Papa și riscurile popularității: iubit, dar nu și urmat

[RW DDonny]

Potrivit unui sondaj recent, realizat de Public Religion Research Institute în parteneriat cu Religion News Service, majoritatea americanilor (52%) și aproape o treime dintre catolici (31%) afirmă că nu au auzit despre vizita papei care se va desfășura în luna septembrie în Philadelphia, New York și Washington DC. Este greu de crezut că acest fapt este posibil, însă el se înscrie pe linia unui anumit mod de raportare la fenomenul religios.

 

Paradoxul este consistent, în condițiile în care cifrele indică, totuși, o cotă de popularitate foarte ridicată a papei. În ansamblu, 67% dintre americani și 90% dintre catolicii din SUA au o părere favorabilă despre activitatea lui Francisc. În plus, mulți dintre respondenți i-au atribuit acestuia trăsături remarcabile. La solicitarea de a descrie în propriile cuvinte cum îl percep pe liderul catolic, cei mai mulți respondenți l-au identificat prin termeni neutri, dar 27% au ales sintagme pozitive, numindu-l „umil“, „plin de compasiune“ și „grijă“.

Popularitatea papei este și mai evidentă atunci când este este pusă în contrast cu percepția americanilor față de biserica instituționalizată. Astfel, 25% dintre americani o asociază preponderent cu trăsături negative, cum ar fi „dogmatică“ sau „ipocrită“ sau „prea preocupată de bani“. Doar 9% dintre americani au etichetat pozitiv biserica, referindu-se, de exemplu, la activitatea sa caritabilă. Cu alte cuvinte, papa este iubit, dar nu și biserica pe care o slujește.

 

Practic, unii catolici (dar nu doar ei) au o problemă de relaționare cu imaginea actualului papă. Aproape că îl venerează, dar nu îl și urmează. „Americanii se raportează la papa Francisc ca la o celebritate – chiar și atunci când nu știu care sunt convingerile sale sau cum acționează“, a declarat Jones.

Întrebarea care persistă, susține Jones mai departe, este dacă „papa Francisc va fi la fel ca Dalai Lama. Toate lumea are sentimente calde pentru el, dar asta nu presupune că are și de gând să frecventeze vreun centru de meditație budist“. Fluența de public care va însoți vizita papală poate fi anticipată încă de pe acum ca fiind una covârșitoare. Să fie acesta semnul unui reviriment religios pe pământ american sau doar un alt gen de spectacol de care americanii, de regulă, nu sunt străini? De data aceasta, „vedeta“ va fi una din sfera religioasă, însă va reuși papa să genereze reverberații de ordin interior în masa participantă?

 

Practic, celebritatea unui personaj religios nu presupune neapărat și faptul că mulțimea este dispusă să îi accepte valorile. Nu este exclus să asistăm cât de curând la o nouă punere în scenă cu mari mulțimi de oameni invadând străzile americane pentru a se delecta cu imaginea publică a unui papă perceput mai degrabă ca un star decât ca o sursă de inspirație.

 

 

 

 

 

 

Sursa