[PASCAL] Informatică Clasa a X-a - Capitolul #1 (Subprograme) - Lecţia 1.2.2

[Leventhe]

1.2.2. Un exemplu de utilizare a procedurilor

Problema 1.2. Se citeste n, numar natural. Se citeste un vector cu n componente numere reale. Se cere sa se tipareasca vectorul sortat.

 

Rezolvare. Programul este urmatorul:

type vector=array [1..9] of integer;
var n,i:integer;
    v:vector;
procedure citesc;
begin
 write('n='); readln(n);
 for i:=1 to n do
   begin
    write('v[',i,']='); readln(v[i]);
   end;
end;

procedure tiparesc;
begin
 for i:=1 to n do writeln(v[i]);
end;

procedure sortez;
var gasit:boolean;
    man:integer;
begin
 repeat
  gasit:=false;
  for i:=1 to n-1 do
   if v[i]>v[i+1]
     then
      begin
       gasit:=true;
       man:=v[i]; v[i]:=v[i+1]; v[i+1:=man;
      end;
 untill not gasit;
end;
begin
 citesc;
 sortez;
 tiparesc;
end.

Programul contine trei proceduri: citesc, sortez si tiparesc. Forma simplificata prin care este descrisa o procedura este:

procedure nume;
begin
.....
end;

Apelul unei proceduri se face prin utilizarea numelui ei, sub forma "nume;". Mai precis, apelul unei proceduri este instructiune, numita instructiunea de apel.

 

La apel, controlul programului este transferat la prima instructiune a procedurii - dupa cum se intampla si la functii. Dupa executarea procedurii, se revine in programul principal la prima instructiune care urmeaza celei de apel - in cazul de fata se intalneste o alta instructiune de apel.

 

Ca si functiile, procedurile se pot plasa in cadrul programului intre declaratiile de variabile si instructiunea compusa.

 

Orice variabila a programului principal este si variabila a procedurii (invers nu este adevarat).

 

In acest exemplu, procedurile sunt apelate fara utilizarea parametrilor. In realitate, procedurile pot avea parametri intocmai ca si functiile.

[Leventhe]