Jump to content

Persoanele care au suferit un prejudiciu cauzat de o practică anticoncurenţială interzisă au dreptul la despăgubire


dabro.pdf
 Share

Recommended Posts

image.png.d94f150bc69d67d4bd3da5b5de1a5df2.png

 

Oricare persoane care a suferit un prejudiciu cauzat de o încălcare a legislaţiei în materie de concurenţă de către o întreprindere sau o asociaţie de întreprinderi are dreptul de a solicita instanţelor de judecată competente despăgubirea integrală a prejudiciului suferit.

 

În Monitorul Oficial nr. 952/2020 a fost publicată OUG nr. 170/2020 privind acţiunile în despăgubire în cazurile de încălcare a dispoziţiilor legislaţiei în materie de concurenţă, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996.

 

Orice persoană care a suferit un prejudiciu cauzat de o practică anticoncurenţială interzisă, potrivit prevederilor Legii nr. 21/1996 şi/ sau ale art. 101 sau 102 din TFUE, poate solicita şi obţine repararea integrală a prejudiciului respectiv.

 

Despăgubirile integrale repun persoanele care au suferit un prejudiciu, în situaţia în care s-ar fi aflat dacă legislaţia în materie de concurenţă nu ar fi fost încălcată. Despăgubirea integrală include pierderea efectivă, profitul de care este lipsită persoana prejudiciată, precum şi plata dobânzii aferente.

 

Competenţa de a soluţiona cererile de reparare a prejudiciului cauzat de întreprinderi, ca urmare a unei încălcări a legislaţiei în materie de concurenţă, revine Tribunalului Bucureşti. Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel la Curtea de Apel Bucureşti, împotriva hotărârii acesteia putând fi declarat recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

 

Dreptul la acţiunea în despăgubire se prescrie în termen de 5 ani. Termenul de prescripţie nu începe să curgă înainte de încetarea încălcării legislaţiei în materie de concurenţă şi înainte ca reclamantul să fi cunoscut sau să fi trebuit să fi cunoscut:
a) comportamentul adoptat şi faptul că acesta constituie o încălcare a legislaţiei în materie de concurenţă;
b) faptul că încălcarea legislaţiei în materie de concurenţă i-a adus un prejudiciu;
c) identitatea autorului încălcării.

 

Potrivit ştirilor juridice, întreprinderile care au încălcat legislaţia în materie de concurenţă printr-un comportament comun sunt răspunzătoare, în solidar, pentru prejudiciul cauzat de încălcarea legislaţiei în materie de concurenţă. Fiecare dintre întreprinderile respective are obligaţia de despăgubire integrală a prejudiciului, iar partea prejudiciată are dreptul de a solicita despăgubiri integrale de la oricare dintre acestea până când este despăgubită integral.

 

Instanţa judecătorească are competenţa de a estima cuantumul prejudiciului în litigiul aflat pe rolul acesteia, asigurându-se că nici sarcina probei şi nici standardul probatoriu necesar pentru cuantificarea prejudiciului nu fac, practic, imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea dreptului la despăgubiri integrale.

 

lexcafe.ro

Dicționar/ lămuriri:

  • prejudiciu: daună, pagubă, știrbire a onoarei, a reputației, a prestigiului cuiva;
  • Legea concurenței nr. 21/1996 (click pentru a o accesa integral) are ca scop protecția, menținerea și stimularea concurenței și a unui mediu concurențial normal, în vederea promovării intereselor consumatorilor;
  • practici anticoncurențiale: înțelegeri între întreprinderi concurente, cu scopul de a fixa prețuri sau de a împărți piața, asigurându-și fiecare o poziție în monopol, denaturând regulile concurențe;
  • întreprindere: formă de organizare a unei activități economice, autonomă patrimonial și, potrivit legilor în vigoare, autorizată să facă acte și fapte de comerț, în schimbul obținerii de profit, furnizând bunuri materiale sau servicii pe piață, în condiții de concurență;
  • *TFUE (click pentru a-l accesa integral): Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene;
  • cuantum: cantitate, sumă;
  • litigiu: conflict între persoane, instituții, state etc., ce poate forma obiectul unui proces, unui arbitraj etc.

 

*Prevederile articolului 101 și articolului 102 din TFUE:

Articolul 101

(ex-articolul 81 TCE)

(1) Sunt incompatibile cu piața internă și interzise orice acorduri între întreprinderi, orice decizii ale asocierilor de întreprinderi și orice practici concertate care pot afecta comerțul dintre statele membre și care au ca obiect sau efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței interne și, în special, cele care:

(a) stabilesc, direct sau indirect, prețuri de cumpărare sau de vânzare sau orice alte condiții de tranzacționare;

(b) limitează sau controlează producția, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investițiile;

(c) împart piețele sau sursele de aprovizionare;

(d) aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiții inegale la prestații echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurențial;

(e) condiționează încheierea contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestații suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanțele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.

(2) Acordurile sau deciziile interzise în temeiul prezentului articol sunt nule de drept.

(3) Cu toate acestea, prevederile alineatului (1) pot fi declarate inaplicabile în cazul:

- oricăror acorduri sau categorii de acorduri între întreprinderi;

- oricăror decizii sau categorii de decizii ale asocierilor de întreprinderi;

- oricăror practici concertate sau categorii de practici concertate

care contribuie la îmbunătățirea producției sau distribuției de produse ori la promovarea progresului tehnic sau economic, asigurând totodată consumatorilor o parte echitabilă din beneficiul obținut și care:

(a) nu impun întreprinderilor în cauză restricții care nu sunt indispensabile pentru atingerea acestor obiective;

(b) nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurența în ceea ce privește o parte semnificativă a produselor în cauză.

 

Articolul 102

(ex-articolul 82 TCE)

Este incompatibilă cu piața internă și interzisă, în măsura în care poate afecta comerțul dintre statele membre, folosirea în mod abuziv de către una sau mai multe întreprinderi a unei poziții dominante deținute pe piața internă sau pe o parte semnificativă a acesteia.

Aceste practici abuzive pot consta în special în:

(a) impunerea, direct sau indirect, a prețurilor de vânzare sau de cumpărare sau a altor condiții de tranzacționare inechitabile;

(b) limitează producția, comercializarea sau dezvoltarea tehnică în dezavantajul consumatorilor;

(c) aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiții inegale la prestații echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurențial;

(d) condiționarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestații suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanțele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.

Edited by dabro.pdf
eroare gramatică
Link to comment
Share on other sites

Guest
This topic is now closed to further replies.
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.