„Porc sau nimic” pentru elevii musulmani și evrei din Franța

[RW DDonny]

După atacul de la Charlie Hebdo, premierul Manuel Valls a spus că de acum încolo „secularismul este singurul lucru care contează”. Mai nou, lupta pentru secularism și pentru identitatea națională franceză se poartă în școli, unde copiii sunt obligați să mănânce ori meniurile cu porc, ori doar garnitura, orice alt tip de carne fiind de acum eliminat din meniuri.

Aïcha Tabbakhe lucrează ca asistentă. În același timp este musulmancă. Ca și musulmancă a renunțat deja la a-și mai acoperi capul în public, după ce portul tradițional musulman a fost interzis în Franța. Pentru că spațiul public trebuie să fie un spațiu neutru, nu se permite afișarea niciunui simbol religios în public. Religia trebuie menținută în spațiul privat, așa spune mai nou legea în Franța. Dar dacă asta nu ar fi îndeajuns pentru protecția secularismului, s-a mai întâmplat ceva.

Când Aïcha Tabbakhe s-a dus la școala din periferia Parisului unde învață fiul ei pentru a completa formularul privind meniurile servite elevilor, a observat că a dispărut căsuța unde altădată bifase că fiul ei este musulman și nu mănâncă carne de porc. Confuză, a sunat la primărie unde i s-a răspuns:„De acum înainte așa va fi. Porc sau nimic”, citează The Guardian. Mesajul transmis musulmanilor și evreilor este clar: pentru a fi cu adevărat francezi, trebuie să mănânce carne de porc.

Teoretic, protejarea secularismului este un principiu menit să protejeze pluralismul, însă sociologul François Dubet avertizează că „discuția despre secularism a devenit o metodă de a revendica o Franța albă și creștină, în care toată lumea să împărtășească aceleași valori și tradiții, un fel de a spune că nu vrem musulmani”. Situația este cu atât mai ridicolă cu cât „secularismul francez nu prespune niciunde că oamenii trebuie să mănânce la fel, să se îmbrace la fel, să bea la fel”, spune și Valentine Zuber, istoric al religiilor la École Pratique des Hautes Études, în Paris. În loc să fie o victorie pentru secularism, mișcarea este un exemplu evident de intoleranță religioasă, în țara europeană cu cei mai mulți musulmani și cei mai mulți evrei din UE.

Orășelul de 20.000 de persoane unde locuiește Tabbakhe, de lângă aeroportul Orly, este cel mai recent caz în care primarul de dreapta ia decizia să elimine meniurile cu alt tip de carne din școli, punând capăt celor 30 de ani în care copiii musulmani și evrei din Chilly-Mazarin au avut alternative la masă. De acum, în zilele în care se servește porc, copiii nu vor primi altceva decât garnitura. Noul primar, Jean-Paul Beneytou, care face parte din partidul de dreapta al fostului președinte Nicolas Sarkozy, spune că este o măsură de bun simț pentru a prezerva „neutralitatea” sectorului public. The Guardian explică că în Franța cantinele școlilor se află sub jurisdicția directă a primăriilor, care au dreptul de a impune propriile reguli. Până acum, în Franța nu au fost organizate mișcări care să pretindă carne kosher în școli, așa cum se practică în Anglia, de exemplu. Copiii care mâncau doar carne kosher ori se înscriau direct la școli religioase private, ori mergeau acasă la prânz. Cei care rămâneau, mâncau aceeași carne ca toată lumea, dar în zilele în care se servea porc, un număr mare de primării ofereau alternative, cu altă carne sau vegetariene. Acum, copiii rămân pur și simplu cu o simplă garnitură în farfurie.

„Cel mai important este impactul asupra copiilor”, spune Tabbakhe. „Fiica mea de patru ani este prea mică să înțeleagă că nu mănâncă carne. Nu este ceva de care este conștientă. Am încercat să îi explicăm că noi acasă nu mâncăm porc, dar a crezut că este un tip de desert și că i se pare delicios. Ar fi amuzant, dacă situația nu ar fi îngrozitoare. Este confuză și simte atmosfera care s-a creat. Acum plânge la școală și spune că nu mai vrea să mănânce la cantină”, explică Tabbakhe.

Jean-Louis Bianco, directorul organizației naționale Observatory of Secularism, a avertizat că această măsură „este un exemplu tipic de cum este folosit secularismul în scopuri politice. De ce să creezi o problemă unde nu e nicio problemă?” se întreabă el. În adevăr, „problema porcului” este mai mult simbolică și prevestește care va fi accentul în cursa electorală din 2017. Franța este deja de mulți ani blocată într-o criză de identitate și o panică morală, în care se întreabă cum poate integra populațiile de imigranți. Dar nu este singura. Europa întreagă a dovedit că este blocată în aceeași dilemă, în care multiculturalismul a fost pronunțat ca un eșec și în care se alunecă înapoi spre o politică de asimilare.

De fapt, multiculturalismul nu a murit, fiindcă niciuna dintre țările a căror lideri au enunțat moartea multiculturalismului nu au îmbrățișat la nivel de politici soluția multiculturală. Germania, Franța și Spania au avut dintotdeauna o strategie mai degrabă de asimilare, în care diversitatea etno-culturală a fost tolerată ca un „ornament cultural”. Marea Britanie, o țară cu o lungă tradiție multi-națională în forma Commonwealth-ului Britanic a fost mai aproape de modelul multicultural decât celelalte țări, dar toleranța pentru diversitate nu a fost constantă. De fapt, de multe ori când se face referire la acest lucru se vorbește de fapt despre politici de asimilare sau integrare. Integrarea presupune coexistența culturilor minoritare cu cea majoritară, în timp ce asimilarea cere absorbția completă a culturilor minoritate în cea majoritară, ducând în final la disoluția lor. În consecință, asimilarea nu permite schimbări instituționale pentru a acomoda nevoile minorităților etnice. Astăzi, cea mai „curată” aplicare a acestei soluții este în Franța, care crede că prin omogenitate lingvistică și naționalism civic imigranții pot deveni „roboți made in France”. Multiculturalismul în schimb, poate fi redus la două principii cheie: egalitatea socială și recunoașterea culturală. Dar pentru aceasta este nevoie de crearea unei noi relații pozitive cu minoritatea religioasă marginalizată. Sunt europenii dispuși la asta? Francezii arată că nu sunt, iar atitudinea lor nu va duce mai departe decât la alienarea și mai profundă a minorităților etnice și religioase și la radicalizarea minorităților musulmane. Un nou Charlie Hebdo este pe cale să se întâmple.

Sursa