Cum a reușit Meriam Ibrahim să îl întâlnească pe papa Francisc

[South NUTU]

Cum a reușit Meriam Ibrahim să îl întâlnească pe papa Francisc

Cum a reușit Meriam Ibrahim să îl întâlnească pe papa Francisc

Despre vara lui Meriam Ibrahim se poate spune orice, numai că a fost liniștită nu. Femeia a fost la un pas de moarte după ce autoritățile din Sudan au arestat-o și au condamnat-o la moarte sub acuzația de apostazie. Scăpată ca prin minune, l-a cunoscut zilele trecute pe papa Francisc.

Meriam Ibrahim spune că a fost creștină de când se știe și că, deși tatăl ei era musulman, mama ei care era creștină a crescut-o crezând în Christos. Pentru autoritățile sudaneze această declarație nu a fost suficientă cât să o scutească de la condamnarea la moarte pentru apostazie (renunțarea la islam).

N-a contat nici că tânăra femeie avea un copil și era însărcinată cu al doilea. Urma să aibă soarta pe care au avut-o și alți creștini condamnați fără drept de apel la moarte prin spânzurare.

Povestea ei a ajuns însă în presă la timp, iar comunitatea internațională s-a mobilizat exemplar pentru a acționa împotriva nedreptății care amenința să aibă loc. Sub o presiune internațională intensă, autoritățile din Sudan au fost nevoite să renunțe la acuzații.

Femeia a primit un pașaport Sud-Sudanez și a fost eliberată în luna iunie, însă arestată din nou, la scurt timp după, sub suspiciunea că actele ei de călătorie ar fi false. Ambasada Statelor Unite la Khartoum a intervenit, luând-o sub custodie.

După toate aparențele, femeia a fost victima familiei tatălui ei, care a acuzat-o că și-ar fi părăsit credința. Rudele au intentat și săptămâna trecută un nou proces prin care au cerut anularea căsătoriei ei, invocând faptul că o femeie musulmană nu are voie să se mărite cu un ne-musulman. Soțul lui Meriam este și el creștin.

Întâlnirea cu Papa

Zilele trecute, Meriam Yahia Ibrahim a ajuns în Italia, mai exact la Roma unde a zburat împreună cu familia ei, pentru a-l întâlni pe Papa Francisc.

„Papa i-a mulțumit pentru mărturisirea de credință,” a declarat purtătorul de cuvânt al Vaticanului, părintele Federico Lombardi, care a mai adăugat că întrevederea care a durat circa jumătate de oră a avut drept scop sublinierea „apropierii și solidarității cu toți cei care suferă pentru credința lor.”

Reporterul BBC Alan Johnson nota că nu au existat indicii anterioare potrivit cărora Italia ar fi implicată diplomatic în salvarea femeii sudaneze. Cu toate acestea, vice-președintele italian pentru Relații Externe, Lapo Pistelli, care a însoțit-o pe Meriam de la Khartoum la Roma, a postat pe pagina lui de Facebook o fotografie cu tânăra sudaneză și copiii ei, descriind poza cu „misiune îndeplinită”.

Ce fac politicienii pentru stoparea persecuției

Implicarea italienilor în negocieri a fost o operațiune secretă, deși în ultimii zece ani, mai mulți reprezentanți ai administrației au declarat că vor face din apărarea libertății religioase o prioritate pe agenda politică externă. Lucrul acesta s-a văzut anul trecut când, la inițiativa italienilor, Uniunea Europeană a adoptat o serie de directive pentru a promova libertatea de conștiință.

Atât ministrul de externe Franco Frattini cât și ministrul de externe Giulio Terzi și-au asumat activități de apărare a libertății religioase în timpul mandatelor lor. Prin mai multe acțiuni de lobby, Franco Frattini a reușit, de pildă, să îi smulgă președintelui pakistanez promisiunea că o va achita pe Asia Bibi, o femeie creștină condamnată la moarte pentru blasfemie.

Însă în ciuda acestor inițiative demne de luat în seamă, lupta pentru libertatea religioasă în străinătate a avut de suferit în Italia din cauza asocierii ei cu interese partizane. Aceasta în dezavantajul creștinilor care continuă să sufere persecuții în lume.

De ce nu facem mai mult

Așa cum denunțau jurnaliștii de la The Economist, propriile vederi religioase se interpun deseori între intențiile de luptă anunțate și acțiunile propriuzise. Jurnaliștii o oferă drept exemplu pe Emma Bonino, cunoscută pentru predilecția seculară și care a lăsat o inițiativă pro-libertate religioasă să fie înghițită de birocrație, doar pentru a evita să fie asociată cu agenda tradiționalistă catolică.

Unul dintre obstacolele majore pe care le are de înfruntat lupta împotriva persecuției la nivel internațional este faptul că guvernele nu au reușit nici la nivel național să răspundă adecvat dezbaterilor privind limitele libertății religioase.

La nivel intern, libertatea religioasă se dezbate sub forma discuțiilor interminabile despre predarea religiei, prezența în școli a simbolurilor religioase, tipul de îmbrăcăminte de sorginte religioasă permis în școli, tipul de contracepție subvenționat obligatoriu de companii.

Dezacordul este firesc, însă până la punctul în care aceste dezbateri epuizează disponibilitatea oamenilor de a cere personalităților politice să acționeze în privința unor situații de viață și de moarte cu care se confruntă creștinii din zonele afectate de persecuție. Nedreptatea de a condamna pe cineva la moarte pentru că a îndrăznit (sau nu) să își schimbe religia, nu este o problemă confesională. Ci una asupra căreia ar trebui să acționeze chiar și decidenții politic care sunt atei.

Sursa

[South NUTU]