Second hand: Kawasaki Z1000, un vânător mereu la pândă!

[Prokop]

Prima generație Kawasaki Z1000 a fost lansată în 2003, însă originea acestui streetfighter trebuie căutată mult mai departe în timp.

 

 

Un ADN de învingător

La începutul anilor 70, Kawasaki avea nevoie de un model care să poată concura cu populara Honda CB750, astfel apărând Z1, cu al său propulsor cu patru cilindri, răcit cu aer, cu doi arbori cu came.

La acea vreme, doar MV Agusta folosea această soluție pentru o motocicletă de producție, în speță 750 S, însă motocicleta era foarte scumpă. Kawasaki a reușit să facă în așa fel încât Z1000 să se vândă pentru mai puțin din jumătate din prețul unei italience, în 1972, acest model fiind prezentat ca și cea mai puternică motocicletă japoneză cu patru cilindri, în patru timpi.

Merită menționat că producătorul nipon a așteptat deliberat ca Honda CB750 să intre pe piață, amânând lansarea Z1000 până când capacitatea cilindrică a acestei motociclete a putut fi crescută la 903 cmc. Astfel, Kawasaki se bucura de avantajul – bine exploatat de către departamentul de marketing – de a fi un jucător la clasa 1000 cmc.

 

 

Kawasaki Z1-R, produs în 1978 și 1980. Încă de atunci, „Zed”-ul se distingea prin designul angular și culoarea deosebită.

 

Kawasaki Z1 avea de o putere de 81 de cai, comparativ cu cei 62 ai Hondei CB750 și s-a bucurat de un succes răsunător. Motocicleta a fost  în mod oficial inclusă de către Societatea Inginerilor Automotive din Japonia în lista celor 240 de realizări inginerești ale Japoniei , conceptul urmând să stea la baza multor modele din anii 70 și 80, așa cum sunt Z900, Z1-R sau Z1100R.

Iar în noul mileniu, într-o epocă în care naked-urile de mare capacitate erau foarte apreciate, Kawasaki nu a trebuit să caute prea mult antidotul. A fost suficient să consulte fișa tehnică a celui dintâi Z1 și să o aducă la zi. Chiar dacă o făcea pe o nișă care acomoda niște nume precum Triumph Speed Triple 955I, Suzuki GSF 1200 Bandit, Ducati Monster 1000, KTM Superduke, Honda CB 1000R sau Aprilia Tuono, așadar la crème de la crème. Și toate, cu excepția Suzuki, modele pentru cei cu portofelele pline.

 

Prima generație a Z1000 s-a produs între 2004 și 2006 și a exploatat din plin cei 125 de cai putere ai cvadricilindrului împrumutat de pe ZX-9R.

 

 

Dar, pentru că s-a umblat la modalitatea de livrare a puterii la regimuri medii și joase, „ZED”-ul nu era cu mult mai greu de pilotat decât un naked de cilindree medie. Ceea ce explică succesul său, cât și prețul, mai accesibil decât cel al rivalilor. Desigur, am întâlnit și oameni care mi-au spus că suspensiile sunt cam obositoare la ture mai lungi. Râdem, glumim, dar chiar îți spun purul adevăr: cei în cauză au insistat pe ideea că îmi spun asta în mare secret, pentru că în rest, motocicleta e „prea mișto”.

 

Fiind o versiune îmblânzită a propulsorului DOHC de 953 cmc de pe ZX-9R, unitatea care animă Z1000 nu avea cum să se dovedească decât una foarte fiabilă. Există o sumedenie de accesorii și de componente after-market pentru acest naked care îți va solicita atenție doar pe întreținerea elementelor de carenaj, a jantelor și a evacuărilor. Ceea ce e chiar distractiv, pentru un pasionat!

 

Apoi, a venit versiunea 2007 a Z1000, cu look-ul ei huliganic, care ar merita pus într-un dicționar moto, ca ilustrație a conceptului de streetfighter.

 

 

 

Kawasaki a nimerit-o atât de bine, încât și astăzi, te uiți la un exemplar de serie, așa cum este acest „ZET” portocaliu, de curând vândut de MotoMuss și te întrebi dacă nu a umblat vreun tuner la carene. Nu, nu s-a jucat nimeni cu elementele de carenaj acesta este exemplarul stock, ieșit de pe porțile fabricii, în acel 2007. Îți vine greu să crezi că are 15 ani! La vremea lansării, jurnaliștii moto au rămas și ei puțin interziși, punându-se rapid de acord că nu s-a mai văzut un naked japonez atât de plin de stil!

 

 

 

Iar ce s-a întâmplat din punct de vedere mecanic e la fel de interesant. Z1000 a pierdut 3 cai, însă a devenit mult mai responsiv la turații joase, la pachet cu o cutie de viteze care se simte mult mai lejeră în utilizare. Manevrabilitatea este în ton cu look-ul exuberant, Z1000 adorând să îți arate ce poate, pe măsură ce ritmul de pilotaj crește. Desigur, există un preț pentru acest caracter exploziv, căci poți ține acest ritm crescut doar pentru o vreme. Să zicem că nu reflexele vor fi cele care vor obosi ci, mai degrabă spatele.

