Jump to content

Cele mai noi detalii de dupa fuziune aici

AIM Chamakh

Moderator: Polls
  • Content Count

    3406
  • Joined

  • Last visited

Community Reputation

389 Impeccable

3 Followers

About AIM Chamakh

Profile Information

  • Gender
    Male
  • Location
    Petrosani
  • Hobbies
    Da

Previous Fields

  • Real name
    Florin
  • RPG1 Nickname
    Chamakh.2EZ4ME
  • RPG2 Nickname
    Chamakh

Recent Profile Visitors

17517 profile views
  1. AIM Chamakh

    Sigur, vacanta placuta!
  2. AIM Chamakh

    Lectii de instruire ala newlife de la arad
  3. AIM Chamakh

    ASUS ROG GR8 este un mini PC de gaming foarte interesant care promite să ofere multă putere de calcul într-o unitate care rivalizează ca dimensiuni cu consolele de gaming. Acest sistem arată foarte bine, este disponibil în mai multe configurații hardware, este pregătit pentru experiențe VR și se potrivește oriunde în casă, inclusiv în sufragerie. Din moment ce este creat pentru pasionații de jocuri, are și un sistem de iluminare foarte interesant. Dacă ești curios ce are de oferit ASUS ROG GR8, citește acest review! ASUS ROG GR8 II vine într-o cutie arătoasă, cu elemente vizuale și culori clasice brandului Republic of Gamers. Dar, nu vei vedea o poză cu sistemul și nici informații despre caracteristicile hardware. Înăuntru vei găsi mini PC-ul, alimentatorul (este foarte mare, tipic pentru un laptop de gaming: îl poți vedea în poza de mai jos), garanția, manualul de utilizare și ghidul de pornire rapidă. În unele țări, sistemul vine și cu un mouse și o tastatură. Cel puțin până acum, acestea nu sunt oferite în România și nici noi nu le-am avut în pachet. Caracteristici hardware ASUS ROG GR8 II este disponibil în mai multe configurații hardware. În primul rând, ai de ales între următoarele procesoare: Intel Core i5 6400, Intel Core i5 7400, Intel Core i7 6700 și Intel Core i7 7700. Noi am primit în teste versiunea cu cel mai bun procesor. Este un Intel Core i7 7700, cu patru nuclee, opt fire de execuție și o frecvență de bază de 3,6 GHz care poate fi ridicată la 4,2 GHz în Modul Turbo. Memoria RAM disponibilă variază între 8 și 32 GO. Versiunile cu procesoare Intel Core i5 au de obicei 8 sau 16 GO de memorie RAM iar cele cu Intel Core i7, au 16 sau 32 GO. Versiunea testată de noi are 6 GO de memorie DDR4-2400 RAM, creată de Samsung. Poți vedea caracteristicile sale în captura de ecran de mai jos. Placa video pare să fie identică cu cea de pe ASUS VivoPC X, pe care l-am testat acum câteva săptămâni. Este vorba de o placă video NVIDIA GeForce GTX 1060 cu 3 GO de memorie GDDR5 și suport nativ pentru DirectX 12. O poți conecta la un maxim de trei monitoare simultan. Stocarea este o altă variabilă pe care trebuie să o iei în considerare. Poți avea un SSD M.2 Intel SanDisk cu o capacitate care variază între 128 și 512 GO ori un hard-disk tradițional cu o capacitate de 500 GO sau 1 TO. Spațiul de stocare este foarte important pentru viteza sa și, dacă ești un gamer care se respectă, trebuie să-ți cumperi o versiune cu SSD. Sistemul testat de noi are un SSD de 256 GO. Poți vedea o parte dintre caracteristicile sale în captura de ecran de mai jos. Unul dintre lucrurile speciale la ASUS ROG GR8 II este sistemul său de iluminare Aurora. Acesta merge bine și este destul de interesant. Unele dintre modurile de iluminare implicite sunt destul de țipătoare și kitsch iar altele foarte reușite. Depinde de gusturile fiecăruia. Nouă ni s-a părut util un mod de iluminare care își schimbă intensitatea în funcție de cât de cald devine sistemul. Astfel, poți să-ți dai seama foarte ușor când te-ai jucat prea mult și ar trebui să iei o pauză. Un lucru care-i interesează foarte mult pe deținătorii de mini PC-uri este nivelul de zgomot. ASUS se laudă cu nivelul scăzut de zgomot la ralanti, de numai 23,8 dB. Putem confirma că, atunci când nu faci lucruri solicitante, cum ar fi navigarea pe internet, muncă de birou ori vizionarea unui clip video, ASUS ROG GR8 este un sistem foarte silențios. Dar, dacă te joci jocuri solicitante pentru placa video, la setări de calitate ridicate, mai multe ore, ventilatoarele vor deveni foarte zgomotoase. Din fericire, temperaturile se păstrează mereu în intervale normale, chiar dacă este un mini PC cu hardware foarte puternic. Pentru a păstra temperaturile cât mai joase, ASUS a creat două camere separate: una pentru placa video și alta pentru procesor și celelalte componente. ASUS ROG GR8 II ne-a impresionat cu dimensiunile sale reduse, aspectul său futurist, sistemul de iluminare și performanțele sale foarte bune. Este un performer foarte bun atât în jocurile moderne cât și în experiențele VR. Singurul său neajuns este faptul că devine zgomotos dacă-l stresezi perioade lungi de timp. sursa
  4. AIM Chamakh

