Studiu controversat: religia alimentează naivitatea copiilor?

[South NUTU]

Studiu controversat: religia alimentează naivitatea copiilor?

 

 

Studiu controversat: religia alimentează naivitatea copiilor?

Copiii crescuți într-un mediu religios manifestă dificultăți în a distinge ficțiunea de realitate, susține o cercetare recentă. Concluzia este provocatoare și pune sub semnul întrebării utilitatea educației religioase de acasă, precum și pe cea a orelor de religie de la școală.

Cercetători ai Universității din Boston au descoperit că din cei 66 de copii care au participat la studiu, cu vârste cuprinse între 5 şi 6 ani, cei care merg la biserică sau care studiază într-o şcoală aparținând unei biserici au avut probleme mult mai mari decât copiii din şcolile normale să aprecieze drept ficţiune abilitățile supranaturale ale personajelor din poveşti, cum ar fi capacitatea de a vorbi cu animalele, relatează Huffington Post.

Cum au ajuns cercetătorii la această concluzie care nu este deloc comodă părinților cu puternice valori religioase? Copiilor li s-au spus trei povestiri: una religioasă, una fantastică şi una realistă. Scopul a fost cel de a stabili dacă copiii îşi dau seama care sunt elementele de ficţiune şi elementele reale din aceste poveşti.

Unele dintre povestiri „fantastice” au fost adaptate după relatările biblice, toate referirile la intervenția divină fiind îndepărtate, iar evenimentele supranaturale fiind prezentate ca magie. Chiar și unele din povestirile „realiste” au fost concepute prin modificarea relatărilor biblice, eliminându-se elementele supranaturale și înlocuite cu elemente care erau acceptabile din perspectiva „intervenției umane”.

De exemplu, povestea cu David și Goliat. Una dintre relatări a fost cea originală. Versiunea fantastică a recurs la o adaptare biblică: David îl ucide pe Goliat cu o piatră magică. Versiunea realistă aduce un detaliu semnificativ. David observă nu există nici un element de protecție a capului uriașului și atacă astfel regiunea vulnerabilă a acestuia.

În urma analizei datelor culese, cercetătorii au concluzionat că micuții obișnuiți cu naraţiunile religioase nu tratează aceste povestiri cu acelaşi scepticism precum copii proveniți din familii nereligioase. Și că învăţăturile religioase, în special expunerea la pilde cu miracole, îi fac pe tineri să creadă că s-ar putea întâmpla lucruri imposibile într-un context real.

„Copiii expuşi la religie, fie prin mersul la biserică sau prin educaţia religioasă, judecau personajele ca fiind reale. În schimb, copiii fără o astfel de expunere judecau personajele ca fiind fictive”, scriu cercetătorii.

De ce copiii religioși au probleme de interpretare

Premisa de la care au plecat autorii a fost că toți copii vor percepe poveștile, indiferent de subiectul lor, ca fiind similare poveştilor pentru copii, judecând evenimentele descrise ca având un conținut magic, iar personajele fictive. Aceste așteptări nu au fost realizate.

Pe de altă parte, autorii studiului au încercat să determine de ce copiii cu background creștin au o mai mare predispoziție de a considera povestirile religioase și fantastice ca fiind reale. În acest sens, au prezentat o serie de povești supranaturale, schimbând însă numele tuturor personajelor, astfel încât acestea să nu fie recunoscute ca personaje din Biblie și inserând elemente supranaturale care nu se regăsesc în Scriptură.

Concluzia a fost că în cazul copiilor educați în mediul religios există o înclinație mai mare să considere elementele supranaturale ca fiind reale. Aceasta se manifestă indiferent dacă evenimentele supranaturale au fost prezentate ca magie sau povestite fără nicio referire la magie sau divinitate. În schimb copiii care nu au beneficiat de o educație religioasă caracterizează personajele exact cum sunt ele.

