Riviera Franceză: L’art de vivre

[fiendishfish]

Un week-end prelungit pe Riviera Franceză este întotdeauna o idee bună, dar mai ales atunci când îţi propui un itinerariu aparte, ocolind hot spot-urile înţestate de turişti gălăgioşi.

 

 

 

 

 

 

 

Am aterizat la Nisa într-o seară caldă de primăvară, la apus - decorul ideal pentru orice escapadă memorabilă -, şi m-am îndreptat către Grasse, capitala mondială a parfumeriei. După 30 de minute de mers cu maşina, am ajuns în faţa unei reşedinţe impunătoare, cu parfum provensal şi farmec aristocratic. Clădirea istorică din secolul al şaptesprezecelea este acum un hotel de 5 stele, La Bastide Saint Antoine, unde luxul discret şi rafinamentul à la française definesc cadrul perfect în care îţi doreşti ca timpul să se oprească. Iar după cina gourmet în restaurantul Jacques Chibois, decorat cu o binemeritată stea Michelin, am fost cucerită definitiv de acest loc şi, mai ales, de desertul cu ciocolată albă şi îngheţată de căpşuni, zmeură şi lemongrass, din producţia locală, la fel ca toate ingredientele folosite în bucătăria de aici.

 

 

 

 

Se lăsase seara. O pisică torcea pe un fotoliu impunător în mijlocul holului în nuanţe pastel, iar prin fereastra camerei mele pătrundeau timid miresme de rozmarin. Aşteptam cu nerăbdare dimineaţa pentru că ştiam că mă aflu în mijlocul unei grădini mediteraneene, cu trandafiri vechi de 150 de ani, ce se împletesc cu măslini antici şi plante felurite cu miresme îmbietoare.

În ziua următoare, în timp ce serveam micul dejun pe terasa cu o panoramă asupa golfului Cannes, ce-ţi tăia răsuflarea, am înţeles de ce Picasso şi Matisse s-au îndrăgostit de culorile Rivierei şi de lumina ei aparte, care învăluie verdele crud al chiparosului, rozul pudrat al trandafirului de Provence şi albul pur al iasomiei.

 

 

 

 

Şi, pentru că am vrut sa păstrez într-o sticlă amintirea olfactivă a acelei dimineţi, am încercat s-o reproduc într-o apă de colonie în cadrul workshop-ului de parfumerie de la Fragonard (cea mai renumită fabrică de parfumuri din Grasse). Şi cred că am reuşit. Se numeşte Mornings şi conţine note de lavandă, floare de portocal şi verbenă.

Acordurile olfactive de la Grasse m-au urmărit pe tot parcursul zilei, iar călătoria cu elicopterul (de pe aeroportul Cannes Mandelieu către Vence) m-a purtat într-un alt paradis mediteranean: Château Saint-Martin & SPA, o fostă fortăreaţă din vremea romanilor, în mijlocul unui parc natural de 35 de hectare, unde singurele zgomote pe care le auzi sunt cele ale naturii idilice. Hotelul reprezintă totodată şi punctul ideal de pornire pentru o după-amiază poetică în Saint-Paul de Vence, dar nu înainte de a savura deliciile chef-ului Jean-Luc Lefrançois, în restaurantul gourmet cu o stea Michelin, Le Saint Martin.

 

 

 

 

O comoară medievală, cu alei pietruite, fântâni legendare, piaţete romantice şi o mulţime de galerii de artă unde încă mai poţi găsi schiţe de Marc Chagall (unul dintre artiştii legendari care a locuit aici) printre lucrări de artă contemporană. Dincolo de simplitatea provensală şi aerul de poveste, vei descoperi aici şi un important centru cultural, unde şi-au găsit inspiraţia Pablo Picasso, Juan Miró, Georges Braque, James Baldwin, Jacques Prévert şi mulţi alţii. Dovada vie este chiar hanul-restaurant La Colombe D’Or, înghesuit într-o clădire rustică din piatră pe ai cărei pereţi atârnă o colecţie iconică de artă, donată de cei mai mari artişti ai secolului al XX-lea (de la Picasso, Matisse şi Chagall la Léger, Calder, Braque şi alţii) în schimbul câtorva mese sau a unei nopţi de cazare.

