Mario Party Superstars este un fel de „Nu te supăra, frate!” pentru Nintendo Switch (review)

[RW DDonny]

 

 

Petrecerile sunt mișto, nu zic nu, dar de când cu pandemia asta mai am momente în care încep să nu îi mai suport pe ăia câțiva prieteni pe care îi văd săptămânal, de vreo doi ani încoace. Subiectele de discuții sunt destul de puține, iar jocuri? Mă dor mâinile de cât FIFA și UFC am tot băgat. Dar câteodată apare ceva nou, precum Mario Party Superstars care înlocuiește monotonia cu ore întregi de distracție… ori de calmat spiritele între aia doi prieteni mult prea competitivi. Na’, fiecare după cum și-i alege.

 

Trebuie să recunosc că un Nintendo Switch reușește să devină cu ușurință atracția principala într-un grup mai mare de oameni. Oricâte PlayStation 15 ai avea și indiferent câți GB are placa ta video, o să găsești cu greu o platformă cu care să ții ocupați mai bine de doi oameni în același timp. Și cu jocuri precum Mario Party Superstars nu doar că le dai o ocupație, dar te asiguri că preț de câteva ore nu ii mai vezi la față.

 

Cu nu mai puțin de cinci planșe de joc și peste 100 de mini-jocuri, noul titlu de la Nintendo reușește să adune tot ce are mai bun de oferit universul Mario: personajele arhi-cunoscute, controale ușor de înțeles, joculețe care-ți pun mintea și reflexele la contribuție și ore întregi de distracție. Bine, nici nu este de mirare întrucât seria Mario Party are nu mai puțin de 23 de ani de existență și a avut tot timpul din lume să se dezvolte in ceea ce a ajuns astăzi.

 

 

 

Înapoi la origini

 

Precedentul titlu din serie a fost lansat în 2018 și a marcat o întoarcere la origini. Mario Party Superstars solidifică și mai mult ideea aceasta, aducându-mi aminte de perioada în care consola next-gen de la Nintendo era GameCube. Controalele sunt simple și nu folosesc accelerometrul de pe joystick, nu ai capsule cu iteme de desfăcut, nu regăsim nici tot felul de abilități și sisteme avansate de joc; doar un gameplay rudimentar care se concentrează mai de grabă pe experiența jucătorilor, nu pe dificultate.

 

Ai cinci hărți la dispoziție: Yoshi’s Tropical Island, Space Land, Peach’s Birthday Cake, Woody Woods și Horror Land. Iar fiecare dintre acestea vine cu caracteristicile sale proprii. Ai elemente specifice care schimbă cursul jocului, precum fantomele din Horror Land, fiecare are personalitatea ei cu un level design foarte bine realizat și îți oferă destulă diversitate încât să nu te plictisești ușor. Bine, există unele mini-game-uri care sunt asemănătoare, dar măcar nu devin repetitive.

 

 

Acum că tot am adus vorba despre mini-game-uri, trebuie să vorbesc puțin și despre ele. Până la urmă sunt punctul principal al lui Mario Party Superstars. Nu știu cine a făcut selecția, dar a reușit să culeagă doar ce era mai bun în titlurile precedente și nici măcar unul dintre cele 100 de joculețe nu este prost. Dificil, ori de-a dreptul enervant? Cu siguranță, dar nu prost conceput. Iar dacă ați mai jucat in trecut vreun joc din serie este o șansă mare ca Bumper Balls, Shy Guy Says, Hot Rope Jump sau Revers-A-Bomb să vă sune cunoscut.

 

Iar ca să înțelegeți cât de simple sunt, unul dintre favoritele mele este Bumper Balls. În acest joculeț, personajele merg pe niște mingi și scopul este să îi împingi pe toți de pe o platformă și să rămâi ultimul în picioare. Un battle-royale în toată puterea cuvântului cu mecanici ușor de înțeles și potențialul de a-ți scoate din sărite nu unul, nici doi, ci trei prieteni… în funcție de cum și cu cine te aliezi.

 

Și dacă se întâmplă ca fix tu să fii ăla competitiv din gașcă, Mario Party Superstars îți oferă șansa să le arăți tuturor că ești bun la jocuri în mini-game-urile 1v3. Aici am avut unele experiențe ok, dar și unele mai puțin ok. Jocurile nu sunt prea bine balansate și fie este avantajat cel care joacă singur, fie există situații 1v3 in care un singur jucător bun din echipă este de ajuns încât să facă sarcina imposibilă pentru cel care este pe cont propriu.