Autorii studiului au concluzionat că această situație nu este cauzată de familiarizarea copiilor cu povestirile biblice sau cu tendinta lor de a crede în supranatural. Mai degrabă, susțin aceștia, copiii cu o educație religioasă au o concepție mai largă asupra evenimentelor care se pot întâmpla, deoarece ei sunt învățați că intervenția divină poate să se manifeste în cauzalitățile obișnuite ale vieții. Cu alte cuvinte, deja la vârsta de 6 ani copii și-au format o credință cu privire la maniera în care că Dumnezeu intervine în lume, ceea ce îi determină să interpreteze totul pe baza acestei convingeri.

Studiul demolează religia sau o susține?

Deși studiul nu pretinde acest lucru, unii au dedus din el că micuții care au primit o educație religioasă din pruncie sunt mai ignoranți și mai puțin raționali decât cei care primesc o educație seculară. Deci, părinții le-ar induce naivitatea în mod voluntar prin educația pe care le-o oferă. Un site promotor al valorilor tradiționale precum Cuvântul Ortodox acuză că acest studiu este utilizat pentru a ataca ora de religie.

„Religia estompează liniile dintre realitate și ficțiune”. Aceasta ar fi concluzia unui editor ateist de pe Patheos, studiul fiind în opinia lui „o dovadă clară pentru cei care consideră că îndoctrinare religioasă este o formă de abuz mental asupra copilului”.

O examinare atentă a studiului sugerează însă o interpretare diferită. Nu trebuie trecut cu vederea faptul că același studiu arată cum copiii din medii religioase au identificat corect poveștile adevărate mult mai des decât au făcut copii nereligioși.

Copiii seculari au considerat poveștile religioase ca false într-un procent mai mare decât copiii religioși au apreciat poveștile fantastice ca adevărate. De aceea, studiul ar fi de fapt un instrument util pentru a demonstra eficiența educației religioase: „în mod ironic un studiu secular subliniază importanța formării creștine pentru copii. Aceasta trebuie să înceapă la domiciliu și să continue la biserică”, scrie Christian Telegraph.

În aceeași notă se exprimă și Eliyahu Federman în USA Today. Comentatorul consideră că studiul demonstrează avantajul educației religioase și nu prejudiciul pe care unii îl invocă. Acest fapt este demonstrat de importanța gândirii imaginative și a fanteziei în dezvoltarea cognitivă a copiilor. „Educarea copiilor cu povești religioase fantastice nu este rea deloc” este concluzia acestuia.

Educația religioasă vs. bigotism

Privind în trecut, descoperim că nu de puține ori ignoranța și naivitatea au făcut casă bună cu religia. Istoria creștinismului oferă cu generozitate astfel de exemple. Însă întrebarea este dacă asemenea situații sunt o regulă pe baza cărora poate fi identificat un tipar sau sunt doar excepții determinate de o raportare eronată față de conceptele religioase?

Să fie religia chiar atât de nocivă încât să merite să fie înlăturată din educația copiilor? O societate secularizată se grăbește să răspundă pozitiv. Pe de altă parte același studiu confirmă faptul că valorile și convingerile religioase se înrădăcinează de la vârste fragede. De ce ar trebui să fie neapărat negativ faptul că un viitor adult înțelege că supranaturalul poate face parte din realitățile cotidiene și că Dumnezeu interferează în mod miraculos cu aspectele firești ale vieții?

Un răspuns adecvat poate fi oferit în urma unei distincții necesare care trebuie să fie făcută între educația religioasă și bigotism. Aceasta este de fapt și miza disputei care marchează spațiul public cu referire la utilitatea orelor de religie. Tot mai insistente și mai numeroase sunt vocile care solicită ieșirea dintr-o abordare doctrinară a religiei în școală și raportarea la aceasta într-o manieră analitică, comparativă. Una care să permită copilului dezvoltarea tuturor atributelor ființei umane și nu doar cea care să îl mențină dependent...

Sursa

[South NUTU]