Ghidul VIII. Accesul în profesia de judecător

[uS DeviL]

Accesul în profesia de judecător: Ce trebuie să ştii?

 

 

 

După obținerea unei diplome de licență în drept, persoanele care își doresc să devină judecători trebuie să se înscrie la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii (INM) sau la cel de admitere în magistratură, una dintre diferențele între cele două fiind că, în cazul celui din urmă, este obligatorie o anumită experiență profesională prealabilă. În cele ce urmează, am analizat toți pașii pe care trebuie să îi urmeze viitorii judecători, precum și activitățile care le sunt interzise de normele în vigoare.

 

Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, actul normativ care stabilește că, în domeniul magistraturii, procurorii apără interesele generale ale societății și drepturile cetățenilor, în timp ce judecătorii înfăptuiesc justiția, prevede că după numirea în funcție de către Președintele României, ambii specialiști în drept sunt inamovibili.

 

Cu alte cuvinte, potrivit documentului citat, judecătorii pot fi mutați numai atunci când își dau acordul prin transfer, delegare, detașare sau promovare. De asemenea, legea stabilește că aceștia pot să fie suspendați sau eliberați din funcție.

 

Ce condiții trebuie să îndeplinească cei care vor să devină judecători

Normele aflate în vigoare arată că primul pas pe care trebuie să îl facă o persoană care își dorește să devină judecător este terminarea unei facultăți de drept și obținerea unei diplome de licență în acest domeniu.

 

Apoi, statutul judecătorilor stabilește drept obligatorie admiterea la INM sau admiterea în magistratură, cu mențiunea că în cazul celei de-a doua variante este necesară o vechime în specialitate de cel puțin cinci ani.

 

Conform Legii nr. 303/2004, poate fi admisă la INM persoana care are cetățenia română și domiciliul în România și care îndeplinește, în plus, următoarele condiții:

• are capacitate deplină de exerciţiu;
• este licenţiată în drept;
• nu are antecedente penale sau cazier fiscal şi se bucură de o bună reputaţie;
• cunoaşte limba română;
• este aptă, din punct de vedere medical şi psihologic, pentru exercitarea funcţiei.

 

În altă ordine de idei, în Regulamentul privind privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 279/2012, se arată că își pot depune dosarele de înscriere și foştii judecători care şi-au încetat activitatea din motive neimputabile, avocaţii, notarii, asistenţii judiciari, consilierii juridici, personalul de probaţiune cu studii superioare juridice, ofiţerii de poliţie judiciară cu studii superioare juridice, grefierii cu studii superioare juridice, persoanele care au îndeplinit funcţii de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi sau al Consiliului Legislativ, din Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române şi Institutul Român pentru Drepturile Omului, cadrele didactice din învăţământul juridic superior acreditat, precum şi magistraţii asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu o vechime în specialitate de cel puţin cinci ani la data susţinerii primei probe din cadrul primei etape a concursului.

 

Referitor la dosarul de înscriere, candidaţii la admiterea la INM trebuie să includă în acesta următoarele documente:

• cererea de înscriere;
• certificatul de naştere (copie certificată);
• actul de identitate (copie certificată);
• diploma de licenţă/adeverinţa provizorie (copie legalizată);
• chitanţa de plată a taxei de înscriere;
• certificatul de cazier judiciar;
• certificatul de cazier fiscal.

 

Lista este valabilă şi pentru candidaţii la admiterea în magistratură, dar aceştia maitrebuie să includă la dosar şi:

• declaraţia pe propria răspundere privind existenţa unor eventuale întreruperi în activitate;
• un CV;
• carnetul de muncă sau alte acte doveditoare ale vechimii în specialitate (copie certificată).

 

În ceea ce privește examinarea candidaților, atât Regulamentul privind privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, cât și cel aferent admiterii la INM stabilesc că aceasta se desfășoară în două etape: două testări de tip grilă și un interviu.

