Jump to content

Este timpul în care nu facem nimic un… timp pierdut?


South Silviu.
 Share

Recommended Posts

Este Timpul în Care Nu Facem Nimic Un… Timp Pierdut?

 

 Societatea în care trăim are bine împământenită ideea de „pierdere a vremii“. Practic, dacă cineva spune că asta face, este automat etichetat drept o persoană fără perspective și fără un plan de viitor. Astfel, suntem învățați să nu lăsăm timpul să treacă, ci să-l transformăm într-unul cât mai productiv. Însă, după multe ore de concentrare la locul de muncă, ne mai surprindem uneori în pauzele scurte, butonând și derulând paginile de socializare, adică tot un soi de pierdere de timp. Toate aceste obiceiuri – care au scopul să ne țină la curent cu tot ce se întâmplă în jurul nostru, din teama de a nu rămâne pe dinafară – au dus la dezvoltarea unor tulburări precum FOMO sau, la polul opus, JOMO (dorința de a ne detașa cât mai mult de ceea ce se întâmplă în social media), spre exemplu. Însă, nu de puține ori, atunci când avem aceste momente de respiro, numite duios dolce far niente, intervine conștiința, care ne face să ne simțim vinovați, prin faptul că ne-am permis să le experimentăm.

Importanța „irosirii“ timpului

Specialiștii, pe de altă parte, ne îndeamnă să reconsiderăm relația cu timpul „irosit“ și să-l fructificăm.

 

Oliver Buckerman relatează în The Guardian povestea reală a lui Merlin Mann (creatorul conceptului „Inbox Zero“), care a fost responsabil să scrie o carte despre sistemul său de eficientizare a gestionării e-mailului, dar după doi ani a abandonat proiectul, făcând postări pe blogul său despre cum s-a concentrat asupra modului în care și-ar putea petrece mai bine timpul, însă, paradoxal, astfel a ajuns să lipsească în multe momente importante din viața fiicei sale.

 

Psihologul Michael Guttridge, care se ocupă cu studiul comportamentului oamenilor la locul de muncă, certifică faptul că „există ideea conform căreia trebuie să fim mereu disponibili, să muncim tot timpul“. Un alt subiect atins de către Guttridge se referă și la comportamentul alimentar pe care majoritatea îl adoptăm (mâncatul în fața calculatorului) – lucru total neproductiv. El ne îndeamnă să ieșim din birou atunci când vrem să ne alocăm pauza de masă, fie că alegem o cafenea, fie o plimbare.

 

Guttridge suține că „pierderea timpului înseamnă să ne reîncărcăm bateriile și să ne dezactivăm“. Potrivit acestuia, detașarea totală și reconsiderarea timpului total neproductiv au efecte benefice asupra felului în care ne vom îndeplini responsabilitățile de la slujbă.

 

Altfel, ajungem să nu mai avem pauze reale, semnificative, întrucât rămânem conectați, chiar dacă am plecat fizic de la birou și suntem într-un parc sau citim o carte ori vizionăm un film, de exemplu. În zilele noastre, glorificăm ideea de multitasking, ubicuitatea ajungând să fie la rang de normalitate, ceea ce este mai degrabă o iluzie. În definitiv, ne apucăm de o activitate, însă ne surprindem navigând pe alte site-uri, ceea ce înseamnă că nu suntem deloc productivi, ci doar ne distragem atenția de la ceea ce am fi avut de terminat și, totodată, diluăm timpul alocat sarcinilor banale.

 

Autorul Alex Soojung-Kim Pang, în lucrarea sa, Rest: Why You Get More Done When You Work Less, alocă spațiu timpului necesar pentru a fi productivi, menționând că obținem mai mult atunci când lucrăm mai puțin. Așadar, specialiștii ne îndeamnă să nu sacrificăm cele 24 de ore pe altarul muncii, ci să le programăm în așa fel încât să ne bucurăm și de momente de respiro.

Mindfulness, elementul necesar pentru deconectare de la gadget-uri și conectare cu viața

Este sănătos să ne scoatem din priză, atunci când am închis calculatorul. Desigur, acest lucru pare din ce în ce mai greu dacă lucrăm de acasă. Însă, dacă facem tot posibilul să ne impunem acest lucru în mod conștient, atunci cu siguranță vom reuși să ne bucurăm de timpul liber – pe care îl putem savura cu și mai multă ardoare, după nenumărate săptămâni de izolare. Mindfulness sau starea de prezență conștientă presupune să ne oferim libertatea de a ne conecta cu propria lume interioară și a da dovadă de curiozitate și deschidere față de noi înșine. Viața nu înseamnă doar profesie, ea îmbină mai multe aspecte pe care este necesar să le integrăm, pentru a simți că trăim fără a fi sclavii meseriei.

 

Relațiile interumane au de suferit atunci când exagerăm cu o singură activitate (așa cum este munca), tocmai pentru că nu mai apucăm să fim prezenți conștient acolo unde ne aflăm fizic. Starea de pilot automat (ce reprezintă opusul stării de mindfulness) a devenit parte din viața noastră: gândim doar în cifre, grafice, rapoarte, când de fapt frumusețea vieții este dincolo de orele infinite de lucru. Desigur, satisfacția profesională este necesară pentru a ne fructifica încrederea în sine; însă pentru a ne simți utili și împliniți, este necesar să bifăm aceeași mulțumire atât în relația cu partenerul de viață, cât și cu prietenii semnificativi, să simțim într-adevăr că suntem ființe non-binare. Iar aceste relații nu se păstrează doar prin scurte discuții sporadice, ci prin interacțiune constantă. Relațiile sunt precum nisipurile mișcătoare. Ele capătă, chiar și invizibil, diferite forme, în funcție de investiția emoțională pe care o alocăm și de timpul pe care-l investim.

 

A lucra până la epuizare nu înseamnă a fi productiv, însă reprezintă o cale către nefericire. Dacă ne concentrăm atenția doar în acest sens, poate ar fi înțelept să ne gândim înainte ce anume ne mână spre un astfel de comportament adictiv. (Psihologii vorbesc tot mai des despre dependența de muncă ca fiind la fel de nocivă ca orice altă formă de dependență.) Însă în tot acest malaxor al sarcinilor pe care le avem zilnic de dus la bun sfârșit, este înțelept să ne reamintim că avem nevoie să ne aparținem (să trăim cu adevărat în corpul și viața noastră), să facem lucruri care să ne bucure sufletele și să putem alterna activitățile, acceptând că viața este imperfectă și că solicită multă flexibilitate psihologică din partea noastră.

 

Desigur, putem apela și la un specialist care să ne ajute să ajungem la o concluzie mai clară asupra propriei condiții și, în egală măsură, să ne îndrepte pașii spre o viață conștientă, în acord cu valorile și principiile noastre.

 

 


Sursa

Link to comment
Share on other sites

Guest
This topic is now closed to further replies.
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.