ISTORIE AUTO: Jet cars, cele mai îndrăzneţe maşini ale anilor 1950

[South keNNeDy]

Dacă în anii de început ai secolului XX apăruseră tot felul de maşini ciudate (şi vă invit să citiţi prima parte a acestei istorii pe linkul precedent), anii '50 au fost marcaţi de apariţia maşinilor cu design desprins din cel al rachetelor şi avioanelor de vânătoare. Începea epoca motoarelor cu reacţie, iar designerii şi inginerii auto nu puteau rămâne indiferenţi la obsesia cu privire la viteză a epocii.

Dimpotrivă, aceşti ani ne-au dat poate cele mai spectaculoase şi extravagante maşini din istorie. Au fost multe, foarte multe care au marcat industria auto mai puternic decât cele de mai jos (Chevrolet Corvette, Fiat 500, BMW 507, Maserati 250F şi Porsche 550 Spyder fiind unele dintre ele), dar noi am ales doar câteva dintre cele mai îndrăzneţe, pentru a ne face o idee:

1. General Motors LeSabre, 1951

Cum puteai fermeca publicul de la începutul anilor '50, la doar cinci ani după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial? Simplu: concepeai o maşină cu forme aerodinamice inspirate de avioanele cu reacţie, cu probabil cel mai glorios spate din istoria automobilismului de serie – aripioarele conceptului LeSabre urmau să inspire un întreg deceniu de design auto!

Forme voluptuoase, o adevărată simfonie de gri metalizat şi crom

Cu o caroserie din aluminiu, magneziu şi fibră de sticlă, LeSabre aducea o sumedenie de dotări care erau de vis la acea oră: motor V8 de 3.5 litri, transmisie automată, faruri electrice escamotabile, scaune încălzite, senzori de ploaie care activau automat pavilionul maşinii, şi mufe speciale pentru a ridica mai uşor maşina atunci când trebuia să schimbi o roată, idee folosită ulterior în Formula 1. Mai trebuia ceva?!

2. General Motors Firebird 1 XP-21, 1953

Primul dintr-o serie de patru prototipuri, Firebird I sau XP-21 era, practic, un avion cu reacţie pe roţi. E şi prima maşină cu motor turbină din SUA, parte a cochetării dintre marii producători auto americani şi ideea motoarelor turbină – capabile să lucreze la multe mii de ture şi să fie mult mai fiabile decât cele cu combustie internă.

Parchează asta în faţa casei, chiar în 2015. Păi vezi?!

Nişte mici probleme, care au făcut ca ideea să nu prindă: gazele de evacuare aveau vreo 677 de grade Celsius, motorul de 370 de CP era mult prea puternic pentru caroseria din fibră de sticlă (maşina cântărea doar 1.134 de kilograme), şoferul (sau pilotul, mai degrabă) avea un scaun mic şi strâmt la dispoziţie, iar bula de sticlă în care se afla nu permitea altceva decât teste în stilul avioanelor de vânătoare. La sol. Au urmat Firebird II, III şi IV, cu două locuri şi câteva elemente care le-ar fi putut transforma în maşini utilizabile, dar până la urmă GM a abandonat ideea.

3. Alfa Romeo BAT, 1953-1955

Cei de la Alfa Romeo nu puteau rămâne mai prejos în privinţa conceptelor desprinse din aviaţie, iar conceptele BAT dezvoltate între 1953 şi 1955 au demonstrat că italienii ştiau să conceapă maşini aerodinamice. Deşi cei de la Fiat i-au bătut până la urmă în această cursă (vezi mai jos), coeficientul aerodinamic de 0.19 era o realizare excepţională.

BAT 5, prima dintre maşinile concept. Şi Batman din 2015 l-ar putea folosi, fără probleme

Denumite BAT 5 (1953), BAT 7 (1954) şi BAT 9 (1955), cele trei prototipuri au fost rodul colaborării dintre Alfa Romeo şi casa Bertone. Semănau cu nişte lilieci, dar spre deosebire de maşinile americane nu aveau motoare extrem de puternice. 90 şi respectiv 100 de CP erau suficienţi, datorită caroseriei uşoare şi a aerodinamicii perfecte, pentru a propulsa aceste maşini la viteze maxime de 190-200 de km/h. Unele dintre elementele dezvoltate cu această ocazie au fost preluate apoi în designul maşinilor Alfa Romeo din anii care au urmat.

