Biserica - spital duhovnicesc

[BogdaNNN]

Ma bucur ca ma aflu din nou in Romania, pe care o socotesc drept patrie a mea, nu doar pentru ca am venit aici de multe ori si pentru ca s-au tradus multe din cartile mele in limba romana, ci si pentru ca, datorita acestor carti, am dobandit multi prieteni dragi, printre care si cei ce se gasesc astazi aici. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru acest dar.

 

Scopul venirii mele este acela de-a va prezenta lucrarea pe care o desfasor de atatia ani in domeniul Psihoterapiei Ortodoxe si al principiilor care o guverneaza, in legatura directa cu remarcabila lucrare care se desfasoara aici – infiintarea spitalului duhovnicesc prin sprijinul neobosit al doctorului Pavel Chirila si al obstii Sfintei Manastiri Nera, pe care o indruma duhovniceste Parintele Theofan.

 

1. "Psihoterapia Ortodoxa"

De multi ani slujesc ca Parinte Duhovnicesc si am avut sub indrumarea mea multi oameni care veneau sa-si descopere caderile si sa ceara calauzire. Odata cu trecerea timpului am inceput sa inteleg ca spovedania trebuie sa lucreze ca terapie a bolilor duhovnicesti ale oamenilor si ca vindecarea are loc in Biserica, prin viata liturgica si cea de nevointa. Tainele il unesc pe om cu Dumnezeu prin impartasirea Harului necreat al lui Dumnezeu, iar viata de nevointa inseamna tinerea poruncilor lui Hristos.

 

Vedeam cum crestinii cad mereu in aceleasi pacate. Veneau la spovedanie, imi spuneau caderile lor, gaseau odihna sufleteasca pentru putina vreme, dar apoi repetau aceleasi greseli. Incercam sa-mi explic de ce se intampla asta, adica de ce, in ciuda dorintei lor de-a se elibera de patimi, nu izbuteau.

 

Atunci, citindu-i pe Parintii niptici ai Bisericii, am inteles bine ca sufletul omului are o lucrare intelegatoare-noetica (noerá enérgeia) si una rationala (logikí enérgeia), mintea (nous) – prin care se desfasoara lucrarea intelegatoare-noetica (noerá enérgeia) – fiind prima care patimeste, se dezorienteaza, se indeparteaza de Dumnezeu, este robita de un anume gand sau inchipuire, se amesteca cu placerea si apoi este atrasa de partea poftitoare si partea manioasa a sufletului, cu urmarea savarsirii pacatului. Iar cand pacatul se repeta, atunci devine patima. Prin urmare, este de trebuinta vindecarea puterilor sufletului – adica a partii rationale, a celei poftitoare si a celei manioase – si, desigur, trebuie sa se lumineze mintea (nous) a omului.

 

Aceasta constatare m-a condus la o cercetare a textelor patristice, ca sa inteleg ce este mintea (nous) omului, ce legatura are cu ratiunea (logikí), ce este pacatul, cum se intuneca mintea, cum se imbolnaveste partea rationala si partea patimitoare a sufletului, si, in fine, cum se tamaduieste si cum se lumineaza mintea (nous) a omului.

 

Cautarea aceasta, in realitate, privea antropologia ortodoxa, asa cum o invata Parintii Bisericii. Astfel, am investigat ce este omul firesc, asa cum a fost el creat de Dumnezeu, ce s-a petrecut prin pacatul stramosesc, cum a intrat in om stricaciunea si moartea, cum s-au format placerea si durerea si care este relatia dintre ele, cum se innoieste omul prin intruparea lui Hristos si prin viata lui in Biserica. In fapt, cercetam ce este vechiul Adam, ce este noul Adamsi cum se innoieste crestinul in Hristos si in Biserica.

 

In cele din urma am inteles lamurit ca Biserica este un spital duhovnicesc care il vindeca pe omul vatamat de pacat. Acest lucru l-a subliniat in zilele noastre cu deosebire Parintele Ioannis Romanidis. De asemenea, am constientizat ca Sfintele Taine si Sfanta Scriptura sunt medicamentele duhovnicesti, ca Hristos este adevaratul doctor, iar clericii care lucreaza in Hristos sunt doctori duhovnicesti – iar nu filosofi, sociologi sau moralsti. Manastirile sunt sectii duhovnicesti de terapie intensiva etc.

 

Cel mai important este ca toata aceasta cercetare nu am facut-o doar pe baza cartilor, ci in comunitatea vie a Bisericii, adica asupra crestinilor care veneau la mine pentru a fi ajutati in viata duhovniceasca. Desigur, acest lucru nu se petrecea independent de propria mea dorinta ca in acelasi timp sa ma vindec eu insumi, anume traind in Biserica, avand propriul meu Parinte Duhovnicesc si cautand doctori buni duhovnicesti, dar si monahi care cunosteau din experienta calea tamaduirii duhovnicesti – pentru ca, altfel, ar fi valabile in ce ma priveste cuvintele lui Hristos: "doctore, vindeca-te pe tine insuti" (Luca 4:23).

 

 

Sursa:

http://www.crestinortodox.ro/credinta/biserica-spital-duhovnicesc-141285.html

[CRANKY]