Congresul Mondial Umanist cheamă la arme împotriva religiei

[South NUTU]

Congresul Mondial Umanist cheamă la arme împotriva religiei

Zilele trecute s-a desfășurat Congresul Mondial Umanist în prezența a peste 1.000 de delegați din 67 de țări. Evenimentul are loc o dată la trei ani și reunește cele mai reprezentative voci susținătoare ale ateismului. Anul trecut o întrunire asemănătoare a fost găzduită la București.

Cu ocazia evenimentului din acest an, umaniștii par să fie şi mai hotărâți să accelereze secularizarea societății. Au și motive să insiste în acest demers.

Cel puțin, aceasta a fost concluzia unei jurnaliste britanice, care scria pentru The Guardian că întreaga temă a congresului s-ar putea rezuma într-o singură propoziție: „Chemarea la arme a ateiștilor (minus arme).” În opinia ei, realitățile cotidiene impun de urgență o instaurare completă a secularismului.

În sprijinul acestei idei, jurnalista îl citează pe istoricul Tom Holland, care a lăsat de înțeles că situația din Gaza nu va avea soluție, fiindcă problema este de ordin religios: „Dacă ambele părți cred că Dumnezeu le-a dat țara, atunci nu mai există spațiu pentru dialog.”

Un laureat Nobel atacă religia

Cea mai incisivă abordare în cadrul congresului i-a aparținut lui Wole Soyinka, scriitor nigerian, câștigător al Premiului Nobel pentru literatură. Soyinka s-a făcut remarcat nu doar pentru talentul său literar, ci și pentru îndelungata sa luptă în favoarea drepturilor omului, fapt care i-a adus acum și Premiul Internațional Umanist.

Postat pe site-ul Asociației Umaniste Britanice, discursul personalității nigeriene s-a dorit a fi unul care să avertizeze cu privire la potențialul religiei de a fi o sursă de tensiuni. În opinia lui, „conflictul între umaniști și religioși a fost întotdeauna unul care a opus flacăra luminii și lanțurile sclaviei. Aceste lanțuri nu sunt doar vizibile, ci chiar palpabil de crude. De prea multe ori oamenii religioși îi duc pe alții direct la spânzurătoare, decapitări sau la moarte sub o ploaie de pietre.”

Făcând referire directă la situația din țara natală, Soyinka a comentat spunând că „unii apreciază ca ceva meritoriu faptul că au fost răpite 200 de fete de la școală în numele unei religii”. Viza evenimentul mediatizat, dar încă nesoluționat al răpirii fetelor de către gruparea extremistă islamistă Boko Haram.

Chiar dacă acuzația este la adresa integriștilor, Soyinka nu îi iartă nici pe liderii religioși moderați, acuzându-i că nu au făcut nimic ca să se opună fundamentalismului. El nu este de acord cu scuza pe care aceștia o formulează, și anume faptul că în convingerile lor religioase nu se regăsesc crimele, răpirile sau oricare altă formă de intoleranță. Este convins că se pot aduce ușor obiecții acestei justificări. „Nu au fost momente când erați tăcuți în timp ce fanatismul era semănat în jurul vostru? Nu sunteți indirect răspunzători?”

Chiar dacă își exprimă în mod deschis dezaprobarea față de expresia contemporană a religiei, Soyinka este convins că există lecții de învățat pentru toată lumea din derapajele religioase care se desfășoară sub ochii noștri. „Lecția oferită de Boko Haram nu este doar pentru o națiune. Nu este doar pentru continentul african. Toată lumea ar trebui să se trezească și să înțeleagă că amenințarea este fără margini, agresivă și de neconceput”, a concluzionat deținătorul Premiului Nobel.

Religia, generatoare de probleme aproape pretutindeni

O analiză a evenimentelor din ultimul timp pare să le dea dreptate militanților umaniști. Teroarea instaurată de Boko Haram în numele lui Allah ar putea să justifice acuzația că religia constituie un pericol la adresa umanității. Genocidul care se derulează în Irak sub coordonarea Statului Islamic nu face decât să întărească temerea în legătură cu degradarea societății sub impuls religios. Conflictul din Gaza se încadrează în același tipar. Iar aici nu este vorba doar de spațiul musulman.

Nici creștinii nu par întotdeauna să fie mai toleranți. Situația din Ucraina nu pare la prima vedere să aibă vreo conotație religioasă. Însă disputele dintre Patriarhia Moscovei și cea a Kievului nu pot fi ascunse. Conflictul de ordin politic actual a fost alimentat și de tensiunile religioase deja existente. Drept urmare, nu constituie nicio surpriză faptul că Putin a avut sprijin și probabil continuă să mizeze pe susținerea patriarhului Moscovei.

Desigur, formele de manifestare a tensiunilor religioase nu sunt întotdeauna similare. De multe ori se degenerează sub forma unor conflicte deschise, sângeroase. Există, însă, și o altă formă de exprimare a tensiunilor, mult mai prezentă, care constă în lipsa colaborării sau a comunicării între diferitele confesiuni religioase. În general, aceasta este situația în spațiile geografice unde există o religie dominantă, iar ceilalți au statut de minoritari.

Este secularizarea soluția?

Propunerea umaniștilor nu poate fi ignorată, mai ales dacă tensiunile interreligioase vor continua să ia amploare. Însă problemele pe care le implică secularizarea ar fi mai acceptabile față de problemele generate de fundamentalismul religios?

Războiul pe care organizațiile ateiste îl duc deschis cu religia (nu doar cu fundamentalismul) are propriile sale implicații și riscuri. De ce distrugerea unor valori tradiționale ar fi preferabilă în locul terorii instaurate de fanaticii religioși? De ce îndepărtarea totală a religiei din spațiul public ar fi mai recomandabilă decât prezența ei excesivă?

Această dilemă ar putea fi rezolvată prin aplicarea unei alte soluții. Una care vine din modernitate și care de multe ori și-a demonstrat eficiența. La nivel conceptual, este larg acceptată în spațiul democratic, însă nu este aplicată în mod consecvent, fapt care contribuie la menținerea și amplificarea unei stări de tensiune între diferitele grupări religioase. Nu secularizarea societății ar fi soluția optimă, ci laicitatea statului.

Aceasta ar presupune o separare completă a statului de religie. Nu o eliminare a religiei. Dacă o asemenea măsură ar fi pusă în practică, nu vom mai asista la declarații controversate ca ale prim-ministrului României sau la desfășurarea unor ore de religie în școală care seamănă mai mult a catehizare.

De asemenea, politicienii nu ar mai ceda tentației de a folosi biserica în scopuri electorale, iar biserica nu ar mai solicita sprijinul statului în interesul proiectelor proprii. Atâta timp cât laicitatea rămâne doar o formulă utilizată la nivel de discurs, fundamentalismul islamic sau creștin își va găsi permanent seva din care să se alimenteze. Aceasta ar fi spre beneficiul unora, atentând însă la liniştea celor mai mulți.

Sursa

[South NUTU]