Flaut dulce

[ExteeL]

Flautul dulce este un instrument muzical de suflat. În limba română mai este cunoscut și sub denumirea de blockflöte^[1] sau flaut drept.^[2]

 

 

Construcție

 

Este construit din lemn sau material plastic. Cavitatea rezonantă este conică, cu o extremitate superioară ușor mai largă decât cea inferioară, ceea ce duce la predominanța armonicelor impare în sunet^[3]. În partea superioară prezintă un orificiu numit ambușură sau (lat. labium), prevăzut cu un canal trapezoidal. Coloana de aer este direcționată (B) spre o deschizătură © - șanț longitudinal care se găsește în peretele tubului în partea din față - și are formă de canelură. O parte din aer intră în tub, iar restul se pierde în afara lui. Instrumentul prezintă pe partea frontală un număr variabil de orificii digitale (șapte, dintre care cele mai îndepărtate două de ambușură pot fi găuri duble) și unul singur pe partea din spate.

 

 

Construcție

Flautul dulce se împarte în flaut dulce sopranino, sopran, alto, tenor, bas, etc. În care cel sopranino, alto și bas sunt construite în Fa, iar sopran și tenor în Do. Flautul sopranino mai este cunoscut și sub numele de diskant sau deskant. Flautul dulce suna o octava mai sus decat este scris in partituri, cateodata se scrie in cheia sol ottava (o octava mai sus)

Flautul dulce are un ambitus de 3 octave, flautul sopranino de la Fa2 la Fa4, flautul sopran de la Do2 la Do4, flautul alto de la Fa1 la Fa3, flautul tenor de la Do1 la Do3, flautul bas de la Fa la Fa2.

 

Istoric

 

A fost un instrument deosebit de popular în Renaștere și Baroc. Continuă să fie popular în școli datorită simplității în folosire.^{[necesită citare]} A fost folosit in mari compozitii de Haendel, Bach, Telemann etc. alaturi de clavecin. Exemplu: Trio sonata in fa major pentru flaut dulce si Basso Continuo de Haendel

 

 

 

 

Sursa:

Click