Psihoterapia adleriana

[Andrada]

 

De ce psihoterapia?

 

Fiecare persoană are gânduri sau comportamente pe care ar dori să le schimbe. Orice om se confruntă pe parcursul vieții cu situații dificile. Uneori ne dorim să schimbăm un anumit comportament al nostru însă nici măcar nu ințelegem motivul pentru care, într-o anumită situație, ne-am comportat într-un anume fel. Ce face psihoterapia, insa? Ne permite să ne înțelegem propriile comportamente și gânduri, ne dă ocazia să îmbunătățim relațiile cu persoanele semnificative din viața noastră, ne eliberează de dezamăgirea, frustrarea și stresul provocate de situația de a dori să schimbi ceva în viata ta fără să știi cum și ne permite, în ultimă instanță, să acționăm în direcția creșterii nivelului de satisfacție cu privire la propria viață. Psihoterapia pe care o practic este psihoterapia adleriană, întemeiată pe ideile și filosofia lui Alfred Adler, un psihiatru austriac care a lucrat îndeaproape și cu Freud pentru o perioadă (alături de CG Jung).

 

Neo-freudieni sau neo-adlerieni?

Dintre teoreticienii care au contribuit semnificativ la studiul personalității, se disting 4 personalități notabile.

Alfred Adler

Adler a fost primul care a dezvoltat o teorie psiho-dinamică socială, punând accentul pe importanța conexiunilor sociale în viața persoanei și privind dezvoltarea copilului ca o parcurgere a unor etape de interacțiune cu alții, mai degrabă decât o progresie de la un stadiu sexual la altul, așa cum propunea Freud.

- a fondat scoala de psihologie individuala;

- este cel care a propus termenul „complex de inferioritate”, cu referire la sentimentul unei persoane că nu este suficient de bună și că nu corespunde standardelor celorlalți sau ale societății;

- a identificat și cele 3 sarcini sociale fundamentale pe care trebuie să le rezolve fiecare persoană, denumite de catre el sarcini ale vietii;

• sarcini ocupaționale (carieră și muncă);
• sarcini sociale (prietenie);
• sarcina intimă (găsirea unui partener și construirea unei relații de lungă durată).

La care au mai fost adaugate inca doua sarcini:

• sarcina spiritualității;
• sarcina auto-actualizării.

 

 

Erik Erikson

 

- a propus o altă teorie socială de dezvoltare a personalității constând în 8 stadii, fiecare dintre aceste stadii reprezentând un conflict sau o sarcină de dezvoltare;

- considera că individul caută sentimentul de competență în toate aspectele vieții

 

Carl Jung

 

- a dezvoltat și el o teorie a personalității, bazată însă pe ideea inconștientului colectiv ca depozitar al unor tipare mentale comune tuturor oamenilor, tipare numite arhetipuri;

- conceptul de persona, văzută ca masca pe care oamenii o adoptă în baza experiențelor personale și a inconștientului colectiv;

- acesta considera persona ca fiind un compromis între ceea ce suntem cu adevărat (Sinele Real) și ceea ce se așteaptă societatea să fim.

 

 

Karen Horney

 

 

- printre primele femei care au activat în domeniul psihanalizei

- Teoriile sale au drept concept central „anxietatea inconștientă”

- cea care a introdus feminismul în domeniul psiho-dinamic

 

 

 

Ce este psihoterapia adleriană

Psihoterapia adleriană este o psihoterapie a încurajării care îndeamnă oamenii să se concentreze mai degrabă pe calitățile lor personale decât pe ceea ce (consideră a fi) defecte. Am ales școala de psihoterapie adleriană datorită unei afinități personale în ceea ce privește principiile și modelul psihologic și filosofic pe care se întemeiază dar și pentru că terapia adleriană permite o foarte mare flexibilitate în privința metodelor și tehnicilor terapeutice care pot fi utilizate în lucrul cu pacienții. Teoria adleriană recunoaște importanța factorilor de natură internă precum valori personale, convingeri, scopuri și percepția asupra realității (sau apercepția – adică percepția subiectivă). Viața interioară a persoanei (gândurile, neliniștile sau întrebările pe care și le pune orice om) nu este ignorată însă este pusă mereu în legatură cu ceea ce se întâmplă în exteriorul persoanei: acțiunile sale, persoanele importante din viața sa, modul în care interacționează cu lumea și așa mai departe.

Psihologia adleriană a fost numită individuală de către Adler de la latinescul „individum”, adică indivizibil. Este, așadar, nu o psihologie a individului, ci a întregului. Iar întregul se referă atât la fiecare persoană în parte cât și la societatea și lumea în care acesta trăiește.

 

sursa

 

[Elena]

T/C.