Noile reguli de admitere la INM. Întrebări şi îngrijorări

[uS DeviL]

Noile reguli de admitere la INM. Întrebări şi îngrijorări

 

 

 

Având în vedere că prin Hotărârea C.S.M. nr. 91/2018 a fost introdusă o probă nouă pe care candidaţii trebuie să o susţină pentru admiterea la I.N.M., respectiv proba scrisă de verificare a cunoştinţelor juridice, teoretice şi practice, voi încerca să fac câteva succinte precizări cu privire la acest subiect prin raportare şi la opiniile exprimate în cadrul dialogului organizat de JURIDICE.ro la data de 28.05.2019[1], cu privire la această temă[2].

 

În esenţă, voi încerca, în cele ce urmează, să răspund strict la următoarea întrebare:

 

Introducerea probei scrise de verificare a cunoştinţelor juridice, teoretice şi practice, care se va susţine la drept civil, drept procesual civil, drept penal şi drept procesual penal este de natură a contribui la îmbunătăţirea modalităţii de examinare a candidaţilor înscrişi la concursul de admitere la I.N.M.?

În realizarea demersului pe care mi l-am propus, consider că prima etapă care trebuie parcursă este reprezentată de stabilirea scopului concursului de admitere la I.N.M.

 

În acest sens, apreciez că organizarea concursului de admitere la I.N.M. nu poate avea ca scop decât identificarea celor mai buni candidaţi, care întrunesc calităţile necesare pentru a deveni magistraţi, în limita locurilor scoase la concurs.

 

De asemenea, consider că una dintre calităţile esenţiale pe care un magistrat trebuie să le aibă (şi singura calitate care poate fi verificată prin susţinerea probei scrise de verificare a cunoştinţelor juridice) este aceea de a avea capacitatea necesară de a identifica şi de a aplica dispoziţiile legale incidente situaţiilor de fapt cu care acesta se confruntă.

 

Poate proba scrisă să contribuie la atingerea acestui deziderat?

 

Din modalitatea de redactare a art. 15 alin. 2 pct. 2 din Hotărârea C.S.M. nr. 91/2018 rezultă că proba scrisă va conţine atât subiecte teoretice, cât şi subiecte practice (probabil, soluţionarea unor speţe).

 

Consider că, în ceea ce priveşte subiectele pur teoretice, relevanţa acestei probe este minimă, din moment ce respectivele subiecte vor acoperi, prin ipoteză, doar o mică parte din materie (pentru ca subiectele să poată acoperi o parte însemnată de materie, numărul acestora ar trebui să fie deosebit de mare, ceea ce este imposibil), iar concursul de admitere are rolul de a stabili care sunt candidaţii care deţin cele mai bune cunoştinţe teoretice şi practice prin raportare, cel puţin, la aspectele esenţiale din întreaga materie.

 

În plus, nu îmi pot imagina cum redarea unor aspecte pur teoretice, însuşite anterior din diverse cursuri/tratate sau din legislaţia aplicabilă, ar putea să dovedească capacitatea unui absolvent de drept de a aplica ulterior, în cadrul profesiei, dispoziţiile legale incidente situaţiilor de fapt cu care aceştia se vor confrunta (premisă esenţială a exercitării profesiei de magistrat, aşa cum am reţinut anterior).

 

Mă îndoiesc, totodată, că abilităţile de argumentare juridică deţinute de candidaţi ar putea fi verificate în această modalitate. Cred, în schimb, că memoria candidaţilor, respectiv capacitatea acestora de a asimila informaţii juridice, poate fi testată în mod optim, prin proba indicată.

Dar, deţinerea unei memorii bune este sau va mai fi o condiţie esenţială pentru exercitarea profesiei de magistrat?

Nu pot răspunde ferm la o astfel de întrebare, însă anumite precizări cred că sunt necesare.

 

În acest sens, fără a insista foarte mult asupra acestei probleme, constat că digitalizarea profesiilor juridice şi utilizarea diverselor forme de inteligenţă artificială tind să înlocuiască anumite activităţi de natură umană[3], iar profesionistul dreptului, fiind scutit de pierderea timpului necesar efectuării activităţilor repetitive, va avea şansa de a-şi manifesta pe deplin creativitatea.

