Tehnofobia: cum facem față fricii de tehnologie?

[South Silviu.]

 

În ziua de astăzi, e aproape imposibil să nu găsim, în fiecare cămin, măcar un gadget. Suntem atât de interconectați și dependenți de ele, încât e greu de crezut că există persoane ce suferă de tehnofobie (frica de tehnologia avansată sau de dispozitivele complexe, în speță, de computere). Deși Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale nu o recunoaște drept o tulburare distinctă, unii experți apreciază că fiecare dintre noi are o doză de anxietate, atunci când începe să se „împrietenească“ cu o nouă variantă a tehnologiei.

 

Adulții și tinerii sunt primii care țin pasul cu noutățile și îmbrățișează orice formă inedită de gadget, pe locul doi situându-se copiii, abia pe ultimul loc aflându-se vârstnicii. Tehnologia mărește și ascute diferențele de gen, bărbații evidențiindu-se net față de femei, în ceea ce privește adaptarea la noutățile din domeniu.

Cum se dezvoltă tehnofobia?

Merită precizat că, zi de zi, se manifestă o anxietate, când ne gândim la avântul pe care tehnologia îl are (mai ales și pentru că nu cunoaștem valențele acesteia cu precizie exactă). Pornind de la rachetele ce se lansează și continuând cu filmele având tentă apocaliptică, cu puterea tehnologiei asupra maselor și încheind cu dependența de internet și de gadget-uri, toate acestea provoacă o oarecare panică în gândurile fiecăruia dintre noi – nu neapărat prin ceea ce trăim în mod real, ci mai degrabă prin scenariile pe care le scriem în minte.

 

Propagarea fenomenului a început încă din anul 2000, atunci când Y2K (fenomenul legat de formatarea și stocarea datelor calendaristice pentru informațiile ce începeau să fie înregistrate în anul 2000) era pe buzele tuturor.

 

Privind în urmă, putem observa fără prea multe cercetări că ceea ce numeam Yahoo!, Zip Disk și Netscape Navigator sunt astăzi vizibil depășite de alte motoare de căutare și medii de stocare. De asemenea, internetul are o altă viteză, acum fiind folosit nelimitat, sub toate formele, la un preț considerabil diminuat de-a lungul timpului – ceea ce a determinat un acces fără prea multe opreliști. Internetul a schimbat omenirea și a reușit să adune laolaltă, printr-un singur clic, tot ceea ce până atunci păruse imposibil.

 

Și totuși, uneori, această grabă și avansul tehnologic (inclusiv prin apariția roboților umanoizi, cum e Sophia sau aceia care realizează intervenții chirurgicale) pot determina atacuri de panică, respectiv, anxietate sau fobie.

Tehnofobia, în fruntea fobiilor pe care le au americanii

Anxietatea sau fobia pot reprezenta o problemă, dacă rămân prezente pentru o perioadă mai lungă de șase luni și dacă evităm cu vehemență orice formă de tehnologie avansată.

 

Cercetătorii de la Universitatea Chapman au realizat o cercetare, intitulată „Survey on American Fears“. Dintre cele mai apăsătoare 5 temeri ale americanilor, 3 se situau în zona tehnologiei: cyberterrorism, urmărirea corporatistă a informațiilor personale, precum și supravegherea guvernamentală a informațiilor personale. Sondajul a fost aplicat pe 1500 repondenți adulți, care și-au clasat temerile în 88 de categorii, evaluându-le pe o scală de la 1 (absența fricii) până la 4 (frică maximă). Temerile respective au fost catalogate ulterior în 10 categorii distincte: (1) anxietăți personale; (2) crimă; (3) judecata altora; (4) dificultăți cotidiene; (5) tehnologie; (6) dezastre naturale; (7) deteriorarea mediului înconjurător; (8) dezastre umane; (9) nesiguranța viitorului personal; (10) incapacitate guvernamentală. Rezultatele au subliniat că tehnologia a ocupat locul 2, pe locul 1 aflându-se dezastrele naturale.

 

O serie de alte sondaje, realizate tot în SUA, arată că tehnofobia ar fi mai răspândită chiar și decât teama de moarte. De subliniat este și că acest termen („tehnofobia“) a apărut pentru prima dată în perioada Revoluției Industriale (1760–1840).

 

Cum gestionăm teama de tehnologie?