Mi-am dezlipit cu greu ochii de acest loc cu totul special, unde mi-am promis să revin, şi am pornit către centru oraşului. Începuse să plouă, iar aroma florilor de la frestre era şi mai pregnantă. Înaintam pe străduţele înguste printre stropi reci de ploaie şi acorduri de jazz ce răsunau din piaţete când privirea mi s-a oprit asupra celor mai frumoase camelii pe care le-am văzut vreodată. Era chiar intrarea în Le Saint-Paul, singurul hotel de lux din fortăreaţă, unde am zăbovit o vreme pentru un ceai cu iasomie şi o tartă cu căpşuni.

Deoarece mă aflam la intersecţia dintre ţărmul Mediteranei şi Alpes-Maritimes, am decis să cobor şi spre mare. Am înnoptat la Cap D’Antibes Beach Hotel, aflat chiar pe plajă şi unul dintre puţinele hoteluri design de pe Riviera Franceză, cu un view fabulous asupra portului. Iar ziua următoare am ales să colind piaţa provensală din Antibes (oraşul vechi) şi piaţa de flori din Nisa, ceea ce s-a dovedit a fi un adevărat spectacol de culori şi miresme, de unde nu poţi pleca fără o cutie de sare de Camargue (recoltată manual doar în Delta Rhonului din sudul Franţei) sau fără o felie de socca (specialitate din Nisa). Şi tot în Nisa m-am pierdut o vreme printre clădirile pastelate ale oraşului vechi, pentru a ajunge în Place Rossetti, unde am mâncat cea mai bună îngheţată din oraş, cu unt sărat, la Fenocchio Maitre Glacier.

 

 

 

 

La amiază am pornit către plajele liniştite din Théoule-sur-Mer (între Cannes şi St. Tropez), cu ape azurii, nisip fin sau stânci roşiatice, cu câteva reşedinţe de vacanţă presărate pe versantul abrupt şi chiar şi mai puţine hoteluri exclusiviste, ascunse între pini seculari şi grădini luxuriante. Iar dacă cerul este senin, puteţi admira de aici un apus de soare memorabil, într-un decor magic, chiar de pe terasa restaurantului L’Or Bleu, al hotelului Tiara Yaktsa, unde trebuie să rămâneţi la cină.

 

 

Deşi ador marea, am decis să ma îndrept din nou către colinele din Alpes-Maritimes şi să petrec o zi în pitorescul Mougins, preferatul celebrităţilor, înconjurat de podgorii renumite şi câmpuri nesfârşite de trandafiri şi iasomie. Şi aici arta pare să fie în AND-ul micuţei cetăţi medievale, cu peste 30 de galerii şi două muzee la care se adaugă acum o expoziţie în aer liber, Mougins Monumental (4 aprilie-30 iunie), cu sculpturi impunătoare de Arman, César, Steph Cop, Nicolas Lavarenne, Niki de Saint Phalle, Sacha Sosno, Théo Tobiasse, presarăte printre casele de poveste, una dintre ele fiind chiar fosta reşedinţă a lui Pablo Picasso, unde şi-a petrecut ultimii 15 ani din viaţă. Şi nu a fost singurul artist sedus de frumuseţea unică a locului, Cocteau, Man Ray, Christian Dior, Catherine Deneuve şi Edith Piaf numărându-se printre cei ce au locuit în oraş. Tot aici am descoperit şi un muzeu inedit, Muzeul de Artă Clasică din Mougins, cu o colecţie privată ce reuneşte într-un spaţiu eclectic piese antice, neoclasice, moderne şi contemporane.

 

 

 

 

Aş fi putut rămâne acolo o săptămână sau poate chiar o vară întreagă, într-o grădină cu lavandă şi hortensii, în faţa unei case cu obloane gri pudrat, dar drumul m-a purtat printr-o livadă de măslini, către o altă grădină magică, chiar în faţa hotelului Le Mas Candille, cu un domeniu de 4,5 hectare şi doar 46 de camere. Şi pentru că aici se află primul spa Shiseido deschis în Europa, mi-am spus că trebuie să încerc una din terapiile lor signature. Recomand Ultimate Candille Zen Treatment, cu un scrub cu nisip şi lavandă urmat de un masaj energizant cu jad şi cel puţin o oră de relaxare la piscina mărginită de plante aromatice.

 

 

Adevăratul spirit al Rivierei trăieşte prin culorile lui Matisse, prin tradiţiile din Provence şi prin pasiunea pentru flori, arome şi gastronomie şi se revarsă într-o cascadă de emoţii asupa oricui are răbdare să descopere aceste locuri pas cu pas.

 

 

 

 

 

 

Sursa: http://www.one.ro/lifestyle/vacante-si-calatorii/riviera-franceza-l-art-de-vivre-14659462

 

[fiendishfish]

Topic locked.