Sicilia şi parfumurile Mediteranei

[BogdaNNN]

 

 

Sicilia şi parfumurile MediteraneiScară înflorită în Caltagirone

De la Palermo la Marsala, printre pescării şi podgorii, vizitatorul descoperă frumuseţea scăldată în soare a Siciliei, aromele speciale ale acestei insule, cea mai mare din Mediterana.

 

Pământ cu o istorie marcată de un metisaj cultural fără egal, Sicilia oferă vizitatorilor o mulţime de situri şi peisaje de o frumuseţe emoţionantă, cu contraste incredibile între Palermo, marcat de civilizaţiile arabă şi normandă, între grandoarea vestigiilor greceşti de la Agrigente sau Siracusa şi asprimea din interiorul insulei, unde se perpetuează încă, în unele locuri, tradiţii ancestrale demne de romanele lui Leonardo Sciascia sau Tommaso di Lampedusa.

 

Colonizată de fenicieni, care au fondat aici adevărate cetăţi, Mozia, Solonte şi Palermo, apoi de cartaginezi şi greci, care au lăsat numeroase vestigii, cum ar fi Teatrul de la Taormina, Templele din Segesta, Agrigente şi Selimonte, Sicilia a avut în Antichitate o importanţă strategică şi economică deosebită.

 

 

 

Noto, orașul Barocului târziu

 

La sfârşitul războaielor punice, insula a devenit provincie romană, iar după căderea Imperiului Roman, a fost invadată de popoare germanice. A revenit apoi Imperiului Bizantin, până la cucerirea musulmană dintre 827 şi 902. Cucerirea normandă a dus la constituirea unui regat feudal, în secolul al XII-lea. Regele Roger al II-lea, admirator al culturii musulmane, a dus o politică de toleranţă, în acest regat cosmopolit, care reunea greci, lombarzi, englezi şi arabi.

 

Palermo a devenit capitala Siciliei în timpul dinastiei germanice a familiei Hohenstaufen, ale cărei conflicte cu Papalitatea au dus la cucerirea insulei de către Carol I de Anjou, frate al regelui Franţei, Ludovic al XI-lea, în 1266. Dominaţia franceză este urmată de cea spaniolă, caracterizată printr-un relativ declin. În secolul al XIX-lea, Sicilia se uneşte cu Italia. Sicilia era atunci una dintre regiunile cele mai bogate, Palermo şi Conca d’Oro câştigând din exportul de grâne şi de lămâi şi cunoscând o oarecare dezvoltare industrială susţinută de marile familii din Palermo, Florio, una dintre cele mai mari averi ale Italiei, şi Whitaker, a cărei vilă va deveni „Grand Hotel des Palmes”, unde Wagner va termina, în iarna 1881-1882, ultima sa operă, „Parsifal”.

 

O istorie agitată, care a forjat tradiţii şi a creat o atmosferă cu totul specială ce poate fi descoperită şi asăzi.

 

Palermo, oraşul Barocului şi al gurmanzilor

 

 

 

Portul din Cefalu

 

Palermo, haotic, labirintic, derutează la prima vizită, până descoperi cheia de lectură, cum ar fi planul în cruce care organizează centrul istoric. Prima axă, care urmează drumul soarelui, datează din timpul fenicienilor. A doua a fost creată de spanioli în timpul atotputernicului Carol Quintul. Ele împart vechiul centru în patru cartiere egale, adevărate “medina” cu origini în vremea dominaţiei arabe. Oraşul trebuie vizitat pe jos. Fără veste, treci dintr-o stradă întunecoasă la un palat majestuos, de la o grămadă de pubele la o mare piaţă în care se înalţă o biserică barocă cu faţadă exuberantă sau un restaurant elegant.

 

Oraşul este o incredibilă combinaţie de stiluri arhitectonice, în care cupole roşii ca de moschee acoperă clopotniţele bisericilor. Micile vile stil Art Nouveau sunt înconjurate de clădiri moderne, înalte, bisericile în stil baroc flamboiant stau alături de cele normande mai austere. Toată această combinaţie este atât de armonios echilibrată, iar clădirile se îmbină unele cu altele într-o asemenea măsură, încât o eventuală confuzie face loc seducţiei. Aici, arta bizantină se îmbină cu cea arabă şi normandă. În 831, arabii au cucerit oraşul şi au făcut din el unul dintre cele mai importante cetăţi din lumea mediteraneană. Normanzii au pătruns în oraş în 1072, punând capăt stăpânirii arabe, iar creştinismul a redevenit religia oficială.