 

Testul-grilă de verificare a cunoștințelor juridice este o probă eliminatorie, care constă în răspunderea la 100 de întrebări din patru discipline (drept civil, drept procesual civil, drept penal și drept procesual penal), fiecare disciplină având alocat același număr de întrebări. Lucrările se notează cu „Admis” sau „Respins”, în funcţie de punctajul obţinut de candidat. Mai exact, sunt declaraţi admişi doar acei candidaţi care obţin minimum 70 de puncte, echivalentul notei 7.

 

„Timpul necesar pentru formularea răspunsurilor la întrebările din testul-grilă de verificare a cunoştinţelor juridice este cel stabilit de comisia de elaborare a subiectelor pentru această probă şi nu poate depăşi 4 ore, socotite din momentul în care s-a încheiat distribuirea testelor către toţi candidaţii”, se prevede în ambele regulamente de concurs citate.

 

Pe de altă parte, cel de-al doilea test-grilă are drept scop verificarea raționamentului logic al candidaților. Acesta conţine 100 de întrebări cu răspunsuri punctate, precum și 20 de întrebări cu răspunsuri nepunctate, acestea din urmă fiind utile pentru pretestarea în condiţii de concurs.

 

Menționăm că la a doua probă au dreptul să participe numai acei candidați care au fost declarați admiși în urma primei probe scrise, iar punctajul minim de promovare este de 30, fiind luate în calcul numai întrebările cu răspunsuri punctate.

 

După promovarea celor două probe scrise, urmează cea de-a doua etapă a concursului de admitere, la care au voie să participe numai persoanele declarate admise la probele anterioare. Mai precis, interviul, căci aceasta este ultima testare la care sunt supuși candidații, constă în susținerea unei analize cu privire la un subiect extras de candidat, precum și în susținerea unei analize a unei spețe cu elemente de etică specifice profesiei.

 

În cadrul interviului, notarea se face pe baza unei grile de evaluare elaborată de comisia de examinare, cu note de la unu la zece, cu două zecimale. La această probă, sunt declarați admiși doar cei care obțin cel puțin nota șapte.

 

În final, potrivit regulamentelor citate anterior, nota finală concursului este egală cu suma notelor obținute în cele două etape, care se calculează în raport cu următoarea pondere: 75% - nota de la prima etapă și 25% - nota de la etapa a doua. Clasificarea candidaților se face în ordinea descrescătoare a notelor.

 

În ceea ce privește afișarea rezultatelor finale, acestea se publică simultan pe site-urile CSM și INM. De asemenea, ele sunt afișate și la sediile tribunalelor și parchetelor de pe lângă acestea. Candidații nemulțumiți de notele obținute pot să depună contestații în termen de trei zile de la afișarea notelor, dar trebuie să aibă în vedere faptul că nota pe care o acordă comisia de soluționare a contestațiilor este definitivă.

 

În ce constă verificarea bunei reputații

După afișarea rezultatelor definitive ale concursurilor de admitere, candidații admiși sunt verificați în ceea ce privește buna lor reputație și sunt, de asemenea, programați la testarea psihologică, respectiv la vizita medicală obligatorie.

 

La ora actuală, potrivit normelor în vigoare, analiza bunei reputații se face prin depunerea de către candidați a unui dosar, din care nu trebuie să lipsească niciunul din următoarele acte:

• un CV care să cuprindă datele de identificare, datele de stare civilă, datele cu privire la studiile absolvite şi locurile de muncă anterioare;
• caracterizarea de la ultimul loc de muncă sau, după caz, caracterizarea de la unitatea de învăţământ absolvită, pentru candidaţii care nu au fost anterior încadraţi în muncă, care să cuprindă inclusiv menţiuni privind existenţa ori inexistenţa unor eventuale sancţiuni disciplinare sau administrative;
• adeverinţe eliberate de primării şi/sau, după caz, de administraţiile financiare de la domiciliile avute în ultimii trei ani anterior datei susţinerii primei probe din cadrul primei etape a concursului, din care să rezulte, dacă este cazul, natura şi tipul contravenţiilor comise şi sancţiunile contravenţionale aplicate în această perioadă;
• declaraţia pe propria răspundere privind precizarea domiciliului avut în ultimii trei ani anterior datei susţinerii primei probe din cadrul primei etape a concursului;
• orice alte înscrisuri pe care le consideră relevante pentru verificarea îndeplinirii condiţiei bunei reputaţii.

