CEDO. România a încălcat din nou dreptul la respectarea bunurilor

[dabro.pdf]

 

În Monitorul Oficial nr. 816/2019 a fost publicată Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în Cauza Ana Ionescu şi alţii împotriva României.

 

La originea cauzei se află cererile îndreptate împotriva României, introduse la Curte în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale de către resortisanţi români, în marea lor majoritate, la diferite date indicate.

 

Reclamanţii au susţinut că imposibilitatea de a redobândi posesia proprietăţilor lor naţionalizate în mod nelegal sau de a le fi asigurate compensaţii, în pofida hotărârilor care le-au recunoscut drepturile de proprietate, a constituit o încălcare a dreptului lor la respectarea bunurilor, în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.

 

În plus, potrivit știrilor juridice, reclamanţii au susţinut că faptul că până în prezent nu au redobândit posesia bunurilor lor sau nu le-a fost oferită o despăgubire în cazul în care redobândirea posesiei nu era posibilă le-a încălcat dreptul la respectarea bunurilor.

 

Curtea reaminteşte că imposibilitatea reclamanţilor de a redobândi posesia proprietăţilor lor, în pofida hotărârilor definitive care le recunoşteau retroactiv drepturile de proprietate, a constituit o lipsire de proprietate în sensul celei de a doua teze a art. 1 primul paragraf din Protocolul nr. 1 şi că o astfel de lipsire, coroborată cu lipsa totală a unei despăgubiri, le-a impus reclamanţilor o sarcină disproporţionată şi excesivă, cu încălcarea dreptului lor la respectarea bunurilor, astfel cum este garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.

 

Pe scurt, Curtea a hotărât:
-că statul pârât trebuie să restituie reclamanţilor proprietăţile lor, în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenţie;
-că, în lipsa unei asemenea restituiri, statul pârât trebuie să plătească reclamanţilor, în acelaşi termen de trei luni, sumele indicate în tabelul anexat, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material;
-că, în orice caz, statul pârât trebuie să plătească reclamanţilor, în acelaşi termen de trei luni, sumele indicate în tabelul anexat, plus orice sumă care poate fi datorată de reclamanţi cu titlu de impozit, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral şi pentru cheltuielile de judecată;
-că sumele de mai sus trebuie convertite în moneda naţională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii;
-că, de la expirarea termenului menţionat şi până la efectuarea plăţii, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade şi majorată cu trei puncte procentuale.

 

Nota de plată a României este destul de consistentă, cea mai mare despăgubire depășind jumătate de milion de euro.

 

www.lexcafe.ro