4. Mercedes-Benz 300 SL, 1954

Într-o epocă dominată de maşinile americane, nemţii au înregistrat primul mare succes de după război. La doar zece ani după ce ţara le fusese devastată (din cauza lor, să nu uităm asta), cei de la Mercedes-Benz au adus în America „maşina de curse de stradă”: 300 SL. Judecând după ce concepte creau americanii în acei ani, 300 SL era chiar domol. Dar aripile sale de pescăruş, suspensiile independente pe toate cele patru roţi, injecţia directă de carburant, motorul de doar 3 litri care dezvolta totuşi 222 de CP, precum şi caroseria din oţel cu multe piese de aluminiu şi formele aerodinamice, toate acestea îi permiteau să fie cea mai rapidă maşină a epocii (260 km/h viteză maximă).

Nici pe departe la fel de extravagantă precum conceptele americane, dar funcţională. Cam asta era diferenţa...

Era o lecţie de automobilism pe care americanii ar fi trebuit să o ia în seamă. Totuşi, europenii mai aveau un deceniu în faţă până când să reuşească să-şi revină suficient pentru a concura cu marile maşini americane...

5. Fiat Turbina, 1954

În plină epocă de testare a motoarelor turbină pe maşini, italienii de la Fiat reuşeau să fie al doilea producător din lume care să vină cu un prototip funcţional (primii fiind cei de la Rover!). Dar marea lor realizare era coeficientul aerodinamic de doar 0.14, record care urma să rămână nebătut timp de 30 de ani, până în 1984!

Avion cu motor, ia-mă şi pe mine-n zbor... la sol!

Cu un şasiu derivat din superbul Fiat 8V, Fiat Turbina a fost una dintre primele maşini care încercau să vadă dacă turbinele pot fi adaptate maşinilor nu doar în teorie, ci şi în lumea reală. Caroseria uşoară îi permitea motorului de 300 CP (turaţie maximă 22.000 rpm) să propulseze maşina la 250 km/h viteză maximă. Din păcate, problemele cu supraîncălzirea motorului şi a evacuării, dar şi consumul imens de carburant au dus la abandonarea proiectului. A rămas o maşină cu o caroserie perfectă, adevărat studiu de caz pentru inginerii de aerodinamică.

6. Citroën DS, zeiţa franceză, 1955

Nu doar germanii reuşeau să atragă atenţia în marea de maşini americane îndrăzneţe. Titlul de cea mai inovatoare maşină din anii '50, dacă nu din istorie, l-a preluat o berlină gândită şi creată de francezii de la Citroën, care au adus odată cu DS mai multe inovaţii în lumea auto, unele dintre ele ajungând pe maşinile de serie abia decenii mai târziu.

Pentru oamenii vremii, DS părea o „navă spaţială”. Versiunile ulterioare, cu faruri aerodinamice, arătau şi mai futurist

Rodul designerilor Bertoni şi Lefebvre, a fost probabil cel mai de succes model european premium al acelui deceniu - dar şi al celor două care i-au urmat (12.000 de comenzi în prima zi de salon auto, 1.45 milioane de exemplare produse în 20 de ani). Cu o caroserie aerodinamică, a fost prima maşină de serie cu discuri de frână, iar printre inovaţii aveam: suspensie hidropneumatică cu ajustare automată, direcţie servoasistată, transmisie semi-automată, pavilion din fibră de sticlă, ambreiaj şi transmisie hidraulică, suspensie independentă pe toate roţile, chiar şi faruri mobile care se îndreptau înspre direcţia de mers.

7. Chrysler (Ghia) Streamline X "Gilda", 1955

Nu doar General Motors a încercat maşini bazate pe motoare cu reacţie, ci şi Chrysler, care a dus lucrurile chiar mai departe, cu prototipuri funcţionale. Streamline X, numit şi Gilda, după un celebru personaj de film, era o maşină proiectată de un designer de la carosierul Ghia, Giovanni Savonuzzi (despre care vom mai vorbi, genial om), gândită a adăposti sub capotă un motor-turbină.

