Evolutia spiritului crestin de-alungul timpului.

[BaniMulti Sictir Pufos GEN]

Ce bine ar fi daca noi, impreuna cu minunata randuiala a dumnezeiestilor slujbe si impreuna cu frumoasele noastre obiceiuri, am fi mostenit, cu adevarat, de la veche Biserica si duhul ei, duhul iubirii de Dumnezeu, al iubirii de frati, si al ravnei catre inalta noastra chemare de fii ai lui Dumnezeu si alesi, dupa credinta in Hristos, catre toata faptura buna ! Stramutandu-ne cu mintea noastra la acele timpuri, cand turma lui Hristos, inca mica si de pretutindeni pangarita, era nevoita sa savarseasca rugaciunile sale obsesti in ascuns, sub valul noptii, si nu numai prin case obisnuite, ci prin pesteri, nu se poate sa simtim cum inimile nu ni se umplu de pocainta si ochii de lacrimi, cugetand cum membrii acestei turme a lui Hristos erau cu totii insufletiti cu un simtamant obstesc de iubire catre Dumnezeu si toti oamenii.

 

De cata supunere si ascultare a poruncilor Domnului erau pline inimile lor, cata curatire stralucea in inima lor cu cata ravna cantau ei laude si aduceau multumire lui Dumnezeu, Mantuitorul lor. Cu cata caldura se rugau nu numai unul pentru altul, ci chiar si pentru aceia care eau nevoiti sa-si asunda rugaciunile si slujbele lor ! Poate vom zice ca insasi starea deosebita a credinciosilor de atunci dadea pietatii lor nu putina infrumusetare. Fie si asa ! Dar aceasta nu este decat o rama, fara de care tabloul nu piede nimic din farmecul si frumusetea sa minunata. Credinciosii aveau o inima si un cuget - iata care era frumusetea de capatenie a vechii Biserici crestine, si ea va ramane pentru toate timpurile pilda si icoana vie a felului in care ar trebui sa fie orice obste omeneasca, adunata imprejurul unui Altar al lui Hristos !

 

Raportandu-ne la timpurile noastre vedem ca spiritul crestin adevarat s-a degratat si se degradeaza treptat. Nimeni nu mai simte pura iubire fata de frati si fara de Hristos. Alergam la Biserica doar cand avem necazuri iar daca Dumnezeu nu indeplineste "poruncile" noastre ajungem sa il injuram si sa il blestemam ca "nu ne-a dat si nu ne-a facut" ... Daca in Biserica veche rugaciunea iti tine de foame iar iubirea de sete acum radem de intelesurile cuvantului iubire. Iubirea intre semeni in ziua de astazi se bazeaza doar pe situatia materiala.Bogatii discrimineaza saracii, umilindu-i.Trist dar adevarat ...

 

Daca as putea sa calatoresc in timp, as merge acum 100 de ani si chiar mai bine pentru a trai iubirea si a simti credinta. Fericiti au fost acei oameni, desi se ascundeau pentru a se ruga ! Noi ar trebui sa fim mult mai fericiti, bisericile sunt la fiecare pas, portile raiului ne sunt deschise si nimeni nu te omoara pentru ca spui sunt crestin ... Vai noua ...

 

 

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/religie/evolutia-spiritului-crestin-a-lungul-timpului-124911.html

[CRANKY]