 

În același timp, Comisia de admitere a concursului poate să ceară date suplimentare de la Inspectoratul General al Poliției Române, iar în cazul în care candidații au mai îndeplinit anterior funcția de judecător sau procuror, sunt supuse verificării și datele cuprinse în dosarul profesional al acestora.

 

Concret, pentru stabilirea condiţiei bunei reputaţii sunt analizate:

• faptele pentru care candidaţilor li s-au aplicat sancţiuni contravenţionale, amenzi administrative;
• faptele pentru care, deşi s-a dispus achitarea, neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală a candidaţilor;
• faptele cu privire la care s-a dispus clasarea sau achitarea candidaţilor;
• faptele pentru care candidaţilor li s-au aplicat sancţiuni de drept penal ori pentru care s-au pronunţat soluţii de renunţare la urmărirea penală sau la aplicarea pedepsei ori de amânare a aplicării pedepsei;
• faptele pentru care candidaţilor li s-au aplicat sancţiuni disciplinare în alte profesii în ultimii trei ani anterior datei susţinerii primei probe din cadrul primei etape a concursului;
• faptele pentru care candidaţii au fost eliminaţi din concursurile de admitere organizate de CSM în ultimii cinci ani anterior datei susţinerii primei probe din cadrul primei etape a concursului.

 

Ca urmare a acestei verificări, cei care nu se bucură de o bună reputație, precum și cei care nu sunt apți din punct de vedere medical sau psihologic sunt declarați respinși.

 

Normele aflate în vigoare precizează că fiecare candidat trebuie să treacă și de o testare psihologică, care constă în rezolvarea unui test scris și un interviu în fața unui psiholog desemnat de CSM. Precizăm că regulamentele stipulează că rezultatele obținute sunt trecute într-un raport, care cuprinde profilul psihologic al fiecărui candidat și calificativul obținut (admis / respins).

 

Candidații declarați admiși, care devin astfel cursanți INM, obțin calitatea de auditori de justiție. În următorii doi ani,  aceștia participă la cursuri de formare profesională și, abia după primul an de studiu, au dreptul să aleagă pentru funcția de procuror sau judecător. Pe întreaga durată a cursurilor, auditorii de justiție efectuează stagii de practică în cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor și asistă la ședințele de judecată și la activitatea de urmărire penală.

 

Important: Auditorii de justiție au dreptul să primească o indemnizație lunară corespunzătoare funcției de judecător stagiar și procuror stagiar.

 

Auditorii de justiție dau un examen după anii de studiu

Persoanele care urmează cursurile în cadrul INM sunt obligate ca, după terminarea celor doi ani de cursuri, să susțină un nou examen, de această dată de absolvire. În cadrul acestuia, auditorii de justiție susțin probe teoretice și practice, cu ajutorul cărora le este testat nivelul cunoștințelor.

 

Mai exact, examenul de absolvire este format din trei probe scrise, la disciplinele „Drept civil și drept procesual civil”, „Drept penal și drept procesual penal” și „Organizare judiciară”. Examinarea propriu-zisă constă în redactarea unor  acte procedurale pe baza dosarelor alese de către comisiile de elaborare a subiectelor pentru primele două discipline, respectiv soluționarea unor spețe la disciplina „Organizare judiciară”.

 

Vă reamintim că, la ora actuală, atât probele teoretice, cât și cele practice conțin subiecte distincte pentru judecători, respectiv pentru procurori. Concret, în vederea absolviri Institutului, candidaților li se cere să obțină media generală de cel puțin șapte și minimum nota cinci la fiecare materie.