Maşina asta ar levita, dacă ar putea. Am vedea-o oricând plutind deasupra străzilor unui oraş din 2115

Toate elementele aerodinamice duceau cu gândul la un avion de vânătoare, în conformitate cu pasiunea pentru viteză a unei epoci în care americanii credeau că totul se poate rezolva prin rapiditate: mâncare rapidă, şosele rapide, maşini rapide. Maşinile turbină nu au prins, dar vom vedea într-un articol viitor că cei de la Chrysler n-au renunţat chiar aşa repede la idee...

8. Buick Centurion, 1956

Deşi prin anii ‘70 Buick Centurion de serie era, de fapt, un model care folosea multe elemente deja prezente pe un LeSabre de serie, a mai existat un concept cu acelaşi nume cu două decenii înainte, care arăta senzaţional.

Niciodată n-au stat mai bine împreună roşul cu albul şi cu cromul. Nu?

Tot un jet car, era gândit totuşi ca o maşină de familie, în care te puteai vedea traversând America în mare viteză pe noile autostrăzi aflate încă în construcţie. Avea, printre altele, şi o cameră video de marşarier, prima din istoria auto (fără a fi fost, însă, funcţională, deşi în bord se afla un mic televizor). Concept preluat mai târziu de către producătorii japonezi, abia în 1991...

9. Chevrolet Corvette SS, 1957

Lansată în 1953, Chevrolet Corvette urma să devină rapid maşina preferată de americanii pasionaţi de viteză. Dar un prototip anume din această perioadă, creat în 1957, merită intrarea în acest top de maşini extravagante. E vorba de Corvette SS, un model conceput pentru a concura în marile curse ale vremii.

Cu o figură de rechin, incredibila maşinărie reuşea să sperie ceilalţi producători, care s-au grăbit să interzică participarea maşinilor „de fabrică” la cursele de anduranţă

SS avea un corp din magneziu şi cântărea doar 840 de kilograme. Nici nu-i de mirare că motorul de 307 CP reuşea să scoată nişte timpi năucitori pe circuitul de la Sebring, însuşi Fangio dorind să o testeze, cu un rezultat fenomenal: 3:27.4, cu câteva secunde mai rapidă decât orice altă maşină, şi asta deşi se urcase pentru prima dată la volanul ei!

10. Cadillac Cyclone, 1959

În fine, Cyclone, un concept gândit de Cadillac, ducea ideea de jet car la extrem. Nu doar că arăta deja ca o navă spaţială, dar avea şi câteva elemente de negăsit pe alte maşini: evacuarea era chiar în faţa roţilor frontale, avea un radar care era integrat unui sistem de evitare a accidentelor, cu senzori montaţi în cele două conuri din partea frontală a maşinii (avertiza şoferul de apropierea unui obstacol, similar senzorilor de parcare de azi), avea o transmisie automată montată pe puntea spate, habitaclul de două locuri era acoperit cu un pavilion transparent tratat contra radiaţiilor ultraviolete, iar uşile pasagerilor se deschideau printr-o simplă apăsare de buton, apoi erau culisate pentru a se putea ieşi şi intra cu uşurinţă din maşină.

Portiere culisante. Au reapărut abia după decenii. Şi nu pe cabriolete.

Este unul dintre primele concepte cu climatizare automată (încălzire/răcire), dar mai integra şi un sistem de interfon, prin care cei din interiorul maşinii puteau vorbi cu cei din afara ei fără a mai deschide geamurile. Sau cupola, în fine... Să mai amintim de motorul de 325 de cai-putere şi de suspensia pneumatică?

Anii '50 se terminau, aşadar, pe o notă extrem de înaltă. Omenirea se afla în cursa spaţială, avioanele se îmbunătăţeau dramatic de la un an la altul, iar viitorul părea rezervat maşinilor cu funcţii similare avioanelor cu reacţie. Dar anii '60 au adus cu totul altceva, după cum vom vedea în viitorul articol de istorie auto rezervată celor mai îndrăzneţe maşini create în secolul trecut.

Sursa

 

[Madalin AM]

Closed.