 

 

Șaua e îngustă, ghidonul e lat, se stă mai degrabă ca pe un supermoto, așadar nu poți să fii la nesfârșit pe modul „atac”. Dar, nici nu trebuie… Această a doua generație a lui Z1000 rezolvă problema vibrațiilor, ridicată de proprietarii modelelor anterioare, grație unor suporturi de motor revizuite. Totodată, motocicleta a primit laude și pentru felul excepțional în care funcționează sistemul de injecție.

 

 

 

În 2010, Kawasaki Z1000 primea un nou motor cvadricilindric, de 1.043 cmc și 136 de cai putere, dar și un nou cadru din aluminiu, tip grindă dublă, care folosea acest propulsor ca membru stresat al șasiului.

 

Povestea Z1000 poate fi descrisă și ca o poveste a transformării din naked în supernaked. Fără a cere însă un tribut pe măsura rangului!

 

 

 

Totodată, se renunța la oțel și pentru subcadru, tot în favoarea aluminiului. Astfel, masa motocicletei scădea cu câteva kilograme bune, în timp ce rigiditatea torsională creștea. Amortizorul spate fiind montat orizontal, dădea o mână serioasă de ajutor centralizării maselor. Tot la capitolul suspensii, furca inversată de 41 mm este complet reglabilă.

 

 

 

Dacă generației anterioare a Z1000 îi plăcea să plece cât mai tare de la turații joase, acest supenaked este descris drept un virtuoz al turațiilor mijlocii, ceea ce nu exclude însă un caracater prietenos și o poziție confortabilă în șa. Așadar, „huliganul” a știut să se maturizeze, fără însă a se înmuia în vreun fel…

 

Mai degrabă, „huliganismul” s-a transformat, așa cum se întâmplâ la o anumită vârstă și la o anumită experiență de viață într-o filosofie aparte.

 

 

 

În 2014, contrar curentului, Z1000 a dovedit, prin ultima sa variantă că pur și simplu nu are nevoie de larga suită de ajutoare electronice care se regăsesc pe supernaked-urile moderne. Deși ultima generație a Z1000 are „doar” 140 de cai putere, aceștia se prezintă absolut „analog”, Kawasaki asigurându-se că tot ce vine la pachet cu ei este… top. Adică frâne – discuri de 310 mm, cu petale și etriere radiale monobloc, suspensii – preluate de pe ZX-6R, tip „big piston”, iar pentru cei care caută nota exclusivistă, rezervor de lichid transparent pentru cilindrul de frână radial, display LCD sau motivul „Z” strecurat subtil peste tot pe motocicletă.

 

Povestea Z1000 nu se oprește însă aici.

 

 

 

Trebuie doar să adăugăm inițialele SX puternicului său nume și pătrundem într-un alt univers. Un univers care „împacă” exuberantul  Z1000 cu profesionistul ZX-10R, cel care e cu adevărat în largul său doar pe pista de concurs.

 

 

 

Kawasaki Z1000 SX, cu ale sale carane, valize și șa accesibilă ca înălțime unei palete largi de rideri nu doar că știe să parcurgă distanțe lungi, dar este și extrem de distractiv. Iar inima motocicletei, ai ghicit, este același inepuizabil propulsor de 1.043 cmc. Care, a rămas în linii mari același, doar că inginerii de la Kawasaki i-au dăruit un răspuns mai acut la deschiderea accelerației.

 

 

 

Și, pentru că spuneam că Z1000 nu s-a mai încurcat cu sisteme electronice, le-a primit Z1000 SX! Un sistem ABS, trei niveluri de control al tracțiunii și două moduri de putere îți fac viața mai ușoară, oricare ar fi condițiile în care te dai. Pentru frâne, Kawasaki a apelat la Tokico, care a furnizat prompt câte două discuri de 300 mm cu petale pe față, etrieri radiali cu patru pistonașe și un disc spate de 250 mm, cu un etrier cu singur pistonaș.

 

 

 

Ceea ce e un lucru bun, întrucât Z1000 SX e capabilă de viteze care nu doar că te lasă fără carnet, dar te fac și subiect de știri. Dar, trăgând linie, această motocicletă este ceea ce englezii denumesc „a keeper”.

 

În momentul în care ne-am apucat de scris acest material, prietenii noștri de la MotoMus aveau de vânzare două Kawasaki Z1000. Unul din generația 2010 și 2013, care s-a vândut atât de rapid, încât am rămas doar cu pozele pentru acest material și un exemplar din generația anterioară, care încă mai poate fi găsit pe site aici. În schimb, parcă pentru a ne ajuta în explorarea universului Z1000, a apărut la vânzare un Z1000 SX, în versiune Touring, adică gata echipat cu valize laterale și frâne ABS.

 

 

Trebuie să știi că, la fel ca în cazul oricărei motociclete second hand achiziționată de la MotoMus, și aceasta beneficiază de garanție de 12 luni. Totodată, dacă nu te împaci cu motocicleta, în termen de zece zile calendaristice de la data achiziței sau în limita parcurgerii a 300 de kilometri, poți cere  înlocuirea motocicletei cu alta de aceeași valoare sau mai scumpă.

 

 

SURSA: click

[Prokop]

Closed.