Special istorie auto: primii 100 de ani Aston Martin

Conner Q · November 12, 2013

Special istorie auto: primii 100 de ani Aston Martin

Anul 2013 rămâne unul foarte important pentru marca britanică Aston Martin, care şi-a serbat cu fast centenarul. Prin urmare, în revista ProMotor nr. 103 (iulie-august 2013) i-am dedicat un material amplu celei mai cunoscute mărci sportive engleze.

Cei 100 de ani de existenţă ai Aston Martin au fost marcaţi de câteva maşini foarte importante, care definesc anumite perioade din istoria mărcii britanice, dar care au urmărit întotdeauna filosofia unuia dintre creatorii mărcii, Lionel Martin: ”O maşină pentru şoferul rafinat care-şi doreşte voiaje rapide.”

În continuare, modelele care reprezintă adevărate ”borne kilometrice” pentru pasionaţi:

Cel mai vechi model Aston Martin în stare originală este un A3 (număr şasiu 1913, TT1). Condus iniţial de contele Louis Zborowski, a participat la Grand Prix-ul Franţei de la Strasbourg, din 1923, dupa care a fost vândut doamnei Marion Agnew. Aceasta şi-a botezat maşina ”Green Pea“ (mazăre verde) şi a făcut multe călătorii prin Europa cu ea, contribuind la creşterea notorietăţii firmei Aston Martin. În 1958, maşina a fost cumpărată de Neil Murray, specialist al maşinilor din perioada antebelică şi fondator al Aston Martin Heritage Trust.

”Cea mai celebră maşină din lume“ a fost în anii ‘60 Aston Martin DB5, datorită apariţiei în filmul ”Goldenfinger“, cu Sean Connery în rolul agentului 007. DB5 a apărut în şase filme din seria James Bond (”Goldfinger“, ”Thunderball“, ”GoldenEye“, ”Tomorrow Never Dies“, ”Casino Royale“ şi ”Skyfall“), dar şi în alte producţii cinematografice. Practic, DB5 e primul exemplu al succesului comercial imens pe care îl poate avea apariţia unui produs într-un film de box-office. Maşina din ”Goldfinger“a fost vândută în 2010 cu aproape 3,5 milioane de euro, în timp ce un DB5 ”normal“ ajunge la peste 200.000 de euro.

Cel mai scump Aston Martin de serie, ”o maşină sublimă în fiecare detaliu“, a fost produs în doar 77 de exemplare – de unde şi numele său exclusivist, One-77. Fiecare maşină a fost construită manual, având caroserie din fibră de carbon şi aluminiu, iar motorul V12 de 7,3 litri se laudă cu peste 710 CP şi peste 750 Nm, ceea ce i-a adus titulatura de cel mai potent propulsor aspirat al momentului. Prin urmare, nu e de mirare că preţul lui One-77 se cifra la 1,25 milioane de lire sterline (aproape 1,5 milioane de euro). Dar nu ne miră nici faptul că toate cele 77 de exemplare şi-au găsit rapid cumpărători.

”The best Aston Martin ever...“ este considerat proaspătul Aston Martin Vanquish, un grand tourer conceput pentru cei cu gusturi fine. Deoarece noul Vanquish a fost creat la 100 de ani de la înfiinţarea mărcii, a primit onoarea unei ediţii speciale ”Exclusive Centenary“, construită în doar 100 de exemplare. Fiecare maşină beneficiază de dotări exclusiviste – cum ar fi culoarea specială Sterling Silver pentru caroserie sau tapiţeria din piele Deep Soft, folosită înainte doar pentru One-77. Aceasta ediţie specială este vopsită manual, procesul pentru fiecare maşină durând 50 de ore. Practic, dupa un secol, pasiunea se regăseşte tot în mâinile perfecţioniştilor, nu în perfecţiunea roboţilor...

Istoria celebrei mărci britanice îşi are originea în parteneriatul dintre pilotul Lionel Martin şi inginerul Robert Bamford, care se ocupau cu modificarea şi vânzarea automobilelor.

În 1913, aceştia au decis să înfiinţeze propria companie auto, ”Bamford and Martin LTD”, dar în 1914 numele companiei a fost schimbat în ”Aston Martin”. Motivul: Lionel Martin era un participant entuziast în cursa de Hill Climb de la Aston Clinton, deci asocierea celor două nume (cursă şi pilot) promitea notorietate.

Primul automobil care a purtat denumirea Aston Martin a fost construit în 1915, fiind denumit Coal Scuttle. Din păcate, acesta a rămas la stadiul de unicat, din cauza izbucnirii Primului Război Mondial activitatea proaspetei companii sistându-se. După război, activitatea a fost reluată greoi, dar în 1920 Bamford s-a retras din companie. Ajutorul financiar a venit din partea contelui Louis Zborowski, pasionat de curse auto, pentru care a fost creat cel de-al doilea automobil din istoria Aston Martin, denumit A3.

