Jump to content
Hostul a fost schimbat. Daca vedeti serverul offline readaugati rpg.b-zone.ro sau 141.95.124.78:7777 in clientul de sa-mp ×

[6 octombrie] 1902 - naşterea lui Petre Ţuţea


BIS aka OldNab
 Share

Recommended Posts

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană

 

 

 

Petre Ţuţea, eseist, filosof şi economist, s-a născut la 6 octombrie 1902, la Boteni, judeţul Argeş, în familia unui preot.

Studiile secundare le-a început la Gimnaziul ''Dinicu Golescu'' din Câmpulung, finalizându-le mai târziu, din cauza războiului, la Liceul ''George Bariţiu'' din Cluj (1920-1923). A frecventat apoi Facultatea de Drept a Universităţii din Cluj (1923-1926), unde, în 1929, şi-a susţinut şi doctoratul în drept administrativ, potrivit ''Dicţionarului general al literaturii române'', apărut sub egida Academiei Române (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2009).

A fost, pe rând, funcţionar la judecătoria din Pui (judeţul Hunedoara), referent în Ministerul Comerţului şi Industriei, ataşat la Legaţia Economică Română din Berlin (1933-1934), unde a audiat cursuri de politologie la Universitatea ''Friedrich Wilhelm'', şef de secţie în Ministerul Economiei Naţionale (1936-1939), şef de secţie, apoi director în Ministerul Comerţului Exterior (1940-1941), şef de secţie în Ministerul Apărării Naţionale (1941-1944), director de studii în Ministerul Economiei Naţionale (1944-1948).

Debutează în 1929 cu un pamflet în ''Chemarea tinerimii române'', organul clujean al Partidului Naţional Român, unde va publica numeroase texte, până în 1932, folosind şi pseudonimul Observator. 

După ce vine la Bucureşti, scrie, în 1932-1933, la săptămânalul ''Stânga'', subintitulat ''Linia generală a vremii'', unde iscăleşte cu pseudonimul P. Boteanu, alături de Petre Pandrea, Sorin Pavel, Mircea Grigorescu, Petru Comarnescu ş.a. În 1935 publică, împreună cu Sorin Pavel, Ioan Crăciunel, Gheorghe Tite, Nicolae Tatu şi Petre Ercuţă, ''Manifestul revoluţiei naţionale''.

În 1938 îşi începe colaborarea la ''Cuvântul'', în care va figura cu articole prolegionare, se arată, de asemenea, în ''Dicţionarul general al literaturii române''. Pentru acestea, ca şi pentru funcţiile avute în perioada guvernării de extremă dreapta, a fost închis în 1948, fără proces, la Ocnele Mari, apoi la Jilava. A fost eliberat în 1953, dar arestat din nou în 1956, sub acuzaţia de uneltire contra ordinii sociale. Este condamnat la zece ani de închisoare, însă în urma unui nou proces, din 1959, primeşte sentinţa de optsprezece ani de muncă silnică. A fost eliberat în urma amnistiei generale din august 1964, trăind până la sfârşitul vieţii din ajutor social.

A elaborat numeroase proiecte, eseuri şi dialoguri filosofice, teologice şi antropologice, majoritatea rămase în manuscris. Până în 1989 a semnat sporadic texte de mici dimensiuni, cu precădere în revistele ''Familia'' şi ''Tribuna''. După 1989 este descoperit de media, acordă numeroase interviuri, fiind realizate, de asemenea, mai multe documentare. Opera sa a fost editată postum. ''Mai mult decât un autor, Ţuţea este un personaj. De altfel, în această ipostază a intrat în memoria publicului, prin intermediul interviurilor scrise sau televizate în perioada imediat postdecembristă, acest gânditor care înainte era cunoscut doar de un cerc restrâns de admiratori (...)'', se mai arată în ''Dicţionarul general al literaturii române''. 

Dintre cărţile publicate amintim: ''Manifestul revoluţiei naţionale'' (în colaborare) (Sighişoara, 1935; Bucureşti, 1998); ''Bătrâneţea şi alte texte filosofice'' (Bucureşti, 1992); ''Mircea Eliade'' (Oradea, 1992); ''Între Dumnezeu şi neamul meu'' (Bucureşti, 1992); ''Omul - Tratat de antropologie creştină'' (I-II, Iaşi, 1992-1993); ''Philosophia perennis'' (Bucureşti, 1992); ''Proiectul de tratat. Eros'' (Braşov-Chişinău, 1992); ''Reflecţii religioase asupra cunoaşterii'' (Bucureşti, 1992); ''Lumea ca teatru. Teatrul seminar'' (Bucureşti, 1993); ''321 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea'' (Bucureşti, Ed. Humanitas, 1993); ''Nelinişti metafizice'' (Bucureşti, 1994); ''Filosofia nuanţelor'' (Iaşi, 1995); ''322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea'' (ediţia a II-a, Bucureşti, Ed. Humanitas, 2000); ''Ieftinirea vieţii. Medalioane de antropologie economică'' (Bucureşti, 2000); ''Ultimile dialoguri cu Petre Ţuţea'' (Norcross, SUA, 2000).

Cele 322 de ''vorbe memorabile'' ale lui Petre Ţuţea au fost ''culese'' din interviurile apărute în presă după 1989 şi diverse înregistrări video sau audio, din care câteva ale unor conversaţii private, se arată într-o notă la cea de-a doua ediţie a volumului ''322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea'' (Ed. Humanitas, 2000). ''Multe din fragmentele selectate pentru volumul de faţă se regăsesc de altfel în 'Între Dumnezeu şi neamul meu' (Petre Ţuţea, Fundaţia Anastasia, Bucureşti, 1992) şi 'Jurnal cu Petre Ţuţea', de Radu Preda (Ed. Humanitas, Bucureşti, 1992), ele însele cărţi bazate pe reproducerea de interviuri (prima), respectiv înregistrarea la magnetofon a unor conversaţii private (cea de-a doua)'', se mai precizează în nota amintită. 

''Definiţia mea este: Petre Ţuţea, românul. Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire şi suferinţă. Şi convingerea mea este că suferinţa rămâne totuşi cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu''. Despre un alt mare filosof român Petre Ţuţea spunea: ''Eu m-aş întâlni cu Cioran în neliniştile mele, care seamănă cu ale lui, iar el s-ar întâlni cu misticismul meu în lirismul lui'' (''322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea'', Ed. Humanitas, 2000). 

''Avea atâta indescriptibil farmec, încât după câteva ceasuri de conversaţie (...) îţi venea să-l părăseşti brusc, copleşit, şi să alergi să notezi totul, să nu se piardă atâta frumuseţe şi profunzime a gândului, dar şi strălucire a exprimărilor'', spune despre Petre Ţuţea scriitorul Ion Papuc într-o postfaţă la volumul ''Bătrâneţea şi alte texte filosofice'' (Petre Ţuţea, Editura Viitorul Românesc, Bucureşti, 1992). ''Prietenul meu, filosoful, a fost o personalitate de vaste cuprinderi, la el atitudinile solemne alternând mereu cu mari izbucniri de veselie. Lumea era pentru el lucrarea gravă a lui Dumnezeu, dar şi spectacol al nimicniciei omului'', arată, de asemenea, Ion Papuc.

Petre Ţuţea a murit la 3 decembrie 1991, la Bucureşti, şi a fost înmormântat în comuna natală Boteni.

 

 

SURSĂ: AGERPRES.

Edited by BIS aka OldNab
Link to comment
Share on other sites

Guest
This topic is now closed to further replies.
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.