[20 iulie] 1969 - primul pas pe Lună

[BIS aka OldNab]

 

 

 

 

La 20 iulie 1969, faimoasa replică "Un pas mic pentru om, un salt mare pentru omenire", spusă de astronautul Neil Armstrong, primul om care a pus piciorul pe Lună, a fost auzită de 600 de milioane de oameni care urmăreau în direct aselenizarea. Au urmat încă patru aselenizări reuşite în programul spaţial Apollo, iar impactul tehnologic şi cultural a fost enorm, au existat însă şi nenumărate controverse sau teorii conspiraționiste care puneau la îndoială aselenizarea. Cu toate progresele tehnologice din ultimele decenii, oamenii nu au mai reuşit să ajungă pe Lună din 1972.

 

Din cei 533 de oameni care au zburat în spaţiul cosmic, dincolo de orbita Pământului, doar 24 au călătorit spre Lună. Toţi erau astronauţi în cadrul programului american Apollo.

 

12 astronauţi au pus piciorul pe suprafaţa Lunii, în cele cinci misiuni NASA care au aselenizat cu succes, din 1969 până în 1972.

 

Ei sunt singurii oameni care au călătorit cel mai departe de planeta noastră şi au putut explora suprafaţa unui alt corp ceresc.

 

Prima aselenizare reuşită a aparţinut fostei URSS, misiunea Luna 9 din 31 ianuarie 1966, iar ultima - Chinei, pe 13 decembrie 2013, când sonda Chang'e-3 a debarcat pe Lună roverul Iepurele de jad, dar nici una dintre aceste misiuni nu a avut echipaj uman.

 

NASA consideră că Luna este un element-cheie în explorarea sistemului solar şi declară "Între 2015 şi 2020 vom pune din nou piciorul pe Lună. Iar în 2030 vom pleca spre Marte".

 

În decembrie 2012, şi firma privată americană Golden Spike Company a anunţat că plănuieşte să trimită echipaje pe Lună până în 2020.

 

A început în mai 1961, odată cu anunţul preşedintelui american John F. Kennedy: „primul astronaut american trebuie să pună piciorul pe Lună înainte de sfârşitul deceniului”. Sovieticii trimiseseră deja primul om în spaţiu în 12 aprilie 1961, şi la doar trei săptămâni, în 5 mai 1961, făcuse un zbor sub-orbital de 15 minute şi astronautul american Alan Shepard, dar americanii doreau mult mai mult: să fie primii care pun piciorul pe suprafaţa unui alt corp ceresc. Aşa a pornit Programul Apollo, coordonat de NASA, care avea că principal obiectiv "aselenizarea unui om şi întoarcerea lui în siguranţă pe Pământ până la sfârşitul decadei 1960-1970".

 

În decembrie 1968, Misiunea Apollo 8 orbita Luna de 10 ori, timp de două ore, şi, prima dată, era observată din spaţiu partea nevăzută a Lunii.

 

În mai 1969, Misiunea Apollo 10 stabilea două recorduri în spaţiu: reuşea să coboare până la 14.300 m de suprafaţa Lunii şi atingea, la întoarcerea pe Pământ, viteza de 39,897 km/h, cea mai mare atinsă vreodată de un vehicul pilotat. Ambele misiuni au avut la bord un echipaj compus din trei astronauţi.

 

Obiectivul programului era atins la 20 iulie 1969 de Misiunea Apollo 11, care reuşea aselenizarea, în zona denumită Marea Liniştii.

 

Neil Armstrong şi Buzz Aldrin erau primii oamenii care puneau piciorul pe Lună, în timp ce Michael Collins, al treilea membru al echipajului, a rămas în modulul de comandă pe orbita lunară.

 

Modulul lunar a rămas 2 ore şi 31 de minute pe suprafaţa selenară şi a colectat 21.6 kg de mostre. 

 

Înregistrările video originale ale aselenizării, realizate de NASA, au fost însă şterse ulterior, iar casetele refolosite, pentru a se economisi bani, după cum au declarat în anul 2006 oficiali ai agenţiei, citaţi de Reuters.