Două astfel de maşini (au participat în 1922 la Grand Prix-ul Franţei, ambele terminând cursa şi impresionând asistenţa. Un al treilea model A3 special modificat a reuşit în acelaşi an să doboare 10 recorduri mondiale pe circuitul de la Brooklands, unde a obţinut o viteză medie de 76 mph (circa 122 km/h). Maşinile Aston Martin deveneau rapid cerute de piloţii amatori, fiind foarte performante în clasa Voiturette, până în 1924 fiind construite 55 de maşini Side Valve Team Car. Însă costurile mari au făcut compania să intre în insolvenţă în 1924, iar în 1926, cu toate eforturile de păstrare pe linia de plutire, Lionel Martin a decis să se retragă din firmă.

Controlul Aston Martin a fost preluat de un grup de investitori, printre care motoristul Augustus Cesare Bertelli, care a devenit director şi şef de design al noii companii ”Aston Martin Motors LTD”. Sub conducerea sa au fost construite peste 600 de maşini (T-Type, International, Standard, Le Mans, Mark II, Ulster şi 2-Litre), cuoscute drept Series 1, 2 şi 3. Aston Martin a devenit un nume important şi în motorsport: după debutul din 1928 în cursa de 24 de ore de la Le Mans, în 1932 un model Aston Martin International preparat pentru racing şi condus chiar de Bertelli a reuşit să câştige celebra cursă de anduranţă.

În acelaşi an, însă, compania s-a confruntat din nou cu probleme financiare, fiind salvată de Sir Arthur Gordon Sutherland. Nu pentru mult timp, deoarece Al Doilea Război Mondial a pus, din nou, capăt producţiei, ultimele modele ieşite pe poarta fabricii fiind Aston Martin 2-Litre 15/98, după care uzina a început să fabrice componente pentru avioane.

Totuşi, inginerii nu au renunţat la pasiunea pentru auto, în timpul războiului reuşind să construiască Aston Martin Atom, un concept cu multe idei tehnice revoluţionare. După ce a condus-o, antreprenorul David Brown s-a hotărât să cumpere Aston Martin, marca britanică intrând într-o nouă eră: cea a indicativelor DB.

Coal Scuttle (1915) - în traducere ”găleata de cărbuni“, a fost o maşină sport cu două locuri, bazată pe un şasiu Isotta-Fraschini, cu motor Simplex în patru cilindri; exemplarul original (număr de şasiu A1) a dispărut, fiind înmatriculat ultima oară în 1928.

Modelul Aston Martin International s-a bucurat de un mare succes comercial, iar în 1932 versiunea LM, de competiţie, a câştigat Le Mans 24h avându-l pe directorul Bertelli la volan

Aston Martin 2-Litre 15/98 a fost ultimul model din era interbelică şi ultima maşină concepută de Bertelli înainte ca acesta să părăsească firma, în 1937 – când au fost construite 140 de automobile, cea mai mare cifră de producţie a mărcii până la Al Doilea Război Mondial

Aston Martin Atom (1939, concept) era un sedan revoluţionar desenat de Claude Hill. Maşina folosea un şasiu tubular, concepţie premergătoare viitoarei idei space-frame, suspensie independentă pe faţă şi o cutie semi-automată electromagnetică de origine Cotal, cu 4 trepte

Perioada David Brown (1947-1972)

După Al Doilea Război Mondial, în 1947 antreprenorul Sir David Brown a decis să cumpere Aston Martin, achiziţie urmată ulterior de cumpărarea mărcii de lux Lagonda – aşa încât noua companie înfiinţată a primit numele ”Aston Martin Lagonda LTD”.

Sir David Brown (1904-1993) a devenit un antreprenor bogat datorită uzinei sale de tractoare. A cumpărat Aston Martin cu suma de 20.500 lire sterline, fiind considerat ”salvatorul de după război” al mărcii britanice. Totuşi, maşina personală preferată a fost un... Jaguar XJ.

Ca o confirmare a succesului ulterior, un model 2-Litre Sports chiar a câştigat anul următor cursa de 24h de la Spa-Francorchamps, pe baza maşinii fiind creat primul model de serie DB1. Acesta a fost urmat de upgrade-urile DB2 şi DB2/4, din care au derivat şi modele de competiţie, aliniate în cele mai cunoscute curse ale vremii.

După ce DB3S a făcut o figură bună, a venit rândul lui DBR1 să ”rupă gura târgului”, în 1959 câştigând două curse emblematice: Nurburgring 1.000 km şi Le Mans 24h.