 

Fiind clar că roboţii înzestraţi cu inteligenţă artificială nu pot fi întrecuţi la capacitatea de memorare de către fiinţele umane, este dincolo de orice dubiu că, începând din prezent şi cu atât mai mult în viitor, omul, în situaţia noastră profesionistul dreptului (indiferent de profesia concretă pe care acesta o exercită), are un alt rol în sistemul judiciar, respectiv rolul de a-şi manifesta creativitatea, folosindu-se de cuceririle tehnologice.

 

Aşadar, cum creativitatea tinde să devină calitatea cea mai importantă a fiinţelor umane, verificarea capacităţii de memorare pare a deveni vetustă şi începe să-şi piardă din importanţă în societatea în care trăim.

 

În ciuda unor nostalgii pe care le-am putut observa, cu privire la modalitatea de examinare din trecut, consider că o probă de natură strict teoretică, fără posibilitatea de utilizare a legislaţiei sau a oricărei alte surse de informare, nu îşi mai are rostul în contextul actual.

 

În aceste coordonate, cu mult mai relevantă şi mai apropiată de activitate pe care candidaţii urmează să o efectueze, în mod efectiv, ar fi, spre exemplu, o probă care să testeze capacitatea candidaţilor de a găsi cât mai multe opinii relevante, din punct de vedere doctrinar şi jurisprudenţial, şi de a formula un răspuns la o întrebare dată, într-o perioadă de timp limitată, prin utilizarea oricăror surse de informare pe care aceştia înţeleg să le folosească (variantă care, într-adevăr, în sistemul de învăţământ juridic din România este utopică).

 

Neajunsurile semnalate par a fi depăşite, în ceea ce priveşte subiectele constând în rezolvarea anumitor speţe.

 

Este dincolo de orice îndoială că soluţionarea în cadrul concursului a unor speţe care au ca obiect anumite situaţii care se pot întâlni în practica judiciară se apropie cel mai mult de activitatea propriu-zisă a magistratului, astfel că această modalitate de examinare pare optimă, sub rezerva aspectelor negative pe care le-am semnalat anterior, care decurg din imposibilitatea de utilizare a surselor de informare la examen.

 

Totuşi, în ansamblu, comparaţiile juste făcute cu probele scrise susţinute în cadrul examenului de capacitate de către magistraţi (şi acest examen conţine atât subiecte teoretice, cât şi subiecte practice constând în rezolvarea unor speţe) ridică cele mai mari semne de întrebare cu privire la obiectivitatea acestei modalităţi de examinare.

 

Astfel, cu titlu de exemplu, în cadrul examenului de capacitate susţinut în anul 2018, notele obţinute la probele scrise de către un număr semnificativ de judecători stagiari la examenul de capacitate au fost modificate ca urmare a soluţionării contestaţiilor. Situaţia a fost similară şi la multe dintre examenele anterioare[4].

 

În aceste condiţii, cum preconizatul concurs de admitere la I.N.M. s-ar apropia mult, în ceea ce priveşte structura, de examenul de capacitate al magistraţilor, există o temere justificată cu privire la obiectivitatea probei scrise, existând o probabilitate însemnată ca şi la concursul de admitere la I.N.M. să existe aceleaşi probleme legate de modalitatea de punctare.

 

Mai exact, se pare că persoanele înscrise la concurs vor trebui să promoveze şi proba de rezistenţă psihică prelungită, întrucât prima etapă a concursului de admitere se va termina doar după soluţionarea contestaţiilor, când clasamentul iniţial poate suferi modificări semnificative.

 

Subliniez că, prin raportare la similitudinile constatate, concluziile prezentate anterior sunt aplicabile atât cu privire la subiectele teoretice, cât şi cu privire la subiectele practice, din moment ce şi examenul de capacitate al magistraţilor conţine, în cadrul probelor scrise, ambele tipuri de subiecte, existând posibilitatea ca admiterea masivă a contestaţiilor să fie determinată de modalitatea de concepere a subiectelor sau de corectare a lucrărilor, la ambele categorii de subiecte.

 

Aşadar, fără a idealiza sistemul de examinare de tip grilă[5], consider că acesta, chiar dacă nu este perfect, îndeplineşte cele mai înalte garanţii de obiectivitate, fiind cel mai bun dintre sistemele existente[6], întrucât obiectivitatea ar trebui să fie valoarea esenţială şi indispensabilă avută în vedere la conceperea oricărui tip de examinare.

 

În consecinţă, îmi permit să susţin că introducerea probei scrise de verificare a cunoştinţelor juridice este nefastă pentru sistemul de admitere la I.N.M.

 

 

Sursa: juridice.ro

Edited November 15, 2019 by uS DeviL