 

 

Nivelul de progresie a fost și el schimbat. O stea costă acum 20 de monede, astfel progresia este ceva mai greoaie și te motivează să câștigi cât mai multe mini-game-uri pentru a le lua fața celorlalți jucători. Iar dacă unul dintre prietenii tăi îți testează nervii, îl poți provoca la un duel 1v1 în care îți pui bănuții la bătaie. Iar parte din frumusețe este faptul că norocul joacă un rol important… în toate joculețele din Mario Party Superstars. Așa că nu îți face griji dacă nu ai la fel de multă experiență de gaming ca și prietenii tăi. Dacă ești norocos de fel, deja ai furat startul.

 

Mario Party Superstars arată și sună bine

 

Nici seria Mario și nici consola portabilă de la Nintendo nu sunt recunoscute pentru fidelitatea grafică și realismul de care dau dovadă. Dar chiar și așa, se vede că a fost ceva muncă investită în Mario Party Superstars. De la hartă, până la personaje, decoruri și efecte, totul arată bine, iar culorile sunt vii, plăcute ochiului datorită nuanțelor calde.

 

Chiar dacă grafică nu e importantă în acest tip de joc, chiar și un ochi neantrenat va putea observa atenția la detalii. Din punctul meu de vedere, asta reprezintă un bonus pentru echipă de dezvoltare. Iar o a doua bilă albă o merită pentru sound design.

 

 

Aproape toate cele 100 de jocuri au primit un soundtrack nou, mult mai bogat în detalii și mai clar. Însă dacă ești nostalgic și vrei să auzi încă o dată melodii din copilărie, poți să deblochezi muzica din jocurile lansate pe Nintendo 64 și s-o asculți în Data House. Asta oferă un blend interesant între elemente împrumutate din jocuri mai vechi și îmbunătățirile aduse pentru a le face, încă o dată, de actualitate.

 

Multiplayer-ul offline este cel mai bun multiplayer

 

Deși jocurile multiplayer se referă adesea la jucat în rețea, cred că cea mai bună cale prin care te poți bucura de Mario Party Superstars este în modul offline. Patru oameni, patru joystick-uri, câteva doze și niște ronțănele și ți-ai asigurat o după-amiază… numai să fii atent la ceas pentru că din experiența personală, timpul zboară foarte repede când te intreci cu prietenii în jocul ăsta.

 

Mario Party Superstars vine și cu un mod de online în care poți fie să te alături unor lobby-uri publice, fie să găzduiești o sesiune privată. Dacă ai început un joc și unul dintre cei patru playeri se oftică sau trebuie să fugă undeva, personajul ales de acesta va fi controlat până la final de un bot, astfel nu se termină jocul prematur. Și chiar dacă nu există un sistem de voice chat sau text, poți să comunici prin intermediul unor stickere. Nu e cine știe ce, dar e cât de cât.

 

 

 

Diferența dintre multiplayer-ul offline și cel online este făcută de conexiunea la internet. Și fix factorul cel mai important se poate dovedi a fi cea mai mare piedică. Din nefericire, există destul de mult lag și unele jocuri devin brusc extrem de grele, mai ales când se bazează pe reflexe rapide și o conexiune cât mai stabilă. Chiar și așa, de cele mai multe ori vei avea o experiență ok și pe internet, astfel poți să te distrezi foarte bine și fără să strângi toată lumea în aceeași camera.

 

Fiecare la el la scară

 

Ca fiecare petrecere și asta trebuie să se încheie, astfel am ajuns la finalul acestui material și trebuie să judecăm Mario Party Superstars ținând cont de toate cele de mai sus. Iar impresia pentru întregul pachet este pozitivă. De fapt, au fost foarte puține lucruri care să mă deranjeze cu adevărat. Și dacă am ceva de reproșat, este conexiunea destul de proastă pentru sesiunile de multiplayer online, dar asta cred că ține mai mult de Nintendo decât de joc, astfel o s-o trec cu vederea.

 

Tragem linie și trebuie să recunosc că nici o lansare de anul acesta, oricât de mare ar fi ea, nu poate să egaleze Mario Party Superstars când vine vorba despre distracție pură alături de prieteni. Fără grafică super realistă, fără scheme de control complicate sau povești care mai de care mai încurcate. Ai un joc simplu, pe care îl va înțelege oricine și care te va ține în fața ecranului ore în șir.

 

Sursa: Zona IT

[RW DDonny]