 

Agenţia Spaţială Americană a dat însă publicităţii copii prelucrate digital ale înregistrărilor realizate în iulie 1969, despre care au susţinut că "sunt mai bune decât originalele", şi a difuzat un film digital al aselenizării, retuşând însă imaginile neclare ale astronauţilor Neil Armstrong şi Buzz Aldrin, în timp ce păşesc pe suprafaţa lunii.

 

În 19 noiembrie 1969, din nou o aselenizare reuşită şi din nou doi astronauţi pun piciorul pe Lună. Apollo 12 aterizase de această dată în zona denumită Oceanul Furtunilor şi rămăsese pe suprafaţa Lunii timp de 7 ore şi 45 de minute.

 

Misiunea Apollo 13 cu trei astronauţi la bord a ratat aselenizarea în 11 aprilie 1970, dar a reuşit să se întoarcă în siguranţă pe Pământ, în schimb, după nici un an, în 5 februarie 1971, Misiunea Apollo 14 aseleniza cu succes şi astronautul Shepard făcea senzaţie jucând golf pe suprafaţa Lunii.

 

Câteva luni mai târziu, Misiunea Apollo 15 aducea o nouă reuşită, în 30 iulie 1970, s-a folosit pentru prima dată un vehicul lunar, iar Misiunea Apollo 16 din 20 aprilie 1972 utiliza pentru prima dată o navetă spaţială şi ducea pe suprafaţa Lunii doi astronauţi.

 

Cea mai lungă misiune a fost Apollo 17, a durat 301 ore şi 52 de minute, şi a fost ultima cu echipaj uman pe Lună. Astronauţii Eugene Andrew Cernan, care fusese şi pilotul modulului Misiunii Apollo 10, şi geologul Harrison Schmitt au fost ultimii oameni care au călcat pe suprafaţa Lunii.

 

Programul Apollo, evaluat iniţial la 7 miliarde de dolari, a costat în total, conform cifrelor prezentate de NASA în 2009, 170 de miliarde de dolari, dar a fost apreciat drept cea mai mare realizare tehnologică din istoria umanităţii. A stimulat dezvoltarea multor domenii tehnologice, inclusiv prin utilizarea computerelor de zbor şi a sistemelor de rachete purtătoare Minuteman, iar impactul cultural al prezenţei omului pe Lună a fost enorm:

 

Primele imagini ale Terrei şi ale Lunii difuzate live şi, în noaptea din Ajunul Crăciunului din 1968, citirea în transmisie directă a unui fragment din Cartea Genezei, de către membrii echipajul Apollo 8, au atins cele mai înalte cote de audienţă cunoscută pînă atunci de o emisiune televizată.

 

Transmisia în direct a primulor paşi făcuţi de om pe Lună, în 20 iulie 1969, a fost urmărită de o cincime din populaţia globului, între care şi de telespectatorii români, România fiind singură ţară comunistă din Europa care a difuzat în direct aselenizarea.

 

Terra apărea, în fotografiile făcute de astronauţi în timpul misiunilor pe Lună, ca o planetă mică şi fragilă. Imaginile au făcut senzaţie şi au impresionat întreaga lume, şi în special celebra fotografie denumită Marmura Albastră, luată de membrii misiunii Apollo 17.

 

Astronauţi ajunşi pe suprafaţa selenară, consideraţi eroi ai naţiunii americane, au comentat şi scris despre experienţa pe care au trăit-o cu excepţională bucurie şi entuziasm şi despre profundele consecinţe pe care aceasta a avut-o asupra existenţei lor.

 

Odată cu primele analize amănunţite ale imaginilor transmise de pe Lună au apărut şi suspiciunile. A ajuns sau nu Neil Armstrong pe Lună sau totul a fost doar o farsă uriaşă, o înscenare?

 

De-a lungul anilor, teoreticieni din domenii diverse au susţinut faptul că astronauţii misiunii Apollo 11 nu ar fi ajuns pe Lună şi au pretins că NASA şi alţi oficiali au înşelat publicul, făcându-l să creadă că aselenizarea ar fi fost un fapt real. S-au adus fel de fel de argumente şi contraargumente, s-au făcut simulări şi a fost creată chiar şi o panorama 3D de 360 de grade, folosindu-se imaginile luate de membrii misiunii Apollo 16 în 1972, ultima care a ajuns pe Lună.