Potrivit experților din domeniul psihoterapiei, tehnofobia poate fi tratată ca orice altă formă de anxietate. Iar pașii principali ai intervenției implică: (1) asumarea faptului că avem o problemă și (2) expunerea la situații prin care putem să ne apropiem de tehnologie. Altfel spus, e greu de făcut o schimbare în plan psihologic, atâta vreme cât nu suntem conștienți de dificultatea pe care o avem. Însă după asta, e indicat să ne mărim nivelul de familiarizare cu aparatura inteligentă: să ne documentăm, să-i observăm pe alții în timp ce interacționează cu tehnologia și să ne expunem și noi la un anumit nivel de disconfort.

În tratamentul fobiilor de orice fel (în acest caz, al anxietății de tehnologie), intensitatea fricii va scădea doar după ce ne confruntăm, în repetate rânduri, cu situația care ne creează neplăceri. Din păcate, nu poți scăpa de neplăceri, rămânând în zona de confort. Abia după ce ne-am asumat riscul de a interacționa cu obiectele electronice, vom ajunge să ne simțim mai încrezători și, astfel, teama de tehnologie va fi mai puțin supărătoare.

Important de știut este că nu vorbim despre un tratament psihologic de lungă durată. Intervenția se poate realiza în câteva ședințe – maximum 15 – cu rezultate semnificative pe termen lung.

La fel ca orice obicei uman, tot ce-i în exces… strică

Digitalizarea unește, dar și dezbină omenirea. Deși ne aflăm la mică distanță de cei alături de care trăim sau cu care muncim, noi preferăm să discutăm mai degrabă online, decât să ne întâlnim față în față, excluzând astfel conectarea reală, atingerea, căldura și schimbul de priviri, ce au loc automat atunci când suntem offline.

 

Ne rezumăm la emoticoane, argou și abrevieri, pentru a ne exprima emoțiile. Și ne dezumanizăm pe zi ce trece. Ne instalăm aplicații care să ne monitorizeze sistemul cardiovascular și somnul. Ne implantăm cip-uri, pentru o mai bună calitate a somnului. De multe ori, nu realizăm cu exactitate în ce fel trăim. Pentru că viteza evenimentelor este fulgerătoare și nu ne dă răgaz să „rumegăm“ evenimente și comportamente, noi mai degrabă ne străduim să ținem pasul cu ceilalți, ca să nu rămânem mult în urmă, riscând să fim excluși din punct de vedere societal. Intrăm astfel într-un cerc vicios, în care ne adaptăm fără să mai reflectăm la ceea ce vrem și la ceea ce suntem, de fapt – oameni.

 

În celălalt taler al balanței, se află cunoașterea tehnologică supremă. Yuval Noah Harari (istoric și profesor titular în Departamentului de Istorie al Universității Ebraice din Ierusalim) ne stropește în cartea Homo Deus. Scurtă istorie a viitorului cu un duș rece. El susține că „religia datelor“ și „inteligența artificială“ vor fi cele care vor transforma omul, determinându-l să-și atribuie aici, pe pământ, ubicuitatea specific divină – lucru total indezirabil.

 

Pe de-o parte, un astfel de viitor poate părea imposibil sau destul de îndepărtat. Pe de altă parte, privind înapoi am putea accepta cu sinceritate că viețile noastre urmează un alt traseu și din această cauză, a tehnologiei. Nu știm ce ne rezervă viitorul, însă știm că – prin liber-arbitru și prin conștientizarea perioadei pe care o traversăm – putem face distincția între necesitatea de a avea tehnologie avansată în orice domeniu și puterea acesteia de a ne îngrădi viața și a ne limita alegerile.

 

Desigur, dacă simțim că nu ne regăsim în tot acest peisaj și că lucrurile nu funcționează în cazul nostru, devenind o sursă suplimentară de stres, este indicat să discutăm cu un specialist care (prin blândețe, empatie și experiență) ne poate ajuta să înțelegem mai bine ce simțim și ce putem face pentru noi înșine, în scopul de a ne elibera de această povară. Important ar fi să nu excludem complet tehnologia din viața noastră, deoarece ea se poate dovedi mai mult decât utilă – atât în comunicare, educație și dezvoltare, cât și în utilizarea mai eficientă a timpului (despre care ne plângem că e atât de puțin).

 

 

 

 

Sursa