 

 

 

La Scopello, apa mării se întâlnește cu cerul în aceleași nuanțe

 

Palermo a devenit unul dintre cele mai importante oraşe din Europa, cu un comerţ, o cultură şi educaţie înfloritoare. În 1186, când Henric al VI-lea s-a căsătorit cu Constance de Heauteville, Sicilia a intrat sub stăpânirea Casei germane de Suabia. A urmat apoi Casa de Anjou, care a trasferat capitala la Napoli, apoi Aragonezii, în timpul stăpânirii cărora evreii au fost alungaţi şi s-a instaurat un stat al Sfintei Inchiziţii. În 1479, oraşul a fost inclus în Regatul Spaniei. În 1734, a devenit posesiunea Bourbonilor, fiind proclamat Regatul celor Două Sicilii. Aceştia au domnit până la anexarea Siciliei la Regatul Italiei în 1861.

 

 

 

Sărbătoarea lui San Calogero la Agrigento

 

Astăzi veţi descoperi un labirint de străzi şi alei înguste. Splendid, Teatrul “Massimo”, un simbol cultural al oraşului secolului al XIX-lea. La fel de impresionantă şi “Cappella Palatina” din “Palazzo dei Normanni”, sediul uneia dintre cele mai rafinate Curţi ale perioadei medievale. Interiorul capelei este un excelent exemplu de artă combinată, arabo-normandă. Nu puteţi să nu faceţi un scurt popas în “Grădina Botanică”, ce impresionează prin gama de plante exotice. “Piazza Pretoria” este incredibilă cu fântâna sa înconjurată de statui, iar efectul vizual este magnific.

 

 

 

Decorațiuni teatrale care împodobesc balcoanele și fațadele

 

Simţurile vizitatorului sunt asaltate în pieţe, adevărate “souks” milenare. Inima Palermo-ului este piaţa “Ballaro”, cea mai mare şi cel mai bine aprovizionată. Munţi de calamari lucioşi, mici peşti argintii încă vii, bucăţi de ton a căror nuanţă de roşu evocă un Carpaccio. Atât pictorul, cât şi mâncarea.

 

“Ton cu adevărat local”, anunţă un mic panou înfipt în grămada de carne, ca o invitaţie de a savura pe loc peştele crud, asezonat cu câteva picături de lămâie. Mai departe, din bogăţia de fructe şi legume, te aştepţi să răsară o figură de Arcimboldo: cireşe cărnoase, vinete pântecoase, lămâi care strălucesc ca tot atâţia sori. Peste tot, în acest templu dedicat “street food”, trecătorul este invitat să guste “panelle”, mici clătite cu năut, bulete de orez, un uimitor amestec de miresme orientale şi de mirosul dulce al florilor de iasomie…

 

Monreale, locul de întâlnire al artelor răsăritene şi occidentale

 

 

 

Piața Domului din Siracusa

 

Ieşind din Palermo către vest, pe bulevardul Calatafimi, ajungi la Conca d’Oro, de unde începe un splendid câmp de măslini şi de flori. Este obligatorie o escală la Monreale pentru a vizita Domul şi mânăstirea.

 

Catedrala din Monreale, un templu acoperit cu mozaicuri din aur, vă va tăia respiraţia. Dar frumosul oraş Monreale este aşezat în vârful muntelui Caputo, de unde, privind în jos, eşti uimit de frumuseţea văii aurii, bogată în măslini, portocali şi migdali, numită Conca d’Oro. La Monreale se află Domul şi curtea sa arabo-normandă, care merită o vizită aprofundată. Fondat în 1172 de Guglielmo al II-lea, Domul, cu un plan în cruce latină, are faţada flancată de două turnuri masive. Nava şi transeptul sunt decorate cu un ciclu de mozaicuri reprezentând scene din Vechiul Testament. Admirabil şi exteriorul absidelor, din tuf, ornat cu marmură în diferite culori. Un adevărat spectacol este oferit de curtea interioară, mărginită de 228 de coloane îngemănate, decorate cu basoreliefuri şi mozaicuri. Chiar şi pe capitelurile foarte elaborate se află scene din Vechiul şi Noul Testament. Artizanii din Monreale sunt cunoscuţi pentru talentul cu care prelucrează ceramica şi mozaicurile.

 

 

 

 

 

Sursa:

http://www.cotidianul.ro/sicilia-si-parfumurile-mediteranei-221127/