 

Analizând filmul din 20 iulie 1969, făcut de astronauţii misiunii Apollo 11 pe suprafaţa Lunii, contestatarii au spus că steagul înfipt de Buzz Aldrin pe solul selenar se mişcă într-un mod ciudat. Astrul nu are atmosferă şi de aceea steagul ar fi trebuit să stea nemişcat pe suport,  şi nu să fluture. NASA a replicat că mişcarea drapelului ar fi fost provocată de astronauţi când au fixat drapelul, dar explicaţia nu a convins scepticii.

 

Contestatarii au invocat şi faptul că spaţiul apare, în fotografiile făcute pe Lună, ca un imens fundal negru, fără stele, în condiţiile în care Luna nu are o atmosferă care să obtureze vizibilitatea astrelor. Ei au susţinut că totul este o înscenare şi că poziţia stelelor văzute de pe Terra ar fi trădat poziţia reală a astronauţilor şi de aceea s-a optat pentru eliminarea lor din fundal. Oficialii NASA au negat însă vehement şi au susţinut că lumina solară, extrem de puternică pe suprafaţă selenară, obturează imaginea stelelor.

 

Explicaţia aceasta a stârnit însă noi controverse. Cum a fost atunci posibil ca umbra navetei spaţiale să se propage, încă din timpul zborului, pe suprafaţa Lunii şi de ce, dacă luminozitatea solară a fost atât de puternică încât să împiedice vederea stelelor, umbrele astronauţilor au forme, lungimi şi direcţii diferite?

 

Mai mult, cum poate fi explicat faptul că deşi era acoperit de umbră, pe modulul lunar se vedeau clar însemnele oficiale ale SUA ? În opinia unor cercetători explicaţia putea fi dată de terenul accidentat care poate da naştere unor jocuri de lumini şi umbre. Argumentele acestea nu au reuţit să convingă pe toată lumea.

 

Scepticii au cerut explicaţii şi despre misterioasă litera C care apare pe una din rocile fotografiate pe suprafaţa selenară şi care, au spus ei, pare a aparţine unui decor, argumentând că acest tip de marcaje e utilizat pentru obiectele de recuzită din studiourile de la Hollywood, sugerând ca poate acolo a fost făcută filmarea. NASA a răspuns însă că ceea ce pare a fi litera C este de fapt o iluzie optică.

 

S-a susţinut şi că astronauţii ar fi fost ajutaţi în mişcarea lor pe suprafaţa Lunii de fire extrem de subţiri pentru a da impresia că plutesc uşor prin aer datorită gravitaţiei reduse şi chiar au fost făcute simulări pentru a fi demonstrată teoria. Deşi asemănările erau evidente, NASA a contraargumentat prin praful lunar care revenea imediat pe solul selenar după mişcările astronauţilor, efect imposibil de obţinut pe Pământ, unde praful s-ar fi împrăştiat în atmosferă.

 

Au urmat şi alte argumente ale scepticilor legate de stadiul tehnolgiilor din 1969, incapabile de fapt să susţină aselenizarea cu echipaj uman, de fragilitatea extremă a modului lunar, de radiaţiile cosmice fatale, de pierderea imaginilor originale deţinute de NASA sau de refuzul de a oferi explicaţii sau argumentele inconsistente date de oamenii de ştiinţă de la Agenţia Spaţială Americană.

 

Speculaţiile au fost alimentate şi de eşecul misiunii spaţiale a Agenţiei Spaţiale Europene (ESA) din 3 septembrie 2006, când, deşi modulul SMART-1 s-a prăbuşit pe Lună, a putut totuşi transmite imagini, niciodată făcute publice, ale urmelor aselenizării din 20 iulie 1969.

 

 

SURSĂ: TVR.

Edited July 26, 2022 by BIS aka OldNab

[QQQ777]

Ati furat tehnologiile nemtilor! Nici nu e 100% ca ati ajuns pe luna  

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

[QQQ777]

Nici nu se stie exact daca au ajuns. In video se vede cum steagul e fluturat de vant  

[BIS aka OldNab]

5 hours ago, ThinBlueLine said:

Nici nu se stie exact daca au ajuns. In video se vede cum steagul e fluturat de vant  

Nu e fluturat de vânt, e lipsa de gravitaţie.

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.