[7 mai] 1937 - moartea lui George Topîrceanu

[BIS aka OldNab]

 

 

 

Poetul şi prozatorul George Topîrceanu s-a născut la 20 martie 1886, la Bucureşti. Cea mai mare parte din copilărie şi-a petrecut-o la Nămăieşti, în apropiere de Câmpulung Muscel, unde se stabilise familia sa.

 

A urmat Liceul ''Sf. Sava'' din Bucureşti. În 1906 s-a înscris la Facultatea de Drept, apoi la cea de Litere, dar nu şi-a finalizat studiile, conform "Dicţionarului scriitorilor români" (coordonatori: Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Editura Albatros, Bucureşti - 2002). A debutat în publicistică în 1904 la revista umoristică "Belgia Orientului", ulterior publicând şi în alte reviste literare ale vremii, precum "Neamul Românesc" sau "Semănătorul".

 

În 1909 începe colaborarea la revista ''Viaţa Românească'' din Iaşi, cu parodia ''Răspunsul micilor funcţionari''. Apropiat de Garabet Ibrăileanu, face parte din redacţia acestei reviste începând din 1911, an în care se şi stabileşte la Iaşi. Secretar de redacţie, apoi redactor şef alături de G. Ibrăileanu, George Topîrceanu îşi publică în revista ieşeană cea mai mare parte a operei. 

 

În 1913 a fost mobilizat, participând la campania din Bulgaria (al doilea Război Balcanic), apoi şi în Primul Război Mondial. Cade prizonier, în 1916, în luptele de la Turtucaia, fiind eliberat în 1918.

 

George Topîrceanu s-a remarcat mai ales ca poet. În 1916 debutează editorial, fiindu-i publicate volumele ''Balade vesele'' şi ''Parodii originale''. După ce se întoarce din prizonierat publică o nouă ediţie, îmbogăţită - ''Balade vesele şi triste'' (1920), iar în 1928 îi apare volumul de poezii "Migdale amare".

 

În introducerea volumului ''Poezii'', apărut în 1972, Al. Săndulescu, istoric şi critic literar, memorialist, editor, publicist, care s-a îngrijit de editarea, în 1955, a operelor lui G. Topîrceanu, scrie: ''Vocaţia umoristică şi inteligenţa artistică a lui G. Topîrceanu se realizează pe deplin în 'Parodii originale'. Poetul şi-a amendat propriul sentimentalism, dar nu l-a iertat nici pe al confraţilor. Prin satira idilismului rural şi romanţios, a simbolismului excentric şi a clişeelor de toate nuanţele, 'Parodiile originale' sunt, aşa cum le-a numit însuşi autorul, adevărate 'pagini de critică literară în pilde'''.

 

''După Coşbuc şi înainte de Arghezi, Topîrceanu este şi un minunat autor de versuri, deopotrivă instructive şi amuzante, pentru copii. Indiferent dacă au aspect de fabulă (de obicei, paradoxală) ori de simplă fantezie pe teme naturale, poezii precum 'Balada unui greier mic', 'La Paşti', 'Un duel' şi altele nu pot lipsi din manualele pentru clasele primare. Câteodată, mai rar, baladele lui Topârceanu trezesc emoţii până şi adulţilor, hîrşiţi în ale poeziei, mai bine zis le readuc în minte emoţii încercate pe când deprindeau abecedarul literar. Este la Topîrceanu un umor artistic de o atât de bună calitate, încât ne place să ne punem din nou în pielea adolescenţilor care eram pe când ne lăsau literalmente cu gura căscată comparaţiile poetului, invenţia nesecată de imagini (...), sentimentalismul picurat cu pipeta, agilităţile ritmice sau noutatea rimelor'', scrie criticul literar Nicolae Manolescu în ''Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură''. 

 

George Topîrceanu şi-a publicat memoriile din timpul Primului Război Mondial în volumele de proză ''Amintiri din luptele de la Turtucaia'' (1918), ''În gheara lor'' (1920) şi ''Pirin Planina'' (1936). Un alt volum de proză este ''Scrisori fără adresă'', apărut în 1930. A început şi un roman, "Minunile Sfântului Sisoe", rămas neterminat (a scris doar patru capitole), care a apărut postum, în 1972, la Iaşi. A realizat, de asemenea, traduceri (''Visul unei nopţi de vară'' de W. Shakespeare).

 

Împreună cu Mihail Sadoveanu a condus revista ''Însemnări literare'' (din 1919) şi revista "Însemnări ieşene" (din 1936). George Topîrceanu a fost şi inspector general al teatrelor şi, provizoriu, director al Teatrului Naţional din Iaşi. 

 

În 1926 primeşte Premiul Naţional pentru poezie, iar la 28 mai 1936 devine membru corespondent al Academiei Române.

George Topîrceanu a murit la 7 mai 1937, în Iaşi.

 

''George Topîrceanu a reprezentat prin umorul său liric o voce distinctă, ca puţine altele de acest gen. El a fost un continuator inteligent al poeziei clasice, ferindu-se de epigonism şi desuetudine. Folosind mijloace poetice consacrate într-un moment de afirmare a unor curente novatoare, el a ştiut să fie totuşi nou, să concorde cu sensibilitatea publicului'', scrie Al. Săndulescu în volumul amintit.

 

 

SURSĂ: AGERPRES.

Edited May 7, 2022 by BIS aka OldNab

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.

[BIS aka OldNab]

Topic deschis pentru următoarele 72 de ore.