    Multumesc pentru opinii, closed
  5. AIM Chamakh

  6. AIM Chamakh

  7. AIM Chamakh

  8. AIM Chamakh

    „The Wild Pear Tree" este numele romanului scris de Sinan şi conţine mai multe istorioare care pot fi citite separat, legate între ele prin observaţiile meditative ale autorului. În linii mari, aşa îşi descrie Sinan volumul. Chiar dacă detaliile din carte sunt rar amintite în film şi doar atât cât să facă o legătură cu frumoasa metaforă a perilor sălbatici, filmul în sine poate fi văzut ca o ecranizare a cărţii – o antologie vizuală de povestiri, cu potenţial de scurtmetraje, dar care puse cap la cap pot forma şi un lungmetraj, filtrate, toate, de viziunea personajului principal şi de călătoria lui printre oamenii de acasă Revenirea lui Sinan în satul natal după terminarea facultăţii este o confruntare dură şi deloc prietenoasă cu realitatea, în dezacord cu firea lui profundă, cu înclinaţii filozofice. Tatăl a rămas acelaşi „copil“, pariază în neştire şi îşi face datorii, mama şi sora adolescentă se uită la seriale turceşti, fetele din sat îşi doresc să se mărite ca să plece de-acasă, oamenii trăiesc de pe o zi pe alta, îşi dormitează viaţa, se mulţumesc cu ce (nu) au. Cu toate astea, revenirea lui Sinan, confruntările directe cu tot felul de personaje – rude, prieteni, cunoscuţi, străini -, au în ele o savoare dulce-amăruie. Toţi oamenii au farmecul lor aşa cum sunt, fiecare este indispensabil filmului, prin partea lui de „comedie“. Dialogurile lungi, dinamice şi intense se finalizează prin cadre de o putere empatică şi candoare copleşitoare – simţi când vântul atinge frunzele sau răvăşeşte pletele unei tinere fete, simţi când cad fulgii de nea. Inserţiile onirice ne invită printre temerile şi spaimele protagonistului. Însă ele nu abundă, sunt doar un condiment care poetizează filmul, îl duc dincolo de povestea banală a unui absolvent reîntors în satul natal. Se vorbeşte mult şi despre multe în „The Wild Pear Tree“, dar subiectele care vizează viaţa sunt printre cele mai de impact. Visăm la destine măreţe, oameni mici sau mari, la lucruri extraordinare, ignorând că ceea ce ne iese cel mai bine este prezentul. Şi poate că la el ar trebui să visăm mai mult, să medităm mai mult. Aşa că Idris, tatăl lui Sinan, personajul judecat şi pus la zid cel mai mult în film, este de fapt omul împăcat cu sine, care a înţeles prezentul. Spre deosebire de restul personajelor, este şi singurul care a citit cartea scoasă de fiul său! Tot Idris ne spune că o pară sălbatică, mâncată la micul dejun, chiar dacă e „fruct pocit“, poate fi tare bună. sursa
  9. AIM Chamakh

