Despre depresie (la persoana intai) [#3 Depresia]

[Andrada]

 

Depression Illustration Jungle Animals

Series by Dawid Planeta

 

 

Bine v-am regasit, dragi membri ai comunitatii noastre. Continuam editia ''Despre depresie la persoana intai''.

 

Imi era teama de adevarul, de onestitatea, de vulnerabilitatea mea, si teama asta m-a facut sa ma simt incoltit, inghesuit intr-un colt cu o singura scapare, asa ca ma gandeam zilnic la evadarea aceea. In fiecare zi ma gandeam la ea, si daca tot vorbesc despre asta, sa fiu sincer, mi-a mai trecut prin cap, pentru ca asta-i boala, asta-i lupta, asta-i depresia, si depresia nu-i ca pojarul. Nu te vindeci si n-o mai faci niciodata. E ceva cu care traiesti, ceva in care traiesti. E colegul de camera pe care nu-l poti da afara. E vocea ce n-o poti ignora. Sunt sentimentele de care nu poti scapa. Cel mai infricosator e ca dupa o vreme, devii amortit. Devine normal, si ce te sperie cel mai tare, nu e suferinta interioara. Nu. E stigmatul pus de ceilalti, e rusinea, disconfortul, e privirea dezaprobatoare a unui prieten, sunt soaptele din hol cum ca esti slab, comentariile ca esti nebun. Astea te impiedica sa primesti ajutor. Astea te fac sa maschezi totul.

 

 

Nu mai exista o stabilitate a locului de munca, foarte multi oameni accepta slujbe supranumerare tocmai pentru a-si augmenta venitul lunar, o sumedenie de conditii care duc la o non-acomodare a individului cu prezentul, pe de-o parte. De fapt, nu numai la noi, uitati-va in marile metropole americane, duduie, sclipesc de lumini, nu se opreste niciun moment ritmul interior al orasului, dar societatea ca atare ramane din ce in ce mai anomica, mai straina pentru individ. Individul considera ca nu mai este pretuit, si ramane un punct undeva intr-o mare multime, si deja apare sentimentul inconfortabil de  instrainare. De aici, pana la depresie nu mai este decat un pas. Este una din caile de scapare din aceasta capcana a civilizatiei, pentru alti oameni insa, o alta cale de iesire pur patologica, ramane sinuciderea. Sa nu uitam ca din randul depresivilor se recruteaza cel mai mare procent de sinucideri. Un alt asterix la aceasta idee este si cel in care depresia devine din ce in ce mai frecventa la grupe de tineri, care odinioara, sa zicem ca nu erau atat de expusi, inclusiv la copii, chiar cu acte suicidale samd. Intre noi fie vorba, daca un adult nu se poate acomoda la un anumit tip de societate, sau dinamica a unei societati, ce sa mai vorbim d eun copil care o sensibilitate si un mod de a gandi cu totul altfel decat al adultului. Cei care ''evadeaza'' in natura, uneori isi pot permite, desi depresia nu alege dupa standardul financiar, sa spunem asa, al persoanei, ci mai curand dupa modul lor specific personal de  a vedea lumea. Acolo este, de fapt, placa turnanta. Varsta sub 40 de ani, deci in plina glorie a vitalitatii existentei umane, femeile fac mai des aceasta tulburare decat barbatii prin mecanisme care pot fi detaliate si care pot fi extrem de interesante; perioada post-partum este un alt context, pentru ca este normal, femeia are atunci un maxim de sensibiltate, vulnerabilitate psihologica. In general se vorbeste de diminuarea imunitatii psihologice. 

 

 

 

Vom continua data viitoare, #stayclose.

 

 

[AIM HoruS]

T/C