Afecțiuni marcate de imaginația unei persoane cu privire la simptomele fizice. Cum facem față ipohondriei?

[South Silviu.]

 

Ipohondria este o îngrijorare irațională și obsesivă, care implică riscul de a avea o afecțiune medicală gravă. Numită și „anxietate de boală“, această afecțiune este marcată de imaginația unei persoane cu privire la simptomele fizice ale unei boli. Deși experții nu sunt siguri de cauzele exacte, în conformitate cu Universitatea de Medicină Johns Hopkins din SUA, factorii declanșatori pot implica: un eveniment sau o situație stresantă, posibilitatea apariției unei boli grave, existența unei boli grave în copilărie sau a unui părinte cu o boală gravă, predispoziția spre îngrijorare și verificarea excesivă a stării de sănătate pe internet. 

 

Este complet normal ca o persoană să fi avut sentimente de stres sau anxietate în timpul crizei COVID-19. Cu toate acestea, dacă astfel de sentimente devin obsesive și iraționale, ele pot avea un impact sever asupra sănătății mintale a unei persoane. Altfel spus, această situație adversă pe care am trăit-o cu toții poate declanșa în unii dintre noi anumite frici sau emoții negative, nerezolvate, din trecutul nostru. Avem tendința de a catastrofa atunci când alte frici mai vechi ies la suprafață și de a le proiecta în viitor. Cu alte cuvinte, ipohondria poate fi înțeleasă și ca un simptom al unor sentimente profunde, vechi, reprimate și astfel nevindecate: sentimente de nesiguranță, de vulnerabilitate în fața răului, de neputință, de teamă. 

 

Studiile arată că, atunci când apare un pericol exterior, ne ocupăm de ceea ce se află în exterior,  slăbind focalizarea asupra a ceea ce este în interiorul nostru. Acesta este un mod de a ne exprima frica și emoțiile neprocesate. Ca și în cazul altor „anxietăți“ (studiile susțin că anxietatea este doar una și că ia diferite forme, în funcție de perioada vieții și de mediu), și în ipohondrie persoana se va ocupa de amenințarea din afara ei, minimizând resursele îndreptate asupra sa. Însă printr-un proces terapeutic, incertitudinea pe care o simte în interiorul ei va ajunge să fie plasată în afară doar în mod rațional, în timp ce resursele proprii vor fi percepute la un nivel sănătos. 

Care este diferența dintre îngrijorarea pentru sănătate și anxietatea de boală?

Ori de câte ori ești bolnav, corpul tău dă semne că ești bolnav, așa că este normal să te preocupe acest lucru. În cazul anxietății de boală, apare credința constantă că ai simptomele unei boli severe – până la un punct, când ajunge să te consume atât de rău îngrijorarea, încât suferința devine neliniștitoare chiar și atunci când medicii te asigură că ai o stare bună de sănătate. 

 

Obsesiile frecvente ale ipohondriei, în această perioadă, pot include: 

 

• raționamentul că o tuse trebuie să fie semn de COVID-19; 
• urmărirea constantă a simptomelor bolii; 
• solicitarea mai multor vizite la medic, deseori în aceeași zi sau din același motiv;
• evitarea anumitor obiecte, din cauză că ar putea fi contaminate; 
• verificarea repetată a organismului pentru a identifica eventuale semne de boală, evitând consultația oferită de un medic din teama primirii unui diagnostic real.

Ce vă recomandăm, ca metode pentru a face față anxietății de boală:

 

• Să țineți un jurnal despre modul în care se prezintă obsesiile personale; de exemplu, frecvența verificării simptomelor și consultarea medicilor, internetului sau a cunoștințelor, pentru a obține o reasigurare. Să reduceți frecvența acestora, înlocuindu-le treptat cu un exercițiu de relaxare.

 

• În dreptul fiecărei îngrijorări menționate în jurnal, să notați un gând funcțional – pornind de la dovezile pragmatice și terminând cu reafirmarea încrederii în resursele proprii de a face față situației; de exemplu: „Pandemia COVID-19 este o situație adversă pentru toată lumea. Cei mai mulți simt frică sau neliniște. Și eu sunt om și am emoții umane. Am respectat instrucțiunile de prevenție. Am încredere că pot face față acestei situații.“

 

• Exercițiu de „împământare“ (revenire cu picioarele pe pământ): „Sunt în siguranță, sunt în casa mea, simt sub tălpi podeaua, văd în jurul meu [enumerați 2 obiecte], aud [precizați un sunet], simt un miros de […], simt pe pielea mea materialul […]. Chiar dacă simt frică, neliniște sau alte emoții, de fapt sunt în siguranță.“ Psihologul și psihoterapeutul Peter A. Levine recomandă – ca tehnică utilă în caz că simțim emoții negative puternice – să așezăm mâna dreapta la subrațul stâng, iar mâna stângă să o încrucișăm pe deasupra mâinii drepte, ca și cum ne-am lua în brațe (astfel, îi dăm minții noastre un sentiment de siguranță, delimitând granițele personale și conținând emoția, care este parte din noi, nicidecum superioară nouă). 

 

• Întreprindeți activități capabile să vă amplifice emoțiile pozitive, cum ar fi să mergeți la plimbare sau să sunați un prieten, să citiți ceva plăcut sau orice altă activitate care vă face plăcere.

 

• Încercați să faceți activități pe care le-ați evitat din cauza problemelor de sănătate, cum ar fi grădinăritul sau joggingul. 

 

Fiți curioși să vedeți cum arată lumea voastră interioară. Întrebați-vă de unde vin aceste temeri, de unde anume din interiorul vostru. Permiteți-vă să vă explorați sinele, iar dacă procesul devine dificil, apelați la serviciile unui psihoterapeut care să vă ghideze în procesul de vindecare profundă.

 

 

 

 

Sursa