    „Bohemian Rhapsody” e povestea vieții lui Farrokh Bulsara (Rami Malek), un tânăr ambițios și excentric născut în actuala Tanzanie. Ori de câte ori îi permite slujba de hamal la aeroportul Heathrow (Londra), Farrokh ia câte-o pauză ca să compună două-trei versuri și să fredoneze niște note muzicale. Visul lui e să ajungă artist de talie mondială, fiind perfect conștient de talentul său remarcabil și mai mult decât dornic să se afirme. Primul pas pe care-l face înspre o carieră istorică e să-și schimbe legal numele din Farrokh Bulsara în... Freddie Mercury. Filmul e regizat în proporție de 75% de Bryan Singer, restul fiind acoperit de producătorul executiv Dexter Fletcher. Asta din cauza lipsei de profesionalism a lui Singer, care întârzia constant pe platou și chiar a fost de negăsit timp de două săptămâni. Sătul de programul lui absurd de flexibil și de toate plângerile din partea distribuției, studioul a decis să renunțe definitiv la omul care ne-a mai adus pe marele ecran „The Usual Suspects” și seria „X-Men”. Bine că aproape își terminase treaba, deci ne putem bucura acum de o experiență cinematografică excepțională. Și pun accentul pe „experiență”, pentru că „Bohemian Rhapsody” e mai mult decât un simplu film. Aș spune că-i de departe cel mai bun concert la care am asistat vreodată, pentru că momentele muzicale uluitoare sunt valorificate într-un context captivant. Fredonezi împreună cu Queen nu doar pe scenă, ci și în culise, în studio și acasă la Mercury. Oscilezi între viața personală tumultoasă a solistului și realizările lui muzicale legendare. Experimentezi toate suișurile și coborâșurile trupei, chiar dacă nu la un nivel atât de profund încât să fie cazul de prea multe Oscaruri. Coloana sonoră e perfectă, dar știam asta încă din pre-producție. Elementul-surpriză la capitolul ăsta ține de departamentul tehnic, care a asigurat o remasterizare incredibilă a hit-urilor Queen, într-atât încât poți jura că au fost înregistrate aseară în studio. Niciodată nu i-am auzit vocea lui Freddie Mercury atât de limpede, iar vibrația scaunului la unison cu basul întregește iluzia unui concert live. Chiar simți că ești acolo, printre ei, motiv pentru care îți recomand neapărat să vezi „Bohemian Rhapsody” cât rulează în cinema. Sonorizarea asta n-o vei putea reproduce în veci acasă, oricât ai cheltui pe-un Soundbar. Singurele mele nemulțumiri vizează tocmai punctul culminant, celebrul concert de pe Wembley din 1985. Singer/Fletcher a ales să integreze imagini originale din arhivă în cadrele proaspăt filmate, adică mulțimea adevărată din ’85 aclamându-l pe Rami Malek. Cu toate că-i o idee genială pe hârtie, CGI-ul nu a reușit să îmbunătățească suficient calitatea video de atunci, așa că mixul final pare ieftin și neșlefuit. O altă chestie e că regizorul a ținut să reproducă aproape toată prestația trupei Queen de pe Wembley, ceea ce nu era necesar. În loc să zici „Mai vreau, mai vreau!”, stai și te-ntrebi cât au de gând s-o mai lungească. Prima melodie cântată atunci, tocmai „Bohemian Rhapsody”, ar fi fost ideală pentru un final grandios și poetic. În final, repet: ignoră criticii ofticați, cu pretenții nerealiste. Mergi să vezi „Bohemian Rhapsody” la cinema, pe un ecran cât mai mare (de preferat IMAX), înconjurat de boxe gigantice care-ți fac tot corpul să tremure. sursa
  10. AIM Chamakh