 

Ulterior promovării examenului de absolvire INM și după ce buna lor reputație le este verificată, absolvenții sunt numiți în funcție. Precizăm însă că, dacă nu poate fi asigurat numărul dorit de posturi de judecători sau procurori stagiari, corespunzător numărului de posturi pentru care au formulat opţiuni, auditorii de justiţie sunt numiţi în altă funcţie decât cea pentru care au optat după primul an de cursuri în cadrul INM. Potrivit legii, absolvenții INM sunt obligați să îndeplinească timp de șase ani funcția de judecător sau cea de procuror.

 

Legea nr. 303/2004 stabilește că un judecător stagiar este numit în funcție de către CSM, pe baza mediei generale obţinută prin însumarea mediilor de la sfârşitul fiecărui an de studiu şi de la examenul de absolvire a INM.

 

Examenul de capacitate se desfășoară la sfârșitul stagiaturii

Conform normelor legale în vigoare, după încheierea celor doi ani de stagiu, judecătorii stagiari sunt obligaţi să se prezinte la examenul de capacitate, care se organizează anual de CSM, prin intermediul INM, și care constă în verificarea cunoștințelor teoretice și practice prin probe scrise și orale. Data, locul şi modul de desfăşurare a examenului de capacitate se publică în Monitorul Oficial, Partea a III-a, precum şi pe site-ul CSM și pe cel al INM și se comunică instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea, cu cel puțin trei luni înainte de data stabilită pentru examen.

 

Regulamentul privind examenul de capacitate al judecătorilor stagiari prevede că aceștia trebuie să depună la CSM cererile de înscriere, alături de o serie de referate de evaluare şi de alte acte necesare, în termen de 60 de zile de la publicarea datei examenului. Mai exact, la cererea-tip de înscriere trebuie să fie anexate:

• diploma de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, în copie;
• referatele de evaluare şi avizul consultativ al preşedintelui curţii de apel sau, după caz, al procurorului general al parchetului de pe lângă aceasta;
• fişa de stagiu, în original.

 

Potrivit regulamentului citat, examenul de capacitate constă în susținerea unor probe scrise și a unei probe orale. În cadrul probelor scrise, candidații trebuie săsoluționeze spețe și să redacteze lucrări cu caracter practic. Concret, materiile la care se susțin probele scrise sunt dreptul civil, dreptul procesual civil, dreptul penal și dreptul procesual penal.

 

Pe de altă parte, candidații susțin probele orale la alte materii materii, și anume:

• fundamentele constituţionale ale statului de drept,
• instituţiile de bază (din: dreptul civil, dreptul procesual civil, dreptul penal, dreptul procesual penal),
• organizarea judiciară,
• Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor.

 

Media generală a examenului se calculează ca medie aritmetică a notelor obţinute la probele scrise şi orale. Pentru a fi declarat admis, candidatul trebuie să obţină o medie generală egală sau mai mare cu șapte şi cel puţin nota cinci la fiecare probă din concurs.

 

Candidaţii declaraţi admişi la examenul de capacitate au dreptul, în ordinea mediilor, să-şi aleagă posturile, în termen de 15 zile libere de la publicarea acestora în Monitorul Oficial. În acest sens, candidaţii sunt convocaţi de către CSM în vederea repartizării pe postul dorit.

 

Important! Legislația în vigoare stabilește că atât judecătorii, cât şi procurorii care au promovat examenul de capacitate sunt numiţi de preşedintele României, la propunerea CSM. Aceste propuneri se fac în 30 de zile de la data validării examenului de capacitate. Preşedintele are dreptul să refuze o singură dată numirea judecătorilor şi procurorilor, iar refuzul motivat trebuie să fie comunicat imediat CSM. În perioada dintre data validării examenului de capacitate şi data intrării în vigoare a actului de numire de către Preşedinte, judecătorii şi procurorii care au promovat examenul de capacitate primesc salariul corespunzător funcţiei imediat superioare celei de judecător sau procuror stagiar.

 

CSM validează rezultatele concursului de admitere în magistratură

Precum am menționat la începutul materialului, există două posibilități prin care o persoană poate ajunge să devină judecător. Astfel, potrivit celei de-a doua modalități de a ajunge judecător, reprezentată de promovarea concursului de admitere în magistratură, candidații pot să formuleze, în ordinea descrescătoare a notelor obținute, o opțiune pentru unul dintre posturile scoase la concurs.

