei Alzheimer, în vederea creșterii gradului de informare a populației cu privire la această boală. Marcarea la nivel mondial a unei zile consacrate bolii Alzheimer a fost lansată de către Federația Internațională pentru Alzheimer (ADI), în 1994, cu sprijinul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).

 

Este cea mai frecventă formă de demență la persoanele în vârstă și reprezintă jumătate din totalitatea cazurilor de demență. În ultimii ani, însă, debutul simptomelor neurodegenerative ale bolii Alzheimer apare la vârste tot mai mici. Prin urmare, boala Alzheimer nu este neapărat o boală a bătrânilor. De altfel, au fost identificate două forme ale maladiei: cea care se transmite genetic și care este mult mai rară și cea care apare spontan. În prezent, Alzheimer este progresivă și ireversibilă, dar rapiditatea agravării depinde de la o persoană la alta. O persoană afectată de boala Alzheimer trăiește în medie 8-10 ani de la apariția primelor simptome, dacă nu intervin alte cauze intercurente de moarte. Este a 7-a cauză de mortalitate la nivel mondial.

 

Potrivit unor statistici ale Organizației Mondiale a Sănătății din anul 2009, boala Alzheimer afecta, la acea dată, peste 24,3 milioane de persoane din întreaga lume, iar specialiștii estimau că până în 2025, numărul suferinzilor se va dubla. În 2010, numărul estimat al pacienților crescuse deja la 35,6 milioane de persoane. Potrivit Societății Române Alzheimer, această maladie reprezintă 50-70% dintre demențele vârstnicilor. Ea afectează aproximativ 8% dintre persoanele de peste 65 de ani și 30% dintre cele de peste 85 de ani. În România, boala Alzheimer afectează aproximativ 200.000 de persoane, însă, având în vedere că o mare parte a bolnavilor nu sunt diagnosticați, se estimează că numărul total al acestora este mult mai mare.

 

La nivel național, principala activitate a Societății Române Alzheimer este ''Centrul Memoriei'', un centru ambulatoriu de diagnosticare, tratament și îngrijire ale tulburărilor cognitive. Acest proiect este constituit ca un parteneriat între Societatea Română Alzheimer și Spitalul Clinic de Psihiatrie ''Prof. Dr. Alexandru Obregia''.

 

Boala Alzheimer are în continuare multe necunoscute pentru specialiști, dar diagnosticarea precoce și tratamentul corespunzător ajută la diminuarea simptomelor specifice și la îmbunătățirea calității vieții bolnavului. Deși nu este o boală vindecabilă, tratamentul ajută la încetinirea evoluției acesteia.

 

 

SURSĂ: AGERPRES.

Edited June 14, 2022 by BIS aka OldNab

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

[QQQ777]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.