Jump to content

Căderea - ziua în care am murit


eB AnnaSerrano
 Share

Recommended Posts

giphy.gif?cid=790b76114fd18b27919e2dd6c11e8af45c9097d07513de06&rid=giphy.gif
Ziua în care am murit
Aveam șaptesprezece ani, îmi aduc aminte ziua în care vechiul meu sine a murit. A început cu un gând, ceva era greșit. Acela a fost începutul pentru mine înainte să realizez ce era.
Cel mai straniu aspect cu privire la o minte, este acela că în interiorul ei se pot petrece lucrurile cele mai intense fără ca altcineva să le poată vedea. S-ar putea să sune incoerent ceea ce spui, să ți se pară gresit să simți toate astea și să-ti fie teamă să te expui datorită incertitudinii. 
Nu aveam în minte termeni precum "depresie" sau "tulburare anxsioasă". În naivitatea mea ridicolă, nu m-am gândit că e posibil ca ceea ce experimentam eu să fie ceva ce alți oameni au putut simti vreodată. Fiindcă era atât de alienant, încât credeam că eu însumi sunt străin de întreaga specie. 



De ce este depresia greu de înteles?
E invizibilă. 
Nu e ca si cum ,, te-ai simti puțin trist ''. Poate că depresia, în lipsa anxietătii, e resimțită în moduri diferite în punctul cel mai critic. Te trezesti dorindu-ți cu disperare orice altă suferință, orice durere fizică, deoarece mintea e infinită, iar chinurile ei -atunci când au loc- pot fi la fel de infinite. 
Poti fi depresiv fericit, la fel cum poti fi un alcoolic treaz. Nu are întotdeauna o cauză evidentă.
Mai târziu, în timpul acceselor mai slabe de anxietate, mă trezeam că mă bucur puțin  prea tare de alcool. Acea senzație de căldură și relaxare prin care îi amorțești existența și în care e atât reconfortantă. E o ironie ciudată că tocmai în timpul perioadei în care aveam nevoie de mintea mea pentru a mă simți bine, nu am încercat să interferez în mod activ cu ea. Nu pentru că n-aș fi vrut să mă simt bine din nou, ci pentru că nu credeam cu adevărat că era posibil să mă mai simt vreodată bine sau că e posibil să mă simt vreodată mai puțin rău.. iar ideea de a mă simți rău mă terifia. 
Așa că o parte a problemei cred că a fost cauzată de acest efect de placebo negativ care se petrecea în mine. Luam diazepam și intram instantaneu în panică, iar panica se accentua în momentul în care simțeam că medicamentul avea vreun efect, chiar dacă era un efect benefic.

Medicația este un concept incredibil de atrăgător. Nu doar pentru persoana cu depresie sau pentru persoana care deține o firmă farmaceutică, ci si pentru societate ca întreg. 
Un corp omenesc e mai mare decât pare, iar de cele mai multe ori nu simțim natura aproape infinită a sinelui nostru fizic. Simplificăm totul gândindu-ne la noi în categoriile celor mai mari piese componente. 

Edited by eB AnnaSerrano
Link to comment
Share on other sites

Căutați perfecțiunea și tinerețea veșnică în produse care nu fac decât să vă alimenteze frustrările, fără a vă iubi propriul corp! Să știți că nu există produse miraculoase care să întoarcă timpul!
Să știți că sunteți frumoase oricum pentru că dați viață și dăruiți toată frumusețea voastră micilor suflete pe care le nașteți. Suferiți, râdeți, plângeți, vă dăruiți în totalitate celor de lângă voi!
Învățați să vă acceptați, căci un trup fără riduri, vergeturi, cicatrici este ca o carte ale cărei file sunt goale, fără nicio poveste! Tinerețea veșnică nu există, însă o inima frumoasă rămâne frumoasă pentru totdeauna!
Vă rog, nu încetați să vă vedeți frumoase în fiecare zi! "

 

Link to comment
Share on other sites

  • Elena locked this topic
Guest
This topic is now closed to further replies.
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.