[20 august] 1864 - naşterea lui Ion I.C. Brătianu

[BIS aka OldNab]

 

 

 

 

 

Ion I.C. Brătianu s-a născut la 20 august 1864, în localitatea Florica, judeţul Argeş, fiind fiul lui Ion C. Brătianu, om politic, fruntaş al Revoluţiei de la 1848, al cărui nume este legat şi de alte mari evenimente din istoria României, precum Unirea Principatelor (1859) sau Independenţa de stat (1877). 

A absolvit Colegiul ''Sfântu Sava'' din Bucureşti, apoi a urmat Şcoala de Drumuri şi Poduri din Paris, devenind inginer, specialist în construcţia de căi ferate. Revenit în ţară, a lucrat ca inginer practicant la calea ferată Iaşi-Paşcani. Era pasionat de istorie şi deţinea una dintre cele mai bogate şi valoroase biblioteci personale din România. 

Pregătit de tânăr pentru cariera politică, Ion I.C.Brătianu este ales deputat în 1895, pentru ca în 1897, la vârsta de 33 de ani, să fie numit ministru al Lucrărilor Publice în guvernul prezidat de D.A. Sturdza, calitate în care acordă o atenţie specială construcţiei de căi ferate, conform volumului ''Ion I.C. Brătianu'' (autor Ioan Scurtu, Ed. Museion, Bucureşti, 1992). Aceeaşi funcţie îi este încredinţată şi în 1901. A fost, de asemenea, ministru al Afacerilor Străine (1901-1904, 1916, 1916-1918, 1927), ministru de Interne (1907-1908, 1909, 1910, 1923-1926), ministru de Război (1914-1916, 1922), ministru de Finanţe (1922-1926), conform dicţionarului ''Membrii Academiei Române'' (Editura Enciclopedică/ Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003). 

Ion I.C. Brătianu avea să conducă guvernul României timp de 12 ani, contribuind direct la înfăptuirea Marii Uniri din 1918, la legiferarea şi realizarea reformei agrare şi a celei electorale, la consolidarea statului naţional unitar român. A fost preşedinte al Consiliului de Miniştri în perioadele 1908-1909, 1909-1910, 1914-1916, 1916-1918, 1918-1919, 1922-1926 şi în 1927.

La 11/24 ianuarie 1909, în urma Congresului Partidului Naţional Liberal, care a avut loc în sala Eforiei din Bucureşti, Ion I.C. Brătianu devine preşedintele acestui partid, funcţie pe care o va deţine până la moartea sa, în 1927. În perioada preşedinţiei lui Ion I.C. Brătianu, Partidul Naţional Liberal a rămas un partid unitar, cunoscând numai sciziuni minore, comparativ cu cele înregistrate înainte de 1908 şi după 1927.

''Dominând cu autoritate viaţa politică a României timp de două decenii, Ion I.C. Brătianu a fost una dintre cele mai complexe şi controversate personalităţi ale istoriei naţionale. Mulţi au încercat să-şi explice cauzele dominaţiei politice a lui Ion I.C. Brătianu. Toţi, sau aproape toţi, cei care au comentat acest subiect sunt de acord că avea o vocaţie nativă de conducător. A moştenit un nume pe care a ştiut să-l onoreze şi să-l înalţe. Crescut pentru a face politică, de profesie inginer, Ion I.C. Brătianu aplica ingineria în politică (...)'' (''Ion I.C. Brătianu'', autor Ioan Scurtu, Ed. Museion, Bucureşti, 1992).

Ion I. C. Brătianu este cel care a iniţiat reforma agrară şi reforma electorală. El a subliniat în mai multe discursuri ale sale problema ţărănimii. Astfel, la 15 ianuarie 1907, el spunea că ''de buna stare a ţărănimii depinde buna stare şi dezvoltarea ţării întregi''. Preocupat în permanenţă de ideea reformelor, militează pentru trecerea la înfăptuirea reformei agrare şi a celei electorale, pentru înscrierea lor în programul de realizări imediate ale Partidului Naţional Liberal. La o întrunire liberală din iunie 1910, Ion I.C. Brătianu declară că se impune ''revizuirea Constituţiei pentru a modifica sistemul electoral de azi''. Pledând pentru reforme, el susţinea că ''numai făcând operă de armonie socială se poate să se facă operă de întărire naţională''. 

În 1913, Partidul Naţional Liberal decide să treacă la modificarea Constituţiei, în vederea realizării celor două reforme. La 7 septembrie 1913, Ion I. C. Brătianu a publicat o scrisoare-program, prin care cerea "desăvârşirea reformei agrare printr-o intervenţiune a statului cu drept de expropriere, unde e nevoie, pentru creşterea proprietăţii ţărăneşti", precum şi "stabilirea colegiului electoral unic". Instalarea, la 4 ianuarie 1914, a guvernului condus de Ion I. C. Brătianu a declanşat acţiunea practică de legiferare a reformelor. În februarie 1914, a fost citită, în Adunarea Deputaţilor şi în Senat, propunerea de revizuire a Constituţiei. Izbucnirea Primului Război Mondial, în iulie 1914, a determinat însă scoaterea reformelor de pe ordinea de zi. 