    Bazat pe romanul omonim al lui W. Bruce Cameron, A Dog's Way Home e povestea clasică a unui câine credincios, care trece printr-o mulțime de greutăți și aventuri pentru a-și regăsi stăpânul. Nu are nimic original. Nici interpretările nu sunt remarcabile. Nici regia nu iese în evidență. Însă muzica completează bine narațiunea. E un film cuminte, ușor melodramatic, dar cu potențial educativ. Bella e un câine care a crescut cu niște pisici într-o casă aproape părăsită. Lucas (Jonah Hauer-King) lucrează la un spital și locuiește cu mama sa, veteran de război, interpretată de Ashley Judd. Lucas se atașează instantaneu de Bella când o vede și decide să o adopte. Pentru că trebuia să fie și un personaj negativ în toată povestea asta, apare un vecin care urăște animalele, la care se adaugă un hingher corupt și o lege care interzice pitbullii în Denver. Aceasta fiind situația, Bella este trimisă la niște prieteni în New Mexico, până Lucas reușește să se mute cu mama sa din Denver. Numai că Bella nu prea înțelege ce vor oamenii de la ea și evadează, căutând drumul înapoi spre casă. Iar de aici începe aventura. Cu o durată de 96 de minute, A Dog’s Way Home e un film previzibil. Știi de la început că nimic rău nu se poate întâmpla. Sau chiar dacă se întâmplă, totul se va termina cu bine. Publicul său țintă sunt iubitorii de animale. Probabil și copiii. Ești conștient(ă) că ești manipulat(ă) emoțional în aproape fiecare scenă, dar asta nu-i deranjant, pentru că regizorul Charles Martin Smith n-o face deloc într-un mod cinic. A Dog’s Way Home este doar un film simplu, spus într-un mod simplu și direct, fără nicio subtilitate. sursa
  11. (click pentru sursa) Disponibilitate: Nu este in stoc Garantie comerciala: 24 luni Garantie de conformitate: 24 luni Cod produs: SGK-4040-GKCM1-US Specificatii General Form factor Compact (TKL) Tip Gaming Culoare Negru Taste speciale Media Keys: Yes (via F keys) Tehnologie Wired Interfata USB Dimensiuni 359 x 138 x 39 mm Tastatura mecanica Da Switch Cherry MX Brown Palm rest Fara Layout tastatura US Iluminata Da Culoare LED Alb Caracteristici Key Rollover: NKRO (Windows only) Keycaps: ABS, grip coated, removable Polling Rate: 1000 Hz/1ms On-board Memory: 128k bytes Salut, Va voi prezenta tastatura QuickFire Rapid-I de la Cooler Master. Aceasta este o tastatura mecanica, switch-urile sunt Cherry MX Brown. Este o tastatura mecanica. Desi este o tastatura de dimensiuni reduse, exista spatii evidente intre taste. La inceput mi-a fost greu sa ma obisnuiesc cu aceste spatii, insa in cateva minute m-am adaptat si acum chiar mi se par bine aerisite Contactele mecanice oferite de Cherry (si copiate de Kailh si probabil altii) s-au standardizat in 2 ramuri: -contacte cu raspuns tactil -contacte liniare (fara raspuns tactil) Contactele cu raspuns tactil pot fi cu sau fara un sunet de 'click' pronuntat (zic pronuntat, pentru ca toate tastele mecanice au un sunet specific). De asemenea, exista variatii pentru contacte, in functie de puterea de apasare necesara pentru inregistrarea unei taste. Al nostru exemplar de azi, QuickFire Rapid-I, se prezinta cu taste sub care avem contacte Cherry MX Brown. Asta le confera un raspuns tactil atunci cand tasta este inregistrata, dar fara zgomotul pronuntat al contactelor Cherry MX Blue (mult mai apropiate de o tastatura vintage mecanica sau o masina de scris, ca sunet de actuare a tastelor). Ca o nota personala, sunetul este destul de evident/strident, chiar si cu switch'uri Brown. Nu am destule degete la maini pentru a pune in dificultate tastatura. Deci NKRO ? Dap. Sunetul tastei SPACE este putin, aproape insesizabil, mai strident. Din cautarile mele, este o trasatura comuna la tastatura aceasta; voita sau nu, nu stiu. Evident, putem observa ca este o tastatura TENKEYLESS, adica nu are numpad, pe argou de hipster reviewer de tastaturi pe youtube. Nu sunt lipsa doar 10 taste, cum se zice in nume, ci mai multe, toate tastele unui numpad obisnuit, dar termenul a ramas asa. Considerentele pentru care ar putea cineva cumpara o asemenea tastatura, desi este mai scumpa decat fratiorul cu numpad, QuickFire MX, sunt: a)Ergonomia. Este mult mai usor sa tii mousul langa tastatura, fara sa intinzi mana dupa el, fara sa tii umarul intr-o pozitie nefireasca. Na, asa zic ei, ca pana acum nu am avut o asemenea tastatura si nu mi-am dislocat umarul inca. b)Nu e necesara partea cu numpad c)Pentru ca arata mai bine si mai modern si mai hackeristic Concluzia mea este urmatoarea: -Are contacte MX Brown -Este iluminata alb -Se poate customiza iluminarea atat ca intensitate cat si ca taste iluminate -Nu are numpad -Tastele sunt bine dimensionate -Nu are taste macro -Are control multimedia folosind Fn + alte taste -Se poate bloca tasta windows -Tasta ENTER nu este mare
  12. Înainte de a posta, citiți regulamentul Polls ori de câte ori este nevoie. După ce ați votat în Poll, sunteți rugați să vă lăsați părerea într-un comentariu. Alegerea unei variante necesită și specificarea motivului, dacă este cazul.
×

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.