 

Spre exemplu, precum am amintit în acest articol referitor la examenul de admitere în magistratură, în 2016 sunt scoase la concurs 85 de posturi de judecător la judecătorii și 58 de posturi de procuror la parchetele de pe lângă judecătorii. 

 

Regulamentul de concurs mai arată că, în cazul în care unul dintre candidați este respins pe motiv că a fost declarat inapt pe fond medical sau psihologic sau pentru că nu se bucură de o bună reputație, procedura de obținere a unui post se reia pentru candidații admiși care au ocupat pozițiile următoare acestui candidat.

 

Notă: Până în momentul validării concursului în magistratură, în ceea ce privește posturile vacante, candidații au dreptul să își mențină opțiunea inițială sau pot să formuleze o alta, dar strict pentru postul pentru care optase candidatul respins sau, după ocuparea acestuia, pentru postul rămas astfel neocupat.

 

Conform documentului citat, plenul CSM validează rezultatele finale ale concursului de admitere în magistratură, iar după aceea, în termen de 30 de zile, președintele României trebuie să primească propunerile privind numirea în funcție a candidaților admiși pe posturile alese.

 

După numirea în funcţia de judecător, candidaţii declaraţi admişi sunt obligaţi să urmeze, pe o perioadă de şase luni, un curs de formare profesională în cadrul INM.

 

Când pot ajunge judecătorii într-o situație de incompatibilitate

Funcția de judecător nu este compatibilă cu nicio altă funcție publică sau privată, stabileşte Legea nr. 303/2004, singurele excepții fiind reprezentate de funcțiile didactice din învățământul superior și de cele de instruire din cadrul INM și al Școlii Naționale de Grefieri.

 

Normele în vigoare la acest moment stabilesc că judecătorii trebuie să se abțină de la orice fel de activitate care ar putea să aibă legătură cu actul de justiție în cazuri care presupun existența unui conflict între interesele lor și interesul public de înfăptuire a justiției sau de apărare a intereselor generale ale societății. Și în această situație, legea menționează o excepție, și anume cazul în care conflictul de interes este adus la cunoștință, în scris, colegiului de conducere al instanței sau conducătorului parchetului și se consideră că existența acestui conflict de interese nu poate afecta îndeplinerea imparțială a atribuțiilor de serviciu al procurorului în cauză.

 

De asemenea, este important de amintit și faptul că, potrivit actului normativ citat, fiecare judecător trebuie să declare, anual, pe propria răspundere dacă soțul sau rudele exercită sau desfășoară o activitate juridică sau activități de investigare sau cercetare penală, precum și locul de muncă al acestora.

 

În altă ordine de idei, judecătorii trebuie să declare, pe propria răspundere, apartenența sau neapartenența ca agent colaborator al organelor de securitate, ca poliție politică. Potrivit legii, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității este instituția care se ocupă cu verificarea declarațiilor de acest fel, iar rezultatele sunt atașate la dosarul profesional al fiecărui judecător. Totodată, actul normativ menționat stipulează că judecătorii nu au voie să fie „lucrători operativi, inclusiv acoperiți, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informații”. În acest sens, ei trebuie să completeze, anual, o declarație autentică, pe propria răspundere, din care să reiasă că nu se regăsesc în niciuna dintre aceste situații.

 

Referitor la interdicţii, legea menționează că judecătorii nu au voie să facă parte dintr-un partid politic, le este interzis să desfășoare activități comerciale, respectiv activități de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură. În plus, aceștia nu au voie să aibă calitatea de asociat sau de membru în organele de conducere, administrare sau control ale societății civile, societăți comerciale, fiind incluse aici și băncile și alte instituții de credit, societățile de asigurare ori financiare, companiile naționale, societățile naționale sau regiile autonome.

 

Atenție! Judecătorilor le este interzis, potrivit legii, să își exprime public opiniile cu privire la un proces aflat în desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.

 

 

Sursa: avocatnet.ro