Jump to content

Malmkrog, de Cristi Puiu, este „un film esențialmente cerebral”, scrie presa internațională de la Berlinale


IngeruDrogat
 Share

Recommended Posts

216042l-640x400-b-30a7a91c.jpg

 

Festivalul de Film de la Berlin se desfășoara până pe 1 martie, România având mai mulți reprezentanți în secțiunile Encounters, Forum și pe piața de film

 

Malmkrog, în regia lui Cristi Puiu, a avut premiera la Berlinale pe 21 februarie si va mai putea fi văzut în cadrul secțiunii Encounters a festivalului pe 29 februarie. Presa internațională nu a  întârziat să scrie despre acest film de epocă.

 

Organizat de-a lungul a șase părți, Malmkrog este plasat în jurul anului 1900 într-o casă de la țară în Ajunul Crăciunului (titlul este numele german al satului transilvănean Mălâncrav). Gazda este sociabilul Nikolai (Frederic Schulz-Ricard), printre alții se numără Ingrida (Diana Sakalauskaite), soția unui general care dispare repede din peisaj, și Olga (Marina Palii), o tânără credincioasă legată de un domn în vârstă care se află în altă cameră, la pat.

 

Discuția se leagă de tema iubirii, despre Dumnezeu, despre război, intriga citând o mărturie înspăimântătoare despre violența pe câmpul de luptă. Pe măsură ce ziua trece, subiectul devine politica, cu Edouard (Ugo Broussot), oaspetele franco-rus, pronunțându-se asupra destinului Europei în termeni de supremație politică, propagând convingeri sinofobe.

 

Mai târziu, un duo vorbăreț - Edouard și Nikolai - oferă un masterclass de final de secol. De-a lungul filmului, termenii discuției variază de la ezoterisme (o digresiune despre Prințul Vladimir monomahul) până la teme frivole.

 

Conceptul de „războinic creștin” este pe rând condamnat sau apărat, ca și conceptul de iertare creștinească în fața violenței. Generalul i-a trimis gazdei o scrisoare înfricoșătoare despre cum se justifică măcelărirea otomanilor păgâni în Războiul ruso-turc, și datorită faptului că au fost barbari pe câmpul de luptă.

După prânz, dezbat „realpolitik-ul” prin comparație cu mândria rusească, ideea unei alianțe cu englezii și subordonarea rusismului cu identitatea europeană, sau accepțiunea că rușii sunt europeni cu un „sediment asiatic”, tocmai ei cei mai potriviți să răspândească europenismul în lume.

 

Povara unui imperiu îi face pe meseni să se gândească la cuceririle britanice în Africa, aceștia apărând cultura ca pe o comoară a elitelor. La cină, una dintre doamne susține ideea tolstoiană că Biserica a erodat adevăratele valori ale credinței, că Învierea este un mit, iar spiritul Evangheliilor constă în lupta contra răului cu non-violența. Doamna e contrazisă de către un domn aristocrat, care, cu o copie a Noului Testament, demonstrează o notă de antisemitism.

 

Iată ce scrie presa internațională:

 

Publicatia Screen Daily scrie că Noua secțiune de la Berlin, Encounters, se deschide pe o notă „militant cerebrală”. Un deschizător de drumuri al Noului Val românesc (cu Moartea domnului Lăzărescu din 2005), Cristi Puiu se aventurează într-un nou teritoriu cu Malmkrog, un film bine pregătit dar esențialmente cerebral. Inspirat de o lucrare a filosofului rus din secolul XIX, Vladimir Soloviov, Malmkrog implică cinci persoane care discută despre Dumnezeu, război, bine, rău, moarte, disperare, de-a lungul a trei ore, în general în franceză. Malmkrog este, cu siguranță, fără compromisuri, ca și decizia Berlinalei de a deschide cu el Encounters, noua secțiune din festival dedicată inovației cinematografice.

 

Malmkrog arată de parcă Visconti în forma cea mai scorțoasă s-ar fi întâlnit cu Ingerul exterminator

Dar, dacă un fan înrăit al genului se va bucura de experiență, pentru majoritatea publicului Malmkrog va aduce senzația unui weekend încuiat între zidurile universității Sorbona în mijlocul iernii. Cu toate atuurile legate de calitățile producției, succesul comercial al lui Malmkrog este la fel de nesigur ca și sensul filmului. Austerul simpozion pare să arate ca o fundătură artistică, una care este sigură de atenția neabătută a publicului care are toate motivele să fie distras. În afară de dialoguri, aproape nimic nu se întâmplă, deși totul e enigmatic, în pofida unui moment de haos.

 

Mai avem și două perspective fugitive asupra peisajului înzăpezit într-un preludiu magnific, unul care oferă o pauză prea scurtă de la claustrofobia filmului. Făcând referire la un semn de rău augur - poate unul care anticipează un secol violent, și colapsul lumii din care personajele fac parte - Malmkrog arată de parcă Visconti în forma cea mai scorțoasă s-ar fi întâlnit cu Ingerul exterminator.

 

Publicatia The Guardian scrie despre Malmkrog ca este Un film frust, auster, cerebral și foarte locvace, cu o durată de trei ore și 20 de minute, populat de figuri ale unor clase sociale din altă lume, pare să fie un tablou de epocă. Plasat într-o casă a unor elite transilvănene de la sfârșit de secol XIX și este inspirat - mai mult decât adaptat - după scrierea lui Vladimir Soloviov din 1915 Război și creștinism: trei conversații. 

 

Filmul are o seriozitate formidabilă și aproape intimidantă.

 

Toți oaspeții anticipează o catastrofă, contemplând cu seriozitate frica gestului de a-l desființa pe Dumnezeu - aproape ca și Ivan Karamazov în romanul lui Dostoevski, ispitit de Satana să spună că totul este permis dacă Dumnezeu nu există, apoi distrus spiritual atunci când propriul tată este ucis.

În mod straniu, momentul merge mai departe, urmat de o secvență mută în zăpada de afară, probabil reprezentând o înmormântare sau o comemorare, și atunci când reuniunea continuă e atât de calmă încât pare că au trecut luni sau ani. O fi oare un vis?

 

Nu știm sigur. Pentru că întregul film are ceva într-atât de opac și de inert, o insistență fără compromisuri că ideile contează. Iar ideile acestor oameni, deși criticabile, nu sunt prezentate ca absurde. Malmkrog este o experiență lungă, grea, pretențioasă - un film de festival - unul care trăiește în minte.

 

The HollywoodReporter scrie că stilul de filmare fără compromisuri, desigur, va strânge un mic cerc de cinefili intelectuali lăsând afară în frig pe tot restul lumii - inclusiv pe critici.

 

Malmkrog a deschis noua secțiune Encounters la Festivalul de Film de la Berlin, care prezintă cinematograful inovativ (nu este clar ce diferență aduce față de secțiunea Forum). Asta înseamnă că organizatorii au un straniu simț al umorului, considerând că ultimul film al lui Puiu este o dramă de salon atât scrobită cât și cerebrală, sau mai degrabă greu de înghițit, în funcție de înclinația fiecăruia. Cu toatea acestea, discuțiile elevate într-un context de epocă cu siguranță nu corespund ideii de cinema de avangardă. Dincolo de festivalurile filmelor de artă cu un public dedicat, acest film probabil va fi proiectat numai în retrospective.

 

cinemagia.ro

Link to comment
Share on other sites

Guest
This topic is now closed to further replies.
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.