După preluarea puterii, în ianuarie 1914, Ion I.C. Brătianu face ca diplomaţia românească să încline tot mai mult spre Antantă, văzând în aceasta calea spre satisfacerea dezideratului unităţii statale, se arată în volumul ''Istoria României în date'' (Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2003). După moartea regelui Carol I (27 septembrie/10 octombrie 1914), Ion I.C. Brătianu va deveni, în perioada domniei regelui Ferdinand I (1914-1927), o figură centrală a vieţii politice.

În contextul izbucnirii Primului Război Mondial, problema dotării armatei române l-a preocupat îndeaproape pe Ion I.C. Brătianu, care a preluat şi conducerea Ministerului de Război. 

''Timp de doi ani (1914-1916), Brătianu a pregătit intrarea în război a României, preocupat ca satisfacerea revendicărilor ei să facă obiectul angajamentului ferm al Aliaţilor, iar situaţia de pe fronturi să permită României o cât mai mare economie de sânge. Primul-ministru a obţinut un însemnat succes când la 18 septembrie/1 octombrie 1914, printr-un acord secret între ministrul de Externe al Rusiei, S.D. Sazonov, şi ministrul României la Petersburg, C. Diamandy, Rusia şi-a asumat obligaţia de a apăra integritatea teritorială a României şi i-a recunoscut drepturile asupra teritoriilor din Austro-Ungaria locuite de români, în schimbul neutralităţii ţării noastre. Cu minuţia venită din profesia de inginer şi cu credinţa ancestrală - de sorginte ţărănească - în angajamentul scris, Brătianu a negociat aproape doi ani, în secret, cu reprezentanţii Antantei pentru a găsi redactarea cea mai favorabilă intereselor României a tratatului de alianţă cu Antanta şi condiţiile cele mai convenabile pentru intrarea armatei române în acţiune'', se arată în volumul ''O istorie sinceră a poporului român'' de Florin Constantiniu (Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002).

'' (...) Ion I.C. Brătianu îşi urma neclintit planul său vizând intrarea în război la momentul oportun şi după luarea tuturor măsurilor de prevedere necesare pentru reuşita acţiunii, care trebuia să ducă la făurirea statului naţional unitar'' (''Ion I.C. Brătianu'', Ed. Museion, Bucureşti, 1992). El declara astfel, la 20 mai 1915: ''Consider că nu pot să-mi angajez ţara în luptă fără a-mi garanta dinainte viitorul''. 

În august 1916, România a intrat în Primul Război Mondial, de partea Antantei. După pierderea Capitalei şi retragerea spre Moldova, oraşul Iaşi a devenit capitala propriu-zisă a ţării (până în noiembrie 1918), aici mutându-se autorităţile şi principalele instituţii ale ţării. În 1917, prim-ministrul Ion I. C. Brătianu considera că nu trebuie aşteptat sfârşitul războiului pentru ca cele două reforme, agrară şi electorală, să fie înscrise în Constituţie. Astfel, în 1917 au avut loc la Iaşi dezbaterile parlamentare privind revizuirea Constituţiei în vederea realizării celor două reforme.

La 29 noiembrie/12 decembrie 1918 a venit la putere un nou guvern condus de Ion I.C. Brătianu, acesta fiind primul guvern al României în care erau reprezentate toate provinciile istorice. În plan intern, guvernul a iniţiat înfăptuirea reformei agrare, prin decretele din 15/28 decembrie şi 16/29 decembrie 1918, în temeiul cărora se trecea la exproprierea pământului moşierilor în vederea împărţirii acestuia la ţărani. Pe plan extern, principala preocupare a lui Ion I.C. Brătianu a fost recunoaşterea, prin tratate, a unirii Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu România. 

În declaraţia guvernului condus de Ion I.C. Brătianu constituit la 19 ianuarie 1922 se arăta: ''Vom închina toate puterile noastre consolidării unităţii naţionale. Vom da României întregite Constituţia aşteptată (...)''. În litera ei, Constituţia din martie 1923 a fost una dintre cele mai avansate legi fundamentale din Europa acelei perioade, arată prof. Ioan Scurtu în volumul amintit mai sus. Între marile realizări ale guvernului Ion I.C. Brătianu (1922-1926) se mai numără legislaţia administrativă, economică, cea privind cultele, învăţământul, sănătatea, justiţia. Un nou guvern liberal prezidat de Ion I.C. Brătianu s-a constituit la 22 iunie 1927.

''El nu se hotăra niciodată repede. Elaborarea hotărârilor sale era întotdeauna înceată, uneori chiar greoaie, fiindcă, înzestrat în cel mai înalt grad cu simţul contingenţelor, din primul moment îi apăreau în minte toate repercusiunile probabile şi posibile ale unui act, aşa încât, înainte de a se hotărî să facă acel act, examina, reexamina, contraexamina toate urmările lui şi nu trecea de la intenţie la fapt decât după ce, cântărind toate argumentele, favorabile şi nefavorabile, foloasele îi apăreau mai puternice, mai determinante decât neajunsurile (...) Dar, odată hotărârea luată, nu am întâlnit în toată viaţa şi în toată cariera mea politică, om mai neclintit în ducerea până la capăt a hotărârilor sale'', scria I.G. Duca despre Ion I.C. Brătianu.

La 7 iunie 1923 Ion I. C. Brătianu a fost ales membru de onoare al Academiei Române. A murit la 24 noiembrie 1927, la Bucureşti. A fost înmormântat în necropola Brătienilor de la Florica. 

 

 

SURSĂ: AGERPRES.

Edited August 24, 2022 by BIS aka OldNab

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.