Jump to content

[28 noiembrie] 1912 - independenţa Albaniei


BIS aka OldNab
 Share

Recommended Posts

Imagini pentru albania flag

 

 

 

Republica Albania sărbătoreşte Ziua naţională la 28 noiembrie, marcând, astfel, data la care, în anul 1912, şi-a declarat independenţa faţă de Imperiul Otoman.

Situată în sudul Europei şi în vestul Peninsulei Balcanice, pe coasta estică a Mării Adriatice şi a Mării Ionice, Albania ocupă o suprafaţă de 28.748 km pătraţi, populaţia totală fiind de 2.831.741 locuitori, conform rezultatelor recensământului desfăşurat în anul 2011 şi publicate oficial la 13 decembrie 2012, se arată pe site-ul oficial al Ministerului Afacerilor Externe, www.mae.ro.

Marea Adriatică separă Albania de Italia, prin strâmtoarea Otranto. Întreaga coastă adriatică a ţării este joasă, cu golfuri largi, folosite din timpuri străvechi ca porturi. Râurile care se varsă în Adriatică au creat câmpii aluvionare fertile, iar la gurile de vărsare s-au format zone mlăştinoase, unde trăiesc numeroase păsări de apă sau păsări migratoare.

Coasta ionică a Albaniei, însă, are un teren accidentat, cu golfuri stâncoase şi vârfuri muntoase, care se ridică direct din apă. Cea mai mare altitudine din această zonă este atinsă la Pasul Llogara, care depăşeşte 1.000 metri. Datorită activităţii geologice şi a eroziunii, la baza acestor vârfuri s-au creat numeroase peşteri, unele dintre acestea fiind chiar locuite în vremuri preistorice.

Potrivit site-ului http://albania.al, întregul relief al Albaniei este predominant muntos, cu o înălţime medie de 708 metri peste nivelul mării, cel mai înalt vârf fiind Muntele Korab, de la graniţa cu Macedonia, de 2.753 metri. Lanţurile muntoase albaneze sunt alcătuite din: Alpii Albanezi, situaţi în nord, cu altitudini de 2.000-2.600 m, împăduriţi şi brăzdaţi de văile formate de cursul râului Drin şi ale afluenţilor săi; Munţii Albaniei Centrale, unde se află şi vârful Korab, aceştia coborând în trepte spre vest; Epirul Albanez, cu altitudini de până în 2.000 metri, cu depresiuni bine populate, se arată în "Enciclopedia Statelor Lumii" (2016).

Zonele mai joase sunt reprezentate de depresiunea Korce, situată în sud-est, şi de câmpia litorală, cu o lăţime maximă de 60 km, mai înaltă în nord, joasă în centru şi tot mai îngustă spre sud. Cea mai mare parte a populaţiei trăieşte în zona depresionară din partea central-sudică a ţării şi în zona câmpiei litorale.

Ţara este brăzdată de foarte multe râuri, care izvorăsc din munţi, formează defilee înainte de a ajunge în zonele depresionare, pentru a se vărsa, mai apoi, în mare. Multe dintre ele au fost intens exploatate, majoritatea în scop hidroenergetic. Cursul râurilor formează văi spectaculoase şi oferă diferite oportunităţi de practicare a sporturilor de apă.

Albania beneficiază şi de un număr foarte mare de lacuri. Dintre acestea, Lacul Shkodra, situat în nord, la graniţa cu Muntenegru, nu este doar cel mai mare din Albania, ci şi cel mai mare din Peninsula Balcanică. Este un lac de mică adâncime, alimentat de mai multe râuri şi izvoare, ceea ce face ca viaţa acvatică să fie destul de variată, cu mai multe specii de crapi şi de păstrăvi.

Lacul Ohrid, pe care Albania îl împarte, în sud-est, cu Macedonia, are o adâncime foarte mare, iar de jur împrejurul său sunt numeroase zone turistice, cum ar fi Lini, Pojska, Pogradec, Tushemisht şi Drilon. Este alimentat, îndeosebi, de izvoare. 

La sud de Lacul Ohrid se află Lacul Prespa, mai retras, care se remarcă prin peisajele de o frumuseţe deosebită. Ambele lacuri au o vechime situată între două şi patru milioane de ani.

Albania este situată în regiunea subtropicală, beneficiind de o climă mediteraneană, cu ierni relativ scurte şi uşoare şi cu veri călduroase şi secetoase, notează site-ul http://albania.al. Clima variază foarte mult de la o regiune la alta, cu contraste mari în ce priveşte temperatura, precipitaţiile, umiditatea atmosferică etc.

Capitala Albaniei este Tirana (Tiranë) şi este situată aproape în centrul ţării, pe râul Ishmi. Prima construcţie a fost ridicată în anul 1614, de către generalul otoman şi conducătorul local Suleyman Paşa Bargjini. Acesta a construit aici o moschee, o brutărie şi un hamam (baie turcească), se arată pe site-urile globi.ro şi http://albania.al.

Începutul secolului XX înseamnă, pentru Tirana, acordarea titulaturii de capitală a Albaniei, în primă instanţă cu nume provizoriu (11 februarie 1920), apoi permanent (1925). Centrul oraşului a fost încredinţat unor arhitecţi italieni celebri, printre cele mai importante şi spectaculoase proiecte numărându-se Bulevardul Dëshmorët e Kombit, realizat în 1930, şi piaţa centrală, Skanderbeg, construită între 1928 şi 1929, în care, în 1968, a fost ridicat un monument în memoria eroului naţional, Gjergj Kastriot Skanderbeg, la comemorarea a 500 de ani de la moartea acestuia. De asemenea, Tirana găzduieşte o întreagă reţea de muzee şi galerii, printre care Muzeul Naţional de Istorie, Muzeul de Arheologie şi Galeria Naţională de Artă.

 

 

SURSĂ: AGERPRES.

Edited by BIS aka OldNab
Link to comment
Share on other sites

Guest
This topic is now closed to further replies.
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.