Deşi ulterior marca britanică a fost implicată cu maşini preparate în multe curse (chiar şi în Formula 1), a urmat o perioadă fără rezultate notabile în motorsport timp de aproape o jumătate de secol. Domeniul maşinilor de serie devenea din ce în ce mai prolific, finalul anilor ’50 marcând apariţia lui DB Mark III, care propunea grila cu forma inconfundabilă, regăsită şi pe modelele de azi.

Însă adevărata noutate a venit în 1959, odată cu DB4, cu o mecanică şi tehnologie complet noi faţă de DB2 şi DB3. Noul DB4 a făcut furori la Salonul Auto de la Londra şi a devenit rapid un model bine vândut, având numeroase derivate. Însă DB4 doar pregătea terenul pentru adevărata ”divă” Aston Martin: DB5, celebra maşină a nu mai puţin celebrului agent 007.

Parteneriatul dintre James Bond şi Aston Martin este considerat cel mai prolific pentru imaginea mărcii britanice, regăsindu-se în nu mai puţin de 11 filme ”James Bond”.

Urmaşul lui DB5 a fost, în mod normal, DB6, care nu a reuşit să se ridice la înălţimea predecesorului. Înlocuitorul său, DBS, a fost ultimul din epoca lui David Brown, aducând o schimbare majoră ca design, dar anunţând şi o perioadă tensionată pentru Aston Martin în următorii ani.

DB1 (1948-1950) a fost produs în numai 15 exemplare, fiind bazat pe mecanica folosită la conceptul Aston Martin Atom

DB2 (1950-1953) a fost un upgrade substanţial al lui DB1, primind un motor cu 6 cilindri de origine Lagonda. Trei modele chiar au câştigat la Le Mans 24h în clasa lor în 1950. Pe modelul de curse al pilotului Briggs Cunningham a apărut pentru prima dată indicativul ”Vantage”

DB2/4 (1953-1957) a înlocuit DB2, oferind 2+2 locuri. Câteva modele au participat cu succes la Raliul Monte Carlo şi la cursa Mille Miglia

DB3S a câştigat trei ani consecutiv la clasa sa în cursa Le Mans 24h. Au fost produse în total 31 de maşini, din care 20 pentru clienţii piloţi amatori

DB Mark III (1957-1959) a fost doar un upgrade al lui DB2, dar importanţa sa se reflectă în redesenarea grilei, a cărei formă a devenit emblematică pentru maşinile Aston Martin până în zilele noastre

Modelul de curse DBR1 a debutat în motorsport în 1956, dar numai în 1959 a reuşit să câştige cursa Le Mans 24h datorită piloţilor Stirling Moss, Carol Shelby şi Roy Salvadori, Aston Martin impunându-se în faţa mărcii rivale Ferrari. Victoria din Le Mans a venit la 10 ani de la preluarea firmei de către David Brown, care ulterior a decis să retragă Aston Martin din Sportscar Championship pentru a se dedica curselor de Formula 1. După DBR1 a urmat aproape o jumătate de secol fără performanţe notabile în motorsport, aşa încât maşina victorioasă la Le Mans în 1959 este cel mai valoros automobil Aston Martin la această oră.

DB4 (1958-1963) a fost primul Aston Martin produs în noua fabrică Newport Pagnell din Buckinghamshire. Beneficiind de o platformă tehnică total nouă şi fiind desenat de Carozzeria Touring, DB4 era prima maşină de serie capabilă de 0-100-0 mph în mai puţin de 30 de secunde.

Din cele peste 1.200 de exemplare DB4, coupe şi convertible, circa 100 au fost DB4 GT – versiune mai performantă, cu puterea crescută la peste 300 CP

Caroserierul Zagato a modificat 20 dintre ele, preţul unui DB4 GT Zagato ajungând azi să depăşească 1,5 milioane de euro la licitaţiile de profil

Lagonda Rapide (1961-1964) folosea platforma lui DB4, David Brown dorind să reînvie marca de lux britanică. Au fost construite doar 55 de exemplare, la comandă

DB5 (1963-1965), deşi doar o evoluţie a lui DB4, a avut un succes uriaş datorită apariţiei în filmul ”Goldfinger”, ca maşină a agentului secret James Bond, interpretat de Sean Connery. Automobilul folosit în film a fost vândut la o licitaţie din 2010 pentru mai mult de 3 milioane de euro, datorită celebrităţii sale

DB5 a fost derivat şi într-o versiune decapotabilă (care a primit pentru prima dată denumirea ”Volante”), dar au fost construite şi câteva DB Shooting Brake, la cererea lui David Brown, amator de vânătoare.