Educatia non-formala si avantajele sale

[D a n n]

 

Educatia non-formala este cea mai noua abordare a invatarii prin activitati placute si motivante. Avantajele sale multiple inglobeaza bifarea tuturor deprinderilor specifice sistemului traditional de invatamant, cu un aport suplimentar de abilitati castigate in conditiile unei libertati de exprimare maxime.

Educatia non-formala inseamna orice actiune organizata in afara sistemului scolar, prin care se formeaza o punte intre cunostintele predate de profesori si punerea lor in practica. Acest tip modern de instruire elimina stresul notelor din catalog, al disciplinei impuse si al temelor obligatorii. Inseamna placerea de a cunoaste si de a te dezvolta.

Obiectivele educatiei non-formale

Obiectivele educatiei non-formale nu urmaresc sa excluda modul traditional de educatie, ci sa completeze instruirea pur teoretica prin activitati atractive, la care sa aiba acces un numar cat mai mare de tineri. Acestea sunt:
 

•  completarea orizontului de cultura din diverse domenii
•  crearea de conditii pentru formarea profesionala
•  spriijinul alfabetizarii grupurilor sociale defavorizate
•  asigurarea unui mediu propice exersarii si cultivarii diferitelor inclinatii, aptitudini si capacitati

Caracteristicile educatiei non-formale

In prima instanta, specific educatiei non-formale este locul in care ea se desfasoara: intr-un cadru institutionalizat, dar in afara scolii. Caracteristice acestui tip de educatie sunt activitatile care contribuie la perfectionarea individuala.

Educatorul non-formal trebuie sa detina mai multa flexibilitate, adaptabilitate si rapiditate, dar si un entuziasm rasunator. Actiunile corespund strict intereselor, aptitudinilor si dorintelor participantilor.

In plus, doritorii nu sunt obligati sa se alature programului si nu primesc calificative oficiale. Totusi, in functie de formele de instruire nonformala, exista si situatii in care sunt acordate diplome si certificate de absolvire.

Tipurile de educatie non-formala

Educatia non-formala se imparte in 2 tipuri principale, variind in functie de activitatile specifice:
 

•  activitati extradidactice: cercuri de discipline, ansambluri sportive si artistice, concursuri, olimpiade etc
•  activitati extrascolare: proiecte de ecologie si formare civica, excursii, actiuni social-culturale (in clubul elevilor, la muzeu, la teatru, in biblioteci etc)

 

Educatia non-formala insoteste cu succes formarea educationala a tinerilor si ramane una dintre variantele optime pentru sustinerea placerii de cunoastere si de afirmare profesionala.

 

sursa

[uS DeviL]

Topic Closed.