De ce fug elevii de școlile profesionale?

[D a n n]

 

Situația formării profesionale în școlile românești se vede cel mai bine în cifre. Aproape jumătate din locurile alocate, anul acesta, pentru învățământul profesional și dual au rămas neocupate: puțin peste 20.000 de elevi înscriși din circa 40.000 de locuri disponibile.

În vară, Colegiul Tehnic Petru Maior din București a încercat să formeze o clasă de învățământ dual în colaborarea cu firma Hesper, producător de pompe hidraulice aflat în căutare de angajați. Clasa ar fi urmat să pregătească strungari, frezori și rectificatori care, la finalul perioadei de studii, ar fi avut un loc de muncă asigurat. În același timp, elevii aveau parte de o bursă lunară: 200 de lei din partea statului și o sumă cel puțin egală din partea companiei-partener. Niciunul dintre aceste argumente n-a fost suficient de convingător. Clasa nu s-a mai format pentru că, pe parcursul perioadei de înscriere, nu s-a prezentat nici măcar un elev.

Același colegiu tehnic a mai avut cifră de școlarizare și pentru o clasă de învățământ profesional, cu specializare în sudură și lăcătușeria-mecanică. Nici aici nu s-a înscris nimeni.

Elevii care termină clasa a VIII-a sunt din ce în ce mai greu de convins să aleagă o școală profesională, dar asta reprezintă numai o parte a problemei. În loc să tragem cea mai comodă concluzie, stabilind că generația tânără nu mai vrea să muncească, ar fi bine să recunoaștem că eșecul învățământului profesional din România este un puzzle alcătuit din mai multe bucăți: un stat incapabil să elaboreze politici eficiente, tineri bulversați de o societate care nu știe spre ce să-i îndrume, părinți orgolioși care își forțează copiii să le răzbune propriile frustrări și angajatori care vor să găsească forță de muncă fără să ofere prea multe în schimb.

„Nu reușim să-i convingem nici pe cei corigenți”

 

 

A văzut cum subfinanțarea face ca elevii să-și irosească timpul în ateliere în care nu pot învăța nimic: “Nu poți să faci decât o activitate minimală în atelier pentru că nu există dotări. Ultimul an în care ministerul s-a interesat de dotarea atelierelor a fost 2008”.

A văzut cum statul croiește legi greșite pe care e nevoită să le aplice: „În acest moment, un elev care termină clasa a opta și obține nota doi la examenul de Evaluare, se poate înscrie fără probleme la liceu pentru că legislația îi permite. Nu e obligatoriu să treci Evaluarea, așa că elevii slabi preferă să ocolească școlile profesionale și să se înscrie la liceu”.

A văzut cum Ministerul Educației desființează cu totul învățământul profesional, nealocând cifră de școlarizare. Se întâmpla în 2009 și, chiar dacă statul avea să revină peste câțiva ani și să reînființeze „profesionalele”, la Petru Maior firul n-a mai putut fi reînnodat până astăzi. Mihaela Ionescu se chinuie în fiecare an ca, pe lângă clasele cu profil teoretic și tehnologic pe care le are în liceu, să formeze și clase profesionale, dar rezultatul e mereu același: nu se înscrie nimeni.

 

Directoarea spune că a participat la târguri educaționale, a tipărit materiale de promovare, a discutat cu părinții și a făcut lobby prin școlile generale pentru a-i atrage pe absolvenții de clasa a opta spre învățământul profesional: „Mă întâlnesc cu directorii de școală generală și îi rog ca, dacă sunt elevi mai slabi, să-i trimită la profesională. Îmi spun: «N-am reușit să convingem niciunul, nici pe ăia corigenți. Au zis noi mergem la liceu, ce să căutăm la profesională?»”.

Până când statul român, școlile și angajatorii nu vor să reuși să înțeleagă toate aceste nuanțe, criza forței de muncă din România va fi imposibil de rezolvat. Am plecat din fabrica Hesper lăsându-i pe cei doi colegi de muncă să-și continue treaba. Frezorul bătrân cu gândul la ziua pensionării. Strungarul de 21 de ani cu gândul la ziua în care va pleca din țară să muncească pentru un salariu mai mare.

 

sursa

Edited March 28, 2019 by D a n n

[AIM HoruS]

T/C