[28 iulie] 1821 - independenţa Perului

[BIS aka OldNab]

 

 

 

 

Republica Peru sărbătoreşte Ziua naţională la 28 iulie. În 1821, Peru şi-a proclamat independenţa faţă de Spania.

 

Republica Peru, cu o suprafaţă de 1.285.216 kmp şi o populaţie de 30.147.935 locuitori, potrivit Enciclopediei Statelor Lumii, ediţia a IV-a (Ed. Meronia, 2016), este situată în vestul Americii de Sud. Peru se învecinează la Nord cu Ecuador şi Columbia, la Est cu Brazilia, la Sud-Est cu Bolivia, la Sud cu Chile, iar la Vest se află Oceanul Pacific.    

 

Peru este a treia mare naţiune a Americii de Sud, fiind împărţită în trei regiuni geografice, pornind de la Vest spre Est. Prima dintre ele este zona de coastă, o regiune de depresiuni deşertice lungă şi îngustă, a doua este regiunea muntoasă Sierra, porţiunea peruviană a Anzilor, iar ultima este reprezentată de Montana, cu câmpii vaste şi dealuri, acoperite în principal de pădurile tropicale ale bazinului fluviului Amazon.    Relieful este în special muntos, cu înălţimi de peste 5.000 m. Din munţii Anzi izvorăşte fluviul Amazon, cel mai mare fluviu ca debit de apă din lume. În partea de sud a ţării se găseşte cea mai secetoasă regiune de pe glob, Arica. Datorită geografiei şi climei sale variate, Peru are o biodiversitate ridicată, cu peste 25.000 de specii de plante şi animale, peste 6.000 dintre ele fiind endemice. 

 

Primele dovezi ale prezenţei umane în teritoriile peruviene au fost descoperite la Pikimachay, datate aproximativ la 9000 î.Hr. În secolul al XII-lea d.Hr., în regiunea Cuzco, se stabilesc incaşii, al căror stat ajunge la apogeu în primele decenii ale secolului al XVI-lea. Conchistadorii spanioli, sub conducerea lui Francisco Pizzaro, au debarcat în Peru în 1532, iar în anul următor au pus stăpânire pe capitala imperiului incaş - oraşul Cuzco. Teritoriul peruan a devenit, în 1543, nucleul viceregatului Peru, cu reşedinţa la Lima, centrul stăpânirii coloniale hispanice în America de Sud. Cea mai amplă şi violentă revoltă antispaniolă a amerindienilor din istoria Americii Latine a fost condusă de Tupac Amaru, în 1780-1781. În septembrie 1820, armata generalului Jose de San Martin a pătruns în Peru, care, în anul următor, la 28 iulie 1821, şi-a proclamat independenţa, potrivit mae.ro.

 

Peru este împărţit administrativ în 24 de regiuni şi o provincie constituţională - Callao. Capitala este Lima, iar principalele oraşe sunt: Arequipa, Trujillo, Chiclayo, Iquitos, Piura, Cuzco, Loreto.

 

Lima este cel mai mare oraş al Republicii Peru, fiind totodată centrul comercial, industrial, financiar şi cultural al ţării. Oraşul este localizat în văile dintre râurile Chillon, Rimac, Lurin, pe coasta de vest a ţării, în apropiere de portul Callao la Oceanul Pacific. Capitala imperiului incaş, Cuzco, se află pe lista patrimoniului mondial al UNESCO. Sanctuarul de la Machu Picchu, situl arheologic de la Chavin şi Parcul Naţional Huascaran aparţin, la rândul lor, patrimoniului mondial UNESCO. 

 

Cultura peruană este rezultatul influenţelor hispanice şi amerindiene. Ceea ce nu înseamnă că nu există tradiţii sau obiceiuri ale căror origini nu au nimic în comun cu cele două mari culturi menţionate. Aceste tradiţii şi obiceiuri sunt rezultatul diversităţii etnice şi reliefului accidentat al Republicii Peru, mediu propice apariţiei unor comunităţi suficient de izolate încât să creeze şi să păstreze o cultură proprie. 

 

Civilizaţia europeană şi-a pus amprenta asupra Republicii Peru începând cu era colonizării şi până la curentul romantic. Odată cu secolul XX, creatorii de artă peruani au adoptat, în număr mare, aşa-numita ideologie ''indigenismo'', care a presupus o aplecare accentuată asupra moştenirii amerindiene. Scriitorii şi artiştii peruani s-au implicat din ce în ce mai mult în mişcările intelectuale şi artistice internaţionale în special odată cu încheierea celui de-al Doilea Război Mondial.

 

Pe la mijlocul secului XIX, literatura şi pictura din Peru pot fi catalogate ca aparţinând costumbrismului, curent artistic spaniol ce reda în operele sale caracteristice scene de viaţă şi moravuri. Literatura peruană a anilor 1800-1850 a fost dominată de romantism. La începutul secolului XX, printre scriitorii care s-au făcut remarcaţi se numără jurnalistul Ciro Alegria Bazan (1909-1967), ale cărui opere se referă la dificultăţile sociale întâlnite de peruanii nativi şi, în general, de populaţia săracă a ţării. Opera sa cea mai importantă este "El mundo es ancho y ajeno" ("Necuprinsă-i lumea şi vrăjmaşă"). Un alt intelectual de seamă peruan a fost Jose Maria Arguedas (1911-1969), romancier, poet şi antropolog. Cesar Abraham Vallejo (1892-1938) este văzut, la rândul său, ca fiind un poet, scenarist şi jurnalist de talie mondială, unul dintre cei mai inovatori poeţi ai secolului XX. Cele mai apreciate lucrări ale sale sunt "Los Heraldos Negros" şi "Trilce". Romancierul peruan Mario Vargas Llosa a fost recompensat cu Premiul Nobel pentru literatură în 2010, pentru "cartografierea structurilor puterii şi imaginile crude ale rezistenţei, revoltei şi înfrângerii individuale". 

 

Muzica peruană este considerată un amalgam de sunete şi stiluri tipice populaţiilor din Anzii Cordilieri, la care s-a adăugat influenţa spaniolă şi chiar unele ritmuri africane. Printre interpreţii şi compozitorii peruani care s-au remarcat pe plan mondial se află chitaristul Manuelcha Prado (născut în 1955) şi vocalistul Jamine Guardia (1933). 

 

Bucătăria peruană tradiţională este caracterizată de prezenţa a patru ingrediente majore: porumbul; cartofii; plantele amarantacee, precum quinoa, ale cărei seminţe au o mare valoare nutritivă; şi fasolea. Totodată, multe feluri de mâncare au în compoziţie ardeiul iute. Odată cu coloniştii spanioli, gastronomia peruană a fost îmbogăţită cu orez, făină şi diferite tipuri de carne, în special vită, porc şi pui. Omniprezenţa cartofului în mâncărurile din Republica Peru nu ar trebui să surprindă, având în vedere popularitatea acestuia în regiunea Anzilor. De altfel, peste 99% din cartofii cultivaţi în lume provin din subspecia Solanum tuberosum, tipică regiunii Anzilor Cordilieri. 

 

Printre cele mai populare feluri de mâncare se numără anticuchos, un fel de tocăniţă, cu carnea marinată în oţet şi mirodenii. De obicei este realizată din inimă de vită, felul rezultat fiind numit anticuchos de corazon. Este servită cu un cartof fiert sau pâine. Capitolul băuturilor peruane este dominat de pisco sour, un distilat din struguri la care se adaugă lămâie şi îndulcitori, precum şi chicha morada, obţinută din porumb violet, fiert împreună cu ananas şi scorţişoară.

 

 

SURSĂ: AGERPRES.

Edited July 28, 2022 by